În povestirea „Doctorul viselor” (care se citește în circa 10 minute, la o pauză de cafea) este vorba despre un terapeut care, sătul să audă mereu aceleași probleme banale, decide să intre în visele pacienților săi, folosind metode neobișnuite.
„Doctorul viselor”
Autor: Claudiu Neacșu
Pentru doctorul Garrett Hall, cabinetul în care el intra aproape zilnic nu mai era de mult timp un spațiu al sufletelor chinuite. El nu se mai obosea nici măcar să șteargă praful de pe mobilierul elegant. Praful părea să fie simbolul timpului care se scursese în acel cabinet, un timp care fusese martor la tot felul de confesiuni dureroase și la lacrimi reținute.
Aerul din cabinet era greu, oprindu-te parcă din respirație, amintindu-ți mereu că aici veniseră doar oameni care voiau să își confeseze cele mai ascunse dureri și frici.
Pe un perete atârna un ceas vechi, prăfuit și el, al cărui clopoțel melancolic amintea în mod constant de trecerea ireversibilă a timpului. Pe un raft discret stăteau câteva teancuri de șervețele. Privindu-le, Garret zâmbi amar, amintindu-și de oamenii care veniseră în fața lui și își dezbrăcaseră sufletele, lăsând măștile să cadă și dezvăluind goliciunea lumii lor interioare.
…
Garett privi apatic la bărbatul cu ochi sclipitori și care intrase în cabinetul său.
„Aceeași poveste…” își zise Garrett. „Acum eu doar mă întreb cu ce problemă a venit omul ăsta la mine. O fi vreo ceartă conjugală? O criză existențială? Probleme profesionale?…”
– Numele meu, spuse bărbatul îmbrăcat cu haine vibrante, este Jordan Schultz.
Garrett se uită la Jordan cu un amestec de curiozitate și dispreț, apoi îi spuse:
– Bună ziua, Jordan! Ia loc!
– Mulțumesc! zise Jordan așezându-se pe canapea.
– Te ascult.
– Aseară am avut un vis foarte ciudat, cu un peștișor auriu care îmi critica arta. Îmi spunea că eu sunt prea conformist. Oare ce-ar putea să însemne asta?
– Un peștișor auriu care vorbește? Și îți critică alegerile artistice?
– Exact. Dar era foarte înverșunat peștișorul acela. Părea că vrea să îmi facă rău, de parcă eu aș fi fost dușmanul lui.
Garrett, făcând eforturi să nu zâmbească, spuse:
– Este posibil ca acel peștișor să reflecte propriile tale nesiguranțe și îndoieli. Poate tu ești convins că alții au așteptări foarte mari de la tine, iar asta te presează.
– Nu, zise Jordan. Eu cred că e ceva mai mult. Nu știu de ce am senzația tot mai acută că peștișorul acela știa ceva ce eu nu știam…
…
Cuvintele lui Jordan reușiră să îl intrige pe Garrett, care spuse:
– În regulă. Spune-mi mai multe despre acel peștișor. Cum arăta el?
– Era mic, zise Jordan. Auriu, cu un aer de superioritate. Iar vocea lui semăna foarte mult cu vocea lui… Jeff Bridges…
Până la urmă, Garrett nu mai putu să își ascundă zâmbetul. Curiozitatea deja începuse să îi dea târcoale. Se ridică de pe scaun și, de pe un raft prăfuit, luă o carte veche, cu coperte din piele. Dintre paginile ei scoase o cheie veche, pe care i-o arătă lui Jordan.
– Cheia asta, zise Garrett, te va ajuta să explorezi mai profund visul tău. Voi folosi metoda bunicului meu, un psihiatru ieșit din comun. Și vom intra în subconștientul tău, iar acolo vom începe să explorăm.
…
Jordan, uimit, privi la vortexul învolburat, strălucitor și hipnotic care se deschisese în fața lui. Auzi vocea lui Garrett:
– Vreau să-l întâlnești din nou pe acel peștișor auriu.
Jordan, fascinat și speriat în același timp, își luă inima în dinți și păși în vortex. Peștișorul auriu și morocănos își făcu din nou apariția, dând iritat din coadă.
…
Jordan se foia uimit prin peisajul subacvatic vibrant, învăluit în culori luminoase și forme schimbătoare.
Peștișorul auriu zise:
– Ați venit amândoi aici…Iar tu, Jordan, ai reușit să creezi ceva nou?
Jordan, încă uluit de ceea ce vedea, spuse:
– Chiar ești real? Chiar tu ești peștișorul din visul meu?
Peștișorul, cu vocea lui Jeff Bridges, zise:
– Dar tu ești real?… Ciudatule! Normal că eu sunt real! Dar arta ta e la fel de plictisitoare. Când ai de gând să schimbi ceva?
Garrett făcu un pas spre peștișor și îi zise:
– Salut! Eu sunt doctorul Garrett Hall. Vreau să ne ajuți cu ceva foarte important. Jordan, în subconștientul său, se confruntă cu aceste critici. El vrea, totuși, să fie un artist de succes.
