Privește o floare mică ieșind dintr-o crăpătură de asfalt! De unde are ea atâta putere să rupă piatra fără să se bată cu nimeni, fără să dea coate și fără să ceară voie? E o liniște în forța aia care pe noi, oamenii, ne-ar lăsa cu gura căscată dacă am avea ochi să o vedem cu adevărat. Stăm uneori la fereastră sau pe marginea patului, înainte să ne ia somnul, și simțim cum ne apasă ceva în piept, o greutate pe care nu știm cum să o numim, dar care ne face să ne simțim obosiți de parca am fi alergat toată ziua un maraton pe care nu l-am cerut. Mi-am dat seama, gândindu-mă la tine și la viața pe care o ducem, că suntem prinși într-un soi de plasă invizibilă care ne strânge tot mai tare și ne face să credem că lumea e un ring de box unde, dacă nu lovești primul, vei fi cel lovit.
Trăim într-o lume care a devenit atât de înverșunată, încât am ajuns să credem că rivalitatea este singura cale prin care putem supraviețui, o lume puternic marcată de acest spirit de întrecere care nu ne lasă să ne bucurăm de ce avem. Acest sentiment este prezent absolut peste tot, de la modul în care ne uităm la vecinul care și-a luat o mașină mai nouă, până la felul în care ne lăudăm la muncă doar ca să părem mai breji decât colegul de lângă noi. Indivizii au ajuns să lupte între ei pentru orice firimitură de atenție sau de bani, de parca am fi niște naufragiați pe o insulă pustie unde mâncarea e pe sfârșite. Avem în minte această idee otrăvită că este absolut în regulă ca unii să piardă, iar alții să câștige, ca și cum fericirea ar fi un tort din care dacă eu mănânc o felie mai mare, ție trebuie să-ți rămână doar farfuria goală.
Această luptă permanentă a ajuns să fie văzută de aproape toată lumea precum un fenomen real și firesc, ceva natural ce ține de sângele nostru. Dar adevărul este că ne-am păcălit singuri amarnic. Nu este nimic natural în a trăi cu frica în sân că cineva îți va lua locul, nu este nimic firesc în a ne vedea semenii drept niște competitori care stau în calea reușitei noastre. Și, dacă ridicăm un pic privirea de la gardul nostru și ne uităm la ce fac țările cele mai mari, o să observi exact aceeași poveste tristă, dar la o scară care dă fiori. Dinamica aceasta a întregii lumi, pe care cei de la televizor o numesc geopolitică, are la bază lupta statelor pentru resurse. Totul se reduce la acest spirit de rivalitate între țări care se împing și se lovesc pentru a pune mâna pe petrol, pe gaze sau pe pământuri roditoare, de parcă planeta asta nu ar fi destul de mare pentru noi toți.
În această cursă nebună, se ajunge ca unele state să acumuleze prea multă prosperitate, afișând o bogăție care ne ia ochii, dar fac asta numai pe seama faptului că au reușit să sărăcească alte popoare, lăsându-le în mizerie și fără nicio speranță. Acest principiu eronat s-a infiltrat adânc și în viața noastră de zi cu zi. Vezi oameni care încearcă tot timpul să adune averi și să pară puternici prosperând pe seama sărăcirii altor oameni, fie că o fac prin înșelătorie, prin nepăsare sau prin acea lăcomie oarbă care nu te lasă să dormi noaptea. Chiar dacă la nivel de societate ni se spune că așa funcționează lumea și că e bine să fii „descurcăreț”, eu îți spun că este o cale greșită care ne aduce numai necazuri. De aici, de la faptul că am acceptat lupta aceasta precum ceva firesc, pornesc toate durerile noastre: invidia care ne strică prieteniile, stresul care ne îmbolnăvește inima și acea răceală dintre oameni care ne face să ne simțim singuri chiar și atunci când suntem înconjurați de mii de persoane.
Este nevoie de o schimbare majoră, de o zguduire a întregului fel în care privim viața. Avem nevoie de o mișcare care să ne curețe mințile de această mentalitate de lupi și să ne schimbe mentalitatea tuturor, transformând-o în ceva mult mai bun și mai uman. Trebuie să înlocuim, în mod pașnic și cu multă blândețe, ideea că trebuie să fim mereu „peste” cineva cu mentalitatea că sprijinul reciproc este singura cale prin care putem prospera cu toții. Unirea forțelor trebuie să se simtă peste tot, și între țările care împart același pământ, și între oamenii simpli care împart aceeași stradă. Abia după ce fiecare dintre noi își va însuși această gândire a ajutorului, lumea va putea în sfârșit să treacă la următorul prag al civilizației, adică va deveni o lume unde nu va mai fi nevoie de arme, unde nu vor mai fi conflicte și unde sărăcia va fi doar o amintire urâtă din cărțile de istorie.
