Interviul cu Mirela Cumpănaș ne poartă în lumea fascinantă a unei artiste multidisciplinare, de la pasiunea copilăriei pentru vioară până la reușitele de pe scenele mari ale țării. Acum puteți vedea cum muzica, dansul și actoria se împletesc într-o carieră marcată de colaborări remarcabile și proiecte ambițioase.
Claudiu Neacșu: Cum ați descoperit pasiunea pentru vioară la o vârstă atât de fragedă și cine v-a influențat cel mai mult în dezvoltarea carierei muzicale?
Mirela Cumpănaș: Provin dintr-o familie de muzicieni; ei au contribuit enorm de mult la dezvoltarea mea pe plan muzical. La 3 ani aveam grijă să mă joc cu toate instrumentele aflate în casă la momentul respectiv, printre care se afla și o vioară. Însă, în mod amuzant, pasiunea pentru vioară s-a dezvoltat în timp, pentru că nu este un instrument care sună chiar frumos din prima, cere mult timp și studiu pana ajungi să îl faci să sune cum trebuie.
Tot ce îmi doream la momentul respectiv era să fiu și eu pe scenă, precum cei din familia mea, iar asta m-a motivat enorm și astfel în momentul în care am reușit să învăț să cânt, am iubit acest instrument din plin.
Claudiu Neacșu: Care a fost cea mai memorabilă experiență din perioada în care ați participat la X Factor și cum v-a influențat acest concurs cariera artistică?
Mirela Cumpănaș: Îmi aduc aminte perfect cum la finalul momentului meu a apărut Delia pe ecran, care se uita fix în cameră și mi-a spus „Curaj, fato, esti solistă!” Mi-au rămas foarte clar în minte aceste cuvinte.
Participarea și prezența mea în cadrul acestui concurs a reprezentat un punct culminant al dezvoltării mele în ceea ce priveste partea de solist vocal.
A fost un pas care m-a făcut să înțeleg că am foarte mult de muncit, că trebuie să mă perfecționez și mai ales, să învăț sa cred în mine.
Claudiu Neacșu: Cum a fost tranziția de la a fi o violonistă clasică la a deveni solist vocal și backing vocals în multiple trupe?
Mirela Cumpănaș: Cu sinceritate recunosc că a fost o tranziție destul de grea, pentru că eram încă elevă la liceu, aveam examene, teme, teste, teze, trebuia să și studiez la vioară cel puțin 4 ore ca să fiu suficient de pregătită pentru examene, după ore aveam repetitii cu trupa și în weekend-uri concerte.
Volumul de muncă era destul de mare, genurile muzicale erau cu totul diferite, însă m-am adaptat cu brio, pentru că exista pasiune și iubire, în interiorul meu, pentru ceea ce fac.
Claudiu Neacșu: Care sunt provocările și satisfacțiile în a lucra ca profesor de vioară și cum reușiți să inspirați tinerii muzicieni?
Mirela Cumpănaș: Înțeleg pe deplin faptul că acest instrument este foarte greu și un copil de clasa I nu poate avea răbdarea unui adult, că poate va fi speriat de dificultatea cu care se confruntă și sunt mereu pregătită să le fiu alături prin discuții motivante, să îi susțin și să îi fac să înțeleagă că e greu doar la început, apoi totul devine mult mai ușor.
Tocmai de aceea elevii mei știu că modul de lucru pe care îl abordez merge pe premisa „pas cu pas”, iar asta îi liniștește și îi ajută să învețe mai ușor.
Satisfacția cea mai mare ca profesor este momentul în care îi văd pe scenă cum cântă, sunt siguri pe ei și fericiți de ceea ce fac!
Claudiu Neacșu: Puteți să ne povestiți despre experiența colaborărilor cu artiști cunoscuți precum Marcel Pavel, Aurelian Temișan și Paula Seling?
Mirela Cumpănaș: Aceste experiențe sunt absolut grozave pentru că ai de învățat extrem de multe.
Îmi place să observ în jurul meu: prezența scenică, modul de interpretare și de gândire din punct de vedere muzical, stilul de cântat, etc.
Îmi aduc aminte că m-am pregătit și am studiat foarte mult pentru aceste concerte, dorindu-mi să mă ridic la același nivel.
Claudiu Neacșu: Ce v-a determinat să începeți să compuneți și să scrieți versuri, și cum a fost procesul de creare a primei piese „Indecisive”?