Peștișorul zise:
– Dar tu crezi că eu sunt aici ca să rezolv problemele oamenilor? Nu, nu pot face asta. Însă eu pot să spun adevărul. Da, cu asta pot să vă ajut, cu spunerea adevărului. Jordan, vreau să-ți spun că tu îți pui singur bariere, în arta ta. Te conformezi mereu așteptărilor altora. Vrei să spui că asta nu e adevărat? Hai, convinge-mă că nu e adevărat!
– Oh, zise Jordan către peștișor. Cred că ai mare dreptate. Mă gândesc prea mult la ceea ce așteaptă ceilalți de la mine. E un fel de constrângere de care nu știu cum să scap.
– Îți spun eu cum să faci, zise peștișorul. Mai întâi trebuie să recunoști problema. Apoi trebuie să acționezi. Pur și simplu încearcă ceva diferit în arta ta, fără să te gândești la ceea ce vor alții de la tine. Doar creează, fără limite! Fii autentic și fă exact ceea ce îți spune instinctul!
Jordan zise contemplativ:
– Cred că ai dreptate. Da, îți voi urma sfatul și voi încerca.
…
Malia Roberts, o contabilă timidă cu o frică paralizantă de angajamente, era următorul pacient al doctorului Garrett. Ea și Garrett plutiră printr-un tunel de lumină și culoare, până când ajunseră într-un magazin alimentar infinit, având în el rafturi pline de cutii identice de fasole.
– Toate cutiile astea, zise speriată Malia, sunt la fel. Și nu pot decide ce să cumpăr. Mă simt copleșită!
– Malia, zise Garrett, aici tu te afli în visul tău. Încearcă să îți imaginezi că fiecare cutie e diferită. Sigur vei reuși să observi diferențele.
Malia urmă sfatul lui Garrett. Închise ochii, se concentră, apoi îi deschise. Acum ea putea vedea că fiecare cutie de fasole avea o etichetă diferită, cu culori și modele unice.
– Uite, spuse Malia fericită, acum eu văd diferențele dintre cutii. Pot să aleg! Da, pot să aleg!
– Felicitări! zise Garrett. Ai reușit! Subconștientul tău poate fi un aliat puternic. Trebuie doar să cauți.
Peisajul se estompă, iar Malia se trezi în cabinetul lui Garrett.
– Ai fost incredibilă, zise Garrett.
– Mulțumesc! zise Malia. Nu știam că subconștientul meu poate fi așa de puternic.
…
Garrett își începu o nouă zi, pregătit să se întâlnească din nou cu Dylan Jones, în cabinetul său.
Privind în notițele sale, Garrett zise:
– Cum te simți azi, Dylan?
– Mult mai bine. Și sunt din ce în ce mai încrezător, mai ales după ce am aflat și eu ce se vorbește prin oraș.
– Da? Și ce se vorbește prin oraș?
– Sunt foarte mulți care povestesc despre terapia ta prin vis. A dat rezultate uimitor de bune terapia asta. Artistul acela care și-a descătușat creativitatea… Contabila aia care nu reușea să facă alegeri… Eu, de când am lucrat cu tine în visul acela, am reușit să îmi accept imperfecțiunile. Porumbeii ăia critici din vis nu mă mai bântuie.
– Mă bucur pentru tine, zise Garrett mulțumit. Ai făcut progrese foarte mari. Continuă să lucrezi la încrederea în tine!
…
Dylan părăsi cabinetul lui Garrett. Aproape imediat intră în cabinet o femeie înaltă, cu păr negru strălucitor și cu ochi reci. Privindu-l cu o expresie de gheață pe Garrett, femeia zise:
– Numele meu este Natalia Newman. Am aflat că folosești unele metode neconvenționale în terapiile tale. Eu sunt aici ca să investighez asta.
Garrett simți un fior rece pe șira spinării, însă își păstră pe chip o expresie de calm. Zise către femeie:
– Bine ai venit! Spune-mi cu ce anume te pot ajuta.
Natalia ocupă un scaun. Apoi, studiindu-l cu privirea pe Garrett, zise:
– Consiliul medical mi-a trimis câteva plângeri. Se pare că folosești metode considerate periculoase și lipsite de etică.
Inima lui Garrett începu să bată mai tare.
– Într-adevăr, zise Garrett, metodele mele sunt mai neobișnuite. Însă ele au ajutat foarte mulți pacienți. Ei voiau rezultate, nu doar o simplă vizită în cabinetul meu. Iar rezultatele… sunt foarte bune.
Pe Natalia nu o impresionă explicația lui Garrett. Pe un ton sarcastic, ea zise:
– Chiar așa? Rezultate bune? Ar trebui să mă conving. Și cum aș putea face asta? A, da, știu. Voi asista la o sesiune. Trebuie să fiu sigură că nu manipulezi mințile pacienților tăi.
Garret zâmbi, încercând să își păstreze calmul. Zise:
– Desigur. Eu sunt de acord cu propunerea asta.
…
Malia Roberts intră ezitantă în cabinetul lui Garrett, după ce ea o văzuse acolo pe Natalia.
