Interviu cu Miriam Mircea
5 (1)



Societatea ne oferă întotdeauna perspective multiple, iar Miriam Mircea, într-o astfel de societate, strălucește ca un mentor dedicat, îmbinând pasiunea pentru istorie și limbi străine cu empatia pentru diversitatea culturală. Cu o experiență vastă în predarea limbilor germană, engleză și franceză, Miriam oferă o perspectivă onestă asupra provocărilor și satisfacțiilor din sălile de clasă germane. În calitate de explorator prin istoria medievală europeană și literatura franceză medievală, ea aduce o profunzime aparte în abordarea temelor academice. În lumina interviului ei captivant, Miriam rămâne un far al cunoașterii și un susținător al formării gândirii critice. Descoperiți povestea ei și conexiunile dintre trecut și prezent, în această incursiune plină de înțelepciune și sensibilitate.

Claudiu Neacșu: Dumneavoastră, ca profesor de istorie și franceză cu o pregătire academică complexă, cum considerați că aceste discipline contribuie la formarea unei viziuni comprehensive asupra lumii, pentru elevi?

Miriam Mircea: Aș vrea să spun că măcar cunoștințele istorice de bază sunt pivotale în formarea gândirii critice a unui viitor adult, cel puțin așa a fost în cazul meu. Aș vrea să mai spun că, prin exotismul ei, limba franceză oferă oportunități diferite celor care o vorbesc sau care sunt curioși în privința ei. Trebuie să fiu onestă, ca în fiecare interviu pe care l-am acordat până în prezent: mă raportez doar la experiența mea de 12 ani la catedră în Germania și doi ani în sistemul de stat german. Nu numai ca există lacune, există un dezinteres total în ceea ce privește istoria: ceva “demodat” și “inutil”, comentarii care pe mine mă întristează enorm. Neavând acces la predarea istoriei, nu am puterea de a schimba nimic. În schimb, predau franceză, iar în acest caz mă lovesc de dezinteres și nepăsare: franceza la această școală este o materie opțională, toată lumea o alege la început, crezând ca vom vedea filme si vom asculta muzica. Nimeni, în afară de mine, nu îi acorda importanță. Acasă nici nu există ca temă de discuție între elevi și părinți. Așadar, trebuie să mă forțez să ofer un fel de glumă de limbă franceză, care constă în cele mai simpliste acțiuni, cu singurul scop de a acorda niște note. Trist, dar acesta este adevărul meu. Și nu mă interesează comentariile cum ca ar fi de datoria mea să le suscit interesul. Nu sunt “stand-up comedian”, nu sunt actor de circ. Datoria elevilor este să învețe și mai ales să învețe că viața nu constă doar în momente în care facem ce vrem, dacă suntem stimulați.

Claudiu Neacșu: Având experiența de a preda atât cetățenilor germani, cât și imigranților și refugiaților, care sunt principalele provocări și satisfacții în abordarea diversității culturale în sală de clasă?

Miriam Mircea: Cu siguranță nu m-am plictisit vreodată, nu am avut temeri și nu mi-a fost lehamite să lucrez cu nimeni. Însă am atins cote extreme de epuizare, frustrare și puțină tristețe câteodată. Provocarea majoră pentru toți străinii este și va rămâne învățarea limbii țării în care sunt. A doua mare provocare este depășirea obiceiurilor de acasă și înțelegerea că trebuie pornit de undeva și că nimeni nu primește nimic din senin. Nu în Germania, cel puțin. Mulți dintre refugiații actuali ce provin din zone de război sunt foarte încăpățânați și aroganți și efectiv ne provoacă zilnic prin această atitudine și delăsarea lor. Refugiații arabi și africani cu care am lucrat eu au devenit încet-încet cooperanți și recunoscători, pentru că și-au dat seama că doream sincer sa îi ajut. O satisfacție personală extraordinară este atunci când fie mi se comunică povești de succes la care am contribuit, fie când revăd foști elevi și studenți, care mi se adresează în germană, îmi zâmbesc și se simte senzația de bine pe care interacțiunea noastră le-o oferă. Cetățenii germani cărora le-am predat engleza, franceză și chiar română au fost și rămân o categorie specială, pe care nu doresc să o discut în detaliu.

Claudiu Neacșu: Ca studentă Erasmus în Franța, concentrându-vă pe istoria Medievală europeană și literatura franceză medievală, cum vă influențează această experiență în abordarea predării unor astfel de subiecte elevilor dumneavoastră?

