De multe ori am observ că am uitat să ne mai bucurăm de lucrurile simple și am ajuns să ne uităm mereu peste umăr, temându-ne că cineva ne-ar putea ocoli sau că am putea rămâne în urmă. E o senzație ciudată, nu-i așa? Ca și cum am trăi într-o lume unde toată lumea e cu ochii pe toată lumea, dar nu ca să se ajute, ci ca să vadă cine e mai sus, cine are mai mult sau cine a reușit să „fure” startul mai bine.
Vreau să vorbim despre această capcană în care am căzut aproape fără să ne dăm seama. Ne-am trezit trăind sub o regulă nescrisă care ne spune că viața e o luptă și că, pentru ca eu să fiu bine, tu trebuie neapărat să fii un pic mai jos. Această întrecere permanentă a ajuns să fie prezentă peste tot, în fiecare colț al zilelor noastre. Te uiți la televizor și vezi oameni care se ceartă, te uiți pe stradă și vezi șoferi care se înjură pentru un metru de asfalt, te uiți la muncă și simți cum unii colegi ar fi în stare să te calce pe picioare doar ca să primească o vorbă bună de la șef. Indivizii au început să vadă în semenii lor niște rivali, niște oameni care stau în calea fericirii lor, de parca fericirea ar fi o bucată de pâine atât de mică încât nu poate fi împărțită cu nimeni.
Mi-am dat seama că majoritatea dintre noi am acceptat o idee foarte periculoasă, și anume că este absolut în regulă ca unii să piardă, iar alții să câștige. Ni se spune că așa e „selecția naturală”, că cei puternici merită totul, iar cei mai slabi sau mai ghinioniști merită să rămână în urmă. Vedem această rivalitate precum un fenomen real și firesc, ceva natural ce ține de firea omului. Dar te rog să mă asculți când îți spun că această gândire este complet greșită. Nu e nimic natural în a vedea un om suferind și a trece pe lângă el gândindu-te că „asta e, a pierdut bătălia vieții”. Noi nu suntem lupi într-o pădure înghețată, ci suntem ființe cu suflet, capabile să simtă durerea celuilalt.
Dacă ridici un pic privirea de la grijile tale de zi cu zi și te uiți la cum se poartă țările mari ale lumii, o să observi că se întâmplă exact același lucru, dar la o scară uriașă care ne sperie pe toți. Statele se comportă exact ca niște oameni care nu se mai satură niciodată. Tot ce auzi tu la știri despre geopolitică, despre tensiuni și crize, are la bază lupta statelor pentru resurse. Este, de fapt, o rivalitate între țări care se bat pe petrol, pe gaze, pe pământuri roditoare sau pe influență. În această bătălie fără milă, se ajunge ca unele state să prospere prea mult, să trăiască în lux și să arunce mâncare la gunoi, dar fac asta doar pe seama faptului că au reușit să sărăcească alte popoare, luându-le bogățiile sau obligându-le să muncească pe nimic.
Acest principiu eronat, ideea că prosperitatea mea se clădește pe sărăcia ta, s-a scurs din birourile marilor conducători direct în casele noastre. Vezi oameni care încearcă tot timpul să adune averi, să-și facă garduri tot mai înalte și să se laude cu ce au, prosperând pe seama sărăcirii altor oameni, fie că e vorba de angajații lor, de partenerii de afaceri sau chiar de vecini. Chiar dacă la nivel de societate ni se prezintă treaba asta ca fiind ceva firesc, ba chiar o dovadă de inteligență sau de „spirit de descurcăreț”, în realitate este o rană deschisă pe sufletul omenirii. Din această acceptare a rivalității precum ceva normal apar toate necazurile care ne macină astăzi: frica de viitor, ura între popoare și acea singurătate cumplită pe care o simți chiar și când ești înconjurat de mii de oameni.
Este nevoie de o schimbare majoră, de o zguduire a felului în care vedem lumea. Avem nevoie de o mișcare care să ne schimbe mentalitatea tuturor, o mișcare care să ne curețe gândurile de ideea că trebuie să ne luptăm pentru a supraviețui. Trebuie să înlocuim, în mod pașnic și cu multă răbdare, această frică permanentă cu mentalitatea că faptul că sprijinul reciproc este mult mai bun pentru toți. Această dorință de a ne ajuta trebuie să se manifeste peste tot, de la modul în care îi dai o mână de ajutor vecinului tău când cară sacoșe grele, până la modul în care țările împart bogățiile pământului.
Abia după ce fiecare dintre noi, toți oamenii simpli de pe acest pământ, ne vom însuși această nouă gândire, lumea va putea în sfârșit să facă pasul spre următorul prag al civilizației. Imaginează-ți o lume fără războaie, unde niciun părinte nu mai trebuie să-și plângă copilul trimis la luptă pentru interesele unor oameni pe care nu i-a văzut niciodată. O lume fără conflicte sângeroase și fără sărăcia aceea care îți strânge stomacul și îți ia demnitatea. Ar fi o lume în care toți oamenii vor prospera, pentru că resursele pământului sunt suficiente pentru noi toți dacă nu ar mai fi furate și ascunse de cei lacomi. Ar fi o lume în care toate țările vor prospera, pentru că în loc să cheltuiască miliarde de euro pe bombe și tancuri, ar folosi acei bani pentru spitale, școli și pentru a face viața mai ușoară fiecărui om.
Poate te gândești acum că tu ești doar un om mic, un om simplu care abia își plătește facturile, și că n-ai nicio putere în fața acestor uriași care conduc lumea. Dar te înșeli amarnic. Fiecare om poate contribui la implementarea acestei noi mentalități la nivel mondial. Puterea ta nu stă în arme sau în bani, ci în gândul tău și în vorba ta. Fiecare dintre noi poate trimite către alți oameni acest fenomen al schimbării. Putem fi noi cei care refuzăm să mai intrăm în jocul rivalității acerbe pentru resurse. Putem fi noi cei care alegem să nu mai vorbim de rău, să nu mai invidiem și să nu mai căutăm să câștigăm pe spatele altuia.
Tu sigur nu vrei războaie și cu siguranță nu vrei sărăcie. Nimeni nu vrea să trăiască cu frica de bombe sau cu frica zilei de mâine. Însă trebuie să înțelegem că războaiele și sărăcia nu sunt fenomene ale naturii, nu sunt precum ploaia sau vântul. Ele sunt rezultatul direct al rivalității între state, sunt rodul acțiunii unor conducători care caută mereu noi resurse prin sărăcirea altora. Iar tu, ca om obișnuit, simți că nu vei reuși să împiedici aceste lucruri, fiindcă nu ești tu cel care stă la butoanele marilor puteri. Te simți neputincios în fața marilor decizii geopolitice și a intereselor economice care par să ne strivească sub greutatea lor.
Și totuși, există o cale prin care tu poți ajuta la construirea unei lumi unde să nu mai existe aceste suferințe. Puterea ta este mai mare decât orice armată, pentru că mintea unui popor este cea care susține, de fapt, pe orice conducător. Fă în așa fel încât alți și alți oameni din jurul tău să înțeleagă de ce întrajutorarea este mult mai bună decât bătălia permanentă. Dacă reușești să convingi un prieten, un coleg sau un membru al familiei că sprijinul reciproc ne face pe toți mai bogați sufletește și material, ai făcut deja un pas uriaș. Această schimbare de gândire se răspândește ca un foc binefăcător de la om la om.
Trebuie să înțelegem un lucru esențial: după ce toți oamenii simpli își vor schimba mentalitatea, politicienii care conduc cele mai puternice state ale lumii vor afla acest lucru. Ei nu pot ignora voința celor pe care îi conduc. Politicienii își ajustează întotdeauna comportamentul în funcție de ceea ce gândesc oamenii, pentru că puterea lor depinde de acceptarea noastră. Dacă noi toți ne schimbăm și începem să cerem colaborare în loc de luptă, ei vor fi forțați, în consecință, să-și modifice acțiunile. Ei vor fi nevoiți să înlocuiască principiul rivalității cu principiul colaborării, pur și simplu pentru că nu vor mai putea vinde ura și frica unei populații care a ales să se sprijine reciproc.
Astfel vor dispărea din toată lumea războaiele și sărăcia. Nu prin decrete sau prin noi legi, ci prin schimbarea inimii fiecărui om. Dacă toți oamenii simpli sunt convinși că e mai bună colaborarea, iar rivalitatea este ceva rău, politicienii își vor ajusta și ei acțiunile și vor renunța la lupta pentru resurse. Aceasta va duce la dispariția tuturor conflictelor care ne-au însângerat istoria. Totul pornește de la tine, prietene. Schimbarea lumii nu e sarcina unor uriași, ci e datoria noastră, a celor care înțelegem că o mână întinsă valorează mai mult decât un pumn strâns. Nu te mai lăsa amăgit de ideea că trebuie să fii „rechin” ca să reușești. Adevăratul succes este atunci când toată lumea de lângă tine zâmbește pentru că știe că te are alături.
Autor: Claudiu Neacșu