– E în regulă, zise Garrett către Malia. Doamna Natalia Newman va asista la această sesiune. Te rog să îmi spui cu ce problemă te confrunți.
– Am avut un alt vis ciudat, zise Malia. Eram într-un labirint nesfârșit. Și nu reușeam deloc să găsesc ieșirea de acolo.
– Am înțeles, zise Garrett. Vom explora și acest vis, împreună. Doamna Natalia ne va însoți.
…
În labirintul nesfârșit de oglinzi, Garrett zise către Malia:
– În visul tău, tu vei reuși să controlezi labirintul. Spune-mi ce vezi.
– Nesiguranțe, zise Malia. Văd nesiguranțele mele, multiplicate la nesfârșit.
– Malia, încearcă să îți imaginezi o ieșire. Concentrează-te pe dorința de a găsi calea de scăpare.
Malia închise ochii și începu să respire adânc. Treptat, oglinzile începură să se dizolve, dezvăluind un coridor luminos care ducea afară din labirint.
– Ai reușit! spuse Garrett. Malia, sunt mândru de tine!
…
Natalia părea impresionată, deși încerca să-și ascundă reacția.
– Da, părea totul foarte real, zise ea. Însă era doar o iluzie.
– Exact, zise Garrett. Însă impactul asupra pacienților este foarte real. Și sigur că rezultatele sunt bune.
– Metoda ta este interesantă. Însă eu voi continua să te monitorizez.
– Aștept observațiile, atunci.
…
Într-o dimineață, Garrett, aflat în cabinet, deschise plicul pe care îl primise prin poștă. Începu să citească hârtie scoasă din plic. După câteva clipe, chipul său se înnegură.
Menajera pe care Garrett se hotărâse să o angajeze temporar observă destul de ușor că ceva nu era în regulă cu bărbatul care stătea la birou. Ea îl întrebă:
– S-a întâmplat ceva? Sper să nu fiu indiscretă.
– O problemă, zise Garrett. Consiliul medical mi-a trimis o scrisoare oficială. Natalia Newman a adunat mai multe plângeri. Destul de multe cât să mă aducă în fața unei comisii de etică. Voi fi audiat. S-ar putea să pierd licența mea de terapeut.
– Oh, îmi pare rău!
– Lasă, văd eu cum mă descurc…
…
Jordan, Malia și Dylan îl însoțeau pe Garret în fața comisiei de etică, gata să depună mărturie în favoarea lui.
Președintele comisiei, un bărbat sever cu ochelari mici, începu ședința, zicând:
– Doctor Garrett Hall, ești acuzat că folosești practici terapeutice neconvenționale și care pun în pericol sănătatea pacienților. Ce ai de spus în apărarea ta?
Garrett inspiră adânc și zise:
– Este adevărat că metodele mele sunt neobișnuite. Bunicul meu, psihiatru și el, le-a folosit cu succes, cândva. Însă metodele acestea nu sunt periculoase. Dimpotrivă, ele i-au ajutat pe pacienți să-și depășească temerile și blocajele.
Natalia, plină de venin, interveni:
– Garrett Hall manipulează subconștientul pacienților săi. Este iresponsabil și periculos.
Președintele comisiei i se adresă martorului Jordan Schultz:
– Spune-ne, te rog, ce efect au avut asupra ta metodele doctorului Hall.
Jordan se ridică și spuse cu siguranță de sine:
– Treceam printr-o perioadă grea. Sufeream de blocaj artistic. Însă metodele doctorului Hall m-au ajutat să-mi explorez creativitatea într-un mod pe care nu l-am crezut posibil. M-am redescoperit, pur și simplu, după ce am scăpat de constrângerile mele.
Malia depuse și ea mărturie:
– Îmi era teamă să fac alegeri, să-mi iau angajamente. Însă Garrett m-a condus prin visele mele. Și astfel am căpătat o nouă perspectivă asupra problemelor.
Dylan spuse și el:
– Eu niciodată nu m-am simțit manipulat. Dimpotrivă, m-am simțit ajutat. Terapia prin vis m-a ajutat să-mi înfrunt nesiguranțele.
La sfârșit, Natalia zise:
– Și totuși, nu există dovezi științifice că aceste metode chiar funcționează.
Președintele comisiei spuse:
– Eu și ceilalți membri ai comisiei ne retragem pentru consultări. Vom reveni.
…
După câteva minute, președintele comisiei de etică se întoarse și zise:
– Doctor Hall, consiliul a decis să vă acorde o licență condiționată pentru a continua terapia prin vise, sub monitorizare strictă. Vom evalua rezultatele după șase luni.
– Mulțumesc! zise ușurat Garrett.
…
A doua zi, în cabinetul lui Garrett veniră Jordan, Malia și Dylan, împreună cu alți pacienți, pentru a-l felicita pe Garrett pentru această reușită.
– Vă sunt recunoscător tuturor, zise Garrett. Mi-ați arătat, dar nu numai mie, că există întotdeauna o cale prin care oamenii pot fi ajutați să se descopere pe ei înșiși.
Pe biroul lui Garrett, într-un bol