Miriam Mircea: Experiența Erasmus a fost una dintre cele mai frumoase și prețioase experiențe din viața mea. M-a transformat complet ca viitor adult, căci pe atunci aveam 19 ani. Am avut speranțe și idei ca aș putea cândva să predau aceste aspecte ale limbii și istoriei franceze, însă nu s-au concretizat. Cel puțin nu până în prezent. Ceea ce pot spune cu siguranță este că, dacă s-ar ivi ocazia, aș preda cu pasiune și onestitate. Conexiunea cu un subiect se face prin mesager, așadar prin mine. Am avut norocul să am profesori de vocație atât în România cât și în Franța, care m-au învățat să iubesc provocările ce vin odată cu orice început, orice dilemă a educației, orice nevoie de a lua o pauză sau revoltele intelectuale.

Claudiu Neacșu: Predați engleză, franceză și germană în sistemul de stat educational german, claselor 5-10. Cum vă adaptați pentru a satisface nevoile diverse ale elevilor în contextul învățământului trilingv?

Miriam Mircea: Adaptabilitatea e prima calitate pe care trebuia oricum să o am, odată ce am decis să mă mut în altă țară. Nu am fugit din cauza vreunei amenințări evidente sau război, ci am ales să trăiesc mai liber și mai sigur, de aceea sunt obișnuită de mulți ani să mă adaptez rapid și eficient. Ca factor principal al situației mele profesionale menționez primordial cunoașterea la nivel academic a limbii germane, căci trăiesc și lucrez în Germania, deci nu am avut niciodată pretenția de a mă eschiva în învățarea limbii. Engleza și franceza sunt limbile mele de suflet pe care le-am învățat la nivel nativ ani de zile, în timpul școlii și facultății, în România. Dificultatea apare atunci când mi se prezintă elevi care nu vorbesc decât rusă, arabă sau ucraineană, limbi pe care eu nu sunt nevoită să le învăț, ci invers: elevii sunt obligați să învețe germana, căci aici trăiesc, cel puțin deocamdată.

Unora li se permite să folosească telefonul mobil în timpul anumitor ore, pentru a traduce, însă evident ca acest obicei încurajează lenea și oferă scuza perfectă elevilor. Alți elevi depind de elevii germani pentru a fi ajutați, unii vorbesc engleză, foarte rar franceză sau chiar limba română, în cazul unui elev moldovean.

În situația mea, eu trebuie să rămân stăpână pe limba germană, indiferent cine e în clasă, căci această este una dintre datoriile mele ca profesor. Sincer, în timpul zilei nu gândesc decât în germană, iar acasă în engleză, așa că sunt mereu conectată la mediul meu.

Claudiu Neacșu: În calitate de autor de articole despre cultură, educație și metode alternative de învățare, care sunt principalele teme care vă preocupă și cum ați dori să influențați, prin conținutul dumneavoastră, comunitatea educațională?

Miriam Mircea: Mă preocupă mult educația, și mai mult eleganța în limbaj și foarte mult importanța unei exprimări adecvate situațiilor zi de zi. În plus, mă axez pe menținerea interesului de durată scurtă asupra temelor clasice ale literaturii naționale și internaționale, asupra filmelor și serialelor, cărților, tot ceea ce îndeamnă la discuții și critici constructive. Exprimate, bineînțeles, elegant și politicos. Pe de altă parte, sunt foarte implicată în schimbarea mentalității românilor, legată de rolul și aspectul fizic al femeii, căci, vrând-nevrând am ajuns și în 2024 și e cazul să ne comportăm ca atare. De aceea eu sunt chipul promovat mereu pe profilul meu de Facebook, de exemplu. Iubirea de sine e ceva ce din păcate încă nu se predă la școală sau nu se explică acasă. Prin urmare, tupeul multora care se ascund după ecran și tastatură este nelimitat și nepedepsit. Influența mea se va resimți, sper eu, mai târziu, odată cu mult-dorita deșteptare a românilor. Să vedem.

Claudiu Neacșu: Cum ați reușit să vă adaptați și să vă reinventați rolul de profesor în perioada pandemiei și cum a influențat această transformare procesul de scriere a articolelor?