Imaginează-ți o lume unde în loc să ne păzim spatele, am folosi acea energie ca să construim ceva frumos împreună. O lume fără războaie, unde niciun tânăr nu mai este trimis să moară pentru orgoliul unor oameni care stau în birouri luxoase. Ar fi o lume în care toți oamenii vor prospera, pentru că pământul are destul pentru toți dacă am înceta să mai ascundem mâncarea unii de alții sau să o furăm. Toate țările ar înflori dacă în loc de tancuri ar investi în grădini, și în loc de spionaj ar investi în cum să ne vindecăm de boli. Și să știi că tu, în simplitatea ta, ai o putere uriașă în această transformare mondială. Puterea ta nu stă în votul dat o dată la câțiva ani, ci în ceea ce alegi să gândești și să spui în fiecare zi.
Fiecare om poate contribui la implementarea mondială a acestui sprijin reciproc, refuzând să mai intre în lupta asta acerbă pentru acaparare de bunuri. Tu poți trimite către ceilalți acest mesaj al schimbării pur și simplu prin felul în care alegi să răspunzi unei jigniri sau prin felul în care împarți ce ai cu cel care are mai puțin. Tu sigur nu vrei războaie și cu siguranță nu vrei sărăcie, pentru că nimeni cu mintea întreagă nu-și dorește să vadă suferință. Dar trebuie să înțelegem că aceste rele sunt rezultatul direct al rivalității între state, al acțiunii celor care caută mereu noi resurse prin sărăcirea altor popoare. Iar tu, ca om obișnuit, te simți mic și neînsemnat. Și crezi că nu vei reuși să împiedici tancurile să plece de pe loc, fiindcă nu ești tu la conducerea celor mai puternice state ale lumii.
Și totuși, există o cale ascunsă prin care tu poți ajuta la construirea unei lumi mai bune. Puterea ta este ca picătura de apă care, deși pare slabă, reușește să găurească piatra în timp. Fă în așa fel încât alți și alți oameni de lângă tine să înțeleagă de ce întrajutorarea este mult mai bună decât bătălia permanentă. Vorbește cu vecinii tăi, spune-le prietenilor tăi că nu suntem dușmani și că avem loc cu toții dacă învățăm să împărțim umbra. După ce noi toți, oamenii simpli, ne vom schimba mentalitatea, politicienii care conduc cele mai puternice state vor afla acest lucru. Ei sunt foarte atenți la ce gândește poporul, pentru că puterea lor depinde de acceptarea noastră.
Politicienii își ajustează întotdeauna purtarea în funcție de ceea ce gândesc oamenii de rând, pentru că fără noi ei nu sunt nimic. Dacă noi toți suntem convinși că e mai bună colaborarea și că rivalitatea este ceva rău, politicienii își vor modifica și ei acțiunile pentru a rămâne în grațiile noastre. Ei vor fi obligați să renunțe la lupta pentru resurse și să caute căi de colaborare, iar asta va duce la dispariția războaielor și a sărăciei. Totul pornește de la inima ta și de la curajul de a spune că nu mai vrei să fii un concurent, ci vrei să fii un tovarăș de drum pentru cel de lângă tine. Schimbarea lumii începe în momentul în care tu decizi că astăzi nu vrei să mai câștigi nimic pe spatele nimănui, ci vrei doar să fii om.
Să știi că nu ești singur în gândul ăsta. Sunt milioane de oameni care simt la fel, dar cărora le este frică să vorbească primii. Când tu începi să arăți că sprijinul reciproc e mai valoros decât orice premiu, le dai și celorlalți curajul să lase pumnii jos. E ca un domino care, odată pornit, nu mai poate fi oprit de nicio armată din lume. Pacea și belșugul nu vin din semnăturile de pe niște tratate reci, ci din felul în care ne privim în ochi atunci când ne întâlnim pe stradă. Lumea de mâine se naște în mintea ta de azi. Și fiecare gând de pace pe care îl trimiți spre alții este o rachetă care nu va mai fi lansată niciodată. Ai încredere că bunătatea ta este cea mai puternică forță politică de pe pământ.
Autor: Claudiu Neacșu