Mirela Cumpănaș: Am cochetat cu scrierea versurilor încă din copilărie, era un moment de eliberare sufletească, puneam în rime ceea ce simțeam în momentul respectiv. Am și acum un caiet cu poezii scrise de mine în copilărie.
„Indecisive” a fost scris într-un moment mai dificil al vieții mele din punct de vedere emoțional. Piesa este despre mine, despre ceea ce simțeam la momentul respectiv, dar nu am avut curaj să arăt asta oamenilor, așa că am ținut-o în telefon o bună perioadă de timp doar pentru mine.
Apoi s-a schimbat ceva: am înțeles că dupa toți anii de studii muzicale și perfecționare acum este momentul să las emotionalul liber, că am căpătat experiență, că este timpul să mă accept, să am curaj să arat lumii ce simt, să înțeleg că acum emoționalul este mai important decât cantatul în sine, că în muzică este vorba despre detașare, relaxare și iubire.
Astfel am lansat prima mea piesă, în care există în mod intenționat un contrast mare între versuri și instrumental, acestea sunt ușor triste, iar instrumentalul este unul vesel, energic, pentru că eu sunt o fire veselă și energică, dar ca orice om este normal si firesc să am și stări mai puțin bune.
Claudiu Neacșu: În calitate de colaborator al Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești, cum ați descoperit pasiunea pentru dans și actorie și cum a influențat aceasta cariera dumneavoastră muzicală?
Mirela Cumpănaș: Îmi place să încerc lucruri noi, sunt deschisă și întotdeauna disponibilă oportunităților muzicale.
Teatrul m-a făcut să mă redescopăr pe scenă; aceste genuri de spectacole te fac să intri intr-o altă lume, cea a eleganței, a grației și a strălucirii. Au scos la iveală un alt tip de personalitate scenică despre care nu știam.
Claudiu Neacșu: Care sunt elementele esențiale pe care le considerați necesare pentru a reuși în industria muzicală și ce sfaturi aveți pentru tinerii artiști?
Mirela Cumpănaș: Aș putea spune și eu la fel cum spun toți oamenii si au mare dreptate: 1% talent, 99% muncă, dar.. aă mai adăuga câteva mici elemente.
1% talent, 10% încredere în sine, 10% curaj și 79% muncă.
Așadar, sugestia mea pentru tinerii artiști la început de drum este să creadă în ei, indiferent dacă au eșecuri. Să înțeleagă că din eșec înveți cel mai mult, că este în regula să plângi, să te simți supărat că nu ti-a ieșit, dar apoi este esențial să te ridici și să continui să muncești,
Să nu se învinovățeasca pentru nimic, căci atunci când muncești, dai tot ce poți și este în regula dacă acel „tot ce poți”, nu este chiar cum ne-am dorit sa fie. La un moment dat, inevitabil, va ieși asa cum îți dorești, trebuie doar răbdare cu propria persoană.
Claudiu Neacșu: Cum reușiți să jonglați între multiplele dumneavoastră roluri de solistă, violonistă, backing vocals, profesor și compozitor?
Mirela Cumpănaș: Sunt foarte visătoare de când mă știu si mă adaptez foarte usor, plus că mi-am dorit foarte mult să învăț să le fac pe toate.
Acum jonglez cu ușurință pentru ca în drumul meu, în mod inconștient, copil fiind, le-am luat pe rând și mă bucur tare că am procedat așa.
Mai întâi am studiat vioara, apoi am învățat să fac backing vocals, pe parcurs am devenit și solistă, iar mai apoi profesor.
Tot ce am făcut pe urmă a fost să le combin: mă urc pe scenă fie ca violonistă – backing vocals, fie ca violonistă – solist vocal.
De menționat că vioara este întotdeauna cu mine, ea reprezintă extensia mea, nu se poate altfel.
Claudiu Neacșu: Ce proiecte muzicale aveți în plan pentru viitor și cum vedeți evoluția carierei dumneavoastră în următorii ani?
Mirela Cumpănaș: Ce am în plan pentru viitor este să îmi lansez următoarele piese, care sunt scrise din suflet și să am cât mai multe concerte și colaborări.
Evoluția carierei mele este în continuă dezvoltare. Nu m-am gândit niciodată la ce voi face în următorii ani și nici nu o voi face pentru că știu cu certitudine că tot ce am de făcut este să trăiesc momentul prezent, să observ în jurul meu, să mă bucur de colaborările pe care le am, de oamenii care se află pe scena cu mine, să continui să îmi duc visurile la îndeplinire și să cred în mine.
Autor: Claudiu Neacșu