Miriam Mircea: În perioada pandemiei, toți am făcut ceea ce am putut, cu resurse limitate și înțelegere și mai limitată. Eu personal nu sunt dependentă de o sală de clasă pentru a preda și a transmite cu succes informație. Mi-am luat întotdeauna rolul în serios, de aceea orele online, din perspectiva mea, s-au desfășurat ca cele efectuate în persoană. Lumea s-a crispat teribil atunci când s-a derulat această educație pe net, de parcă ea ar fi mai puțin valoroasă decât cea dintr-o clădire văzută de unii elevi ca o închisoare. Evident că această mentalitate a fost transmisă, direct sau nu, și elevilor, care atât au așteptat, să găsească scuze peste scuze pentru calitatea inexistentă a actului educațional. Eu am fost și examinator online fără niciun impediment. Dacă cineva dorește să învețe, o poate face oricând si oricum. Cât despre articolele și scrierile mele, eu mereu am scris după un orar intern, când și cum am simțit, iar actul creativ s-a intensificat în acea vreme, pentru ca aveam mai mult timp liber și mult mai multe gânduri ce meritau citite și de alții.

Claudiu Neacșu: Având ca prioritate crearea de conținut pentru a ajuta și ghida alți profesori și educatori, care sunt resursele și strategiile pe care le recomandați cel mai des colegilor din domeniul educației?

Miriam Mircea: Ca să fiu complet onestă, nu tind să am discuții cu colegii de la școală, din multe motive, însă mai ales pentru că nu sunt de acord cu multe dintre așa-zisele lor metode de predare. Ceea ce recomand tuturor este să nu uite de puterea deținerii informației. Timpurile dictării, ale învățatului pe de rost, au trecut demult. Adolescenții au alte capacități și alt nivel intelectual decât generațiile anterioare. Și alte așteptări. Prin urmare, ține de profesori să fie flexibili și să se poată adapta timpurilor actuale, fără să demonizeze tehnologia sau ceea ce nu înțeleg ei ca adulți.

Claudiu Neacșu: Cum vedeți rolul educației în formarea morală și etică a tinerelor generații și în ce fel încercați să transmiteți aceste valori în sala de clasă?

Miriam Mircea: Fără educație suntem toți pierduți. O personalitate adultă și matură nu se poate forma fără cunoștințe de istorie, un dram de cultură generală, lectură și evident, muzică bună. Politica nu se poate în primul rând înțelege și apoi discuta fără noțiuni de istorie și o cunoaștere a naturii umane, fără sociologie. Nu pot să pricep atitudinea virulentă a multora care își dau cu părerea despre evenimente majore fără ca măcar să deducă originea lor. Etica este pentru mulți o noțiune dispărută, sau cel puțin desuetă. Formarea morală, și mai și. Eu am încercat și voi încerca neîncetat să învăț elevii să își formeze opiniile bazate pe fapte, nu să creeze fapte bazate pe păreri.

Claudiu Neacșu: Cum ați integrat principiile educației alternative în abordarea dumneavoastră didactică și care considerați că sunt beneficiile acestei metode de învățare?

Miriam Mircea: Educația alternativă, altfel spus educația care variază metodele, este mereu o experiență pozitivă, odată ce e acceptată și înțeleasă. Deschiderea minților și antrenarea lor sunt două beneficii majore. În realitate, predarea la o școală din sistemul de stat nu permite prea mult spațiu de joacă, iar lipsa de disciplină și respect limitează timpul extrem. Prin urmare, e de dorit să se urmeze o linie tradițională, manualul școlar fiind prioritar, față de alte expresii didactice. Educația puțin mai diferită și mai vioaie funcționează bine în cazul învățării adulților, din experiența mea de 11 ani în acest domeniu.

Claudiu Neacșu: În final, cum vă proiectați pentru viitor rolul în educație și ce sperați să realizați prin implicarea dumneavoastră continuă în acest domeniu?

Miriam Mircea: Sunt profesor și rămân profesor, indiferent în ce aspect al educației voi activa. Doresc să obțin ceea ce s-a realizat pentru mine: momentul extraordinar al izbândei minții și intelectului asupra prostiei și ignoranței, răutății gratuite și nesimțirii, al căror impact se resimte ca un tsunami.

Autor: Claudiu Neacșu



Our Score
Click to rate this post!
[Total: 1 Average: 5]

Next Post

NUANȚELE GRI ALE POLITICII

joi mart. 7 , 2024
Vizualizări: 461 Viața este mult mai complicată și mai întortocheată decât putem noi să înțelegem sau chiar să ne imaginăm. Mintea noastră nu este echipată pentru a înțelege modelele și mecanismele sofisticate puse în mișcare de variabilele infinit de numeroase care ne afectează viața de zi cu zi. Deși avem […]

Categorii

Articole recente