După o zi întreagă de alergătură, se întâmplă să simți că inima îți bate nu de oboseală, ci de un fel de neliniște pe care nu o poți explica. E ca și cum ai fi fost toată ziua într-o cursă unde cineva nevăzut a dat startul și tu ai fugit fără să știi unde e linia de sosire sau ce premiu te așteaptă la capăt. Mi-am dat seama, gândindu-mă la tine și la cum ne ducem cu toții zilele, că am ajuns să ne purtăm de parcă am fi într-o barcă ce se scufundă și încercăm să dăm la o parte pe oricine doar ca să prindem noi o gură de aer. E o stare ciudată care s-a lăsat peste noi, un fel de frig sufletesc care ne face să ne strângem pumnii chiar și atunci când cineva ne întinde o mână prietenoasă.
Lumea în care ne-am trezit acum este una unde rivalitatea a fost pusă la loc de cinste, de parcă ar fi singurul motor care ne ține în viață. Această stare de luptă permanentă este prezentă absolut peste tot, de la coada de la pâine până la cele mai înalte birouri unde se iau decizii grele. Ne-am obișnuit atât de mult cu ea, încât nici nu o mai observăm, exact cum nu observăm praful care se așază pe mobilă zi de zi. Indivizii au început să se vadă între ei nu ca niște vecini sau tovarăși de drum, ci ca niște obstacole care trebuie depășite sau date la o parte. Dacă tu ai o recoltă bună, în loc să ne bucurăm împreună, mulți oameni din jurul tău vor simți un ghimpe în inimă și se vor întreba de ce nu au ei mai mult decât tine.
Am lăsat să ne intre în minte ideea asta strâmbă că este absolut în regulă ca unii să piardă, iar alții să câștige. Ne uităm la cel care a căzut și dăm din umeri, spunându-ne că așa e viața, că nu e loc pentru toată lumea la masa bogăției. Această viziune este prezentată peste tot precum un fenomen real și firesc, ceva natural ce ține de ordinea lumii, exact ca ploaia sau ca răsăritul soarelui. Dar te rog să mă asculți când îți spun că această gândire este una dintre cele mai mari minciuni care ni s-au vândut vreodată. Nu e nimic natural în a trăi cu frica în sân că vecinul tău îți va lua locul sau că succesul tău depinde de sărăcia celuilalt.
Dacă ridici privirea de la grijile tale de zi cu zi și te uiți la ce fac statele mari, o să observi că se întâmplă exact același lucru, dar la o scară care ne face să tremurăm. Dinamica aceasta a lumii, despre care auzi la știri sub nume pompoase, are la bază în realitate doar lupta statelor pentru resurse. Este, de fapt, o rivalitate între țări care se comportă exact ca niște oameni lăcomi. Statele se bat pe petrol, pe gaze, pe pământuri roditoare sau pe apă, de parca pământul acesta nu ar fi fost lăsat de Dumnezeu destul de darnic pentru toți. În această bătălie fără sfârșit pentru cine are mai mult, se ajunge la situația dureroasă în care unele state se îmbogățesc prea mult, clădesc palate și risipesc averi, dar fac asta numai pe seama faptului că au reușit să sărăcească alte popoare, luându-le bogățiile și lăsându-le în urmă doar suferință.
Acest principiu eronat, ideea că bogăția mea trebuie să vină din lipsa ta, s-a aplicat și la nivelul nostru, al oamenilor obișnuiți. Vezi peste tot în jurul tău oameni care încearcă tot timpul să adune munți de lucruri, prosperând pe seama sărăcirii altor oameni, fie că o fac prin înșelăciune, prin nepăsare sau prin lăcomie oarbă. Chiar dacă societatea ne prezintă treaba asta ca fiind ceva firesc, ca un fel de dovadă de inteligență sau de putere, adevărul este că e o cale greșită care ne sapă groapa tuturor. Și de aici, de la faptul că am acceptat lupta precum ceva normal, apar toate necazurile care ne macină. De aici vin invidia, stresul care ne îmbolnăvește inima, frica de a nu fi destul de bun și, în cele din urmă, acele războaie mari care ne distrug liniștea.
Prin urmare, este nevoie de o schimbare majoră în felul în care privim viața. Nu mai putem continua așa, pândindu-ne unii pe alții din spatele gardurilor. Este nevoie de o mișcare care să schimbe mentalitatea tuturor oamenilor, o mișcare care să pornească de jos, din inima mea și a ta. Trebuie să înlocuim, în mod pașnic și cu multă răbdare, această pornire de a ne bate pentru orice cu mentalitatea că sprijinul reciproc este mult mai bun pentru toți. Această idee de a ne ajuta trebuie să se manifeste peste tot, de la modul în care împarți un sfat cu cineva care are nevoie, până la modul în care țările colaborează pentru a proteja planeta și resursele ei.
Unirea forțelor nu este un semn de slăbiciune, ci este singura cale prin care putem supraviețui cu adevărat pe acest pământ. Abia după ce fiecare dintre noi își va însuși această mentalitate a bunătății, lumea va putea în sfârșit să treacă la următorul prag al civilizației. Imaginează-ți o lume fără războaie, unde banii care acum se duc pe bombe și pe tancuri s-ar duce pe spitale și pe școli unde copiii noștri să învețe cum să fie oameni. Ar fi o lume fără conflicte sângeroase și fără sărăcia care îți strânge stomacul. Ar fi o lume în care toți oamenii vor prospera, pentru că pământul are destule bogății pentru toți dacă am înceta să le mai smulgem unii de la alții prin forță.
În această lume nouă, toate țările ar prospera pentru că în loc să se fure una pe alta, s-ar învăța una pe alta cum să cultive pământul mai bine sau cum să aducă apă în deșert. Și să știi că tu, în simplitatea ta, ai o putere pe care nici nu ți-o imaginezi în această transformare mondială. Fiecare om poate contribui la implementarea acestei noi mentalități, pur și simplu refuzând să mai participe la lupta asta acerbă pentru acaparare de resurse. Puterea ta nu stă într-o armă, ci în modul în care alegi să privești omul de lângă tine. Fiecare om poate trimite către ceilalți acest mesaj al schimbării prin felul în care alege să fie om bun în fiecare zi.
Tu sigur nu vrei războaie și cu siguranță nu vrei sărăcie nici pentru tine, nici pentru copiii tăi. Nimeni nu-și dorește să vadă ruine sau să simtă foamea. Însă trebuie să fim sinceri și să vedem că războaiele și sărăcia sunt rezultatul direct al rivalității între state, al acțiunii celor care conduc și care caută mereu noi resurse, dar făcând asta prin sărăcirea altor popoare. Iar tu, ca om obișnuit, te simți probabil mic și neînsemnat. Te gândești că nu vei reuși să împiedici mașinăria asta uriașă de distrugere, fiindcă nu ești tu la conducerea celor mai puternice state ale lumii. Și totuși, există o cale prin care tu poți ajuta cu adevărat la construirea unei lumi unde să nu mai existe aceste orori.
Fă în așa fel încât alți și alți oameni din jurul tău să înțeleagă de ce întrajutorarea este mult mai bună decât bătălia permanentă. Vorbește cu vecinii tăi, spune-le prietenilor tăi că nu are niciun sens să ne batem pe lucruri care pier, când am putea să ne bucurăm împreună de ce avem. După ce noi toți, oamenii simpli, ne vom schimba mentalitatea, politicienii care conduc cele mai puternice state vor afla acest lucru. Ei nu sunt niște zei care stau deasupra noastră, ci sunt oameni care sunt foarte atenți la ce gândește mulțimea, pentru că puterea lor depinde de noi. Politicienii își ajustează întotdeauna purtarea în funcție de ceea ce gândesc oamenii, pentru că altfel nu ar mai putea sta la conducere.
Dacă noi toți suntem convinși că e mai bună colaborarea și că rivalitatea este ceva rău, politicienii își vor modifica și ei acțiunile pentru a rămâne în grațiile noastre. Ei vor fi nevoiți să înlocuiască principiul luptei cu principiul ajutorului reciproc. Și astfel vor dispărea din toată lumea războaiele și sărăcia, pentru că atunci când toți oamenii gândesc la fel, cei de sus nu mai au cum să ne dezbine ca să ne conducă. Dacă toți oamenii simpli refuză să mai vadă în vecinul lor un dușman, atunci politicienii vor trebui să renunțe la lupta pentru resurse, iar asta va aduce liniștea pe întreg pământul.
Gândește-te cât de frumos ar fi să te trezești dimineața și să știi că nimeni nu-ți vrea răul, că nimeni nu încearcă să te depășească doar ca să se simtă el mai important. Schimbarea aceasta nu vine prin forță, ci prin bunătate și prin puterea exemplului tău. Nu e nevoie să fii cine știe ce învățat ca să înțelegi că doi oameni care cară un buștean împreună vor termina treaba mult mai repede și mai ușor decât unul singur care se luptă cu greutatea. Aceasta este esența vieții pe care am uitat-o: că suntem mai puternici atunci când dăruim decât atunci când furăm. Lumea se schimbă cu fiecare zâmbet sincer și cu fiecare gest de ajutor pe care îl faci fără să aștepți nimic în schimb. Tu ești cel care poate porni acest râu de bunătate care să spele ura de pe lume.
Autor: Claudiu Neacșu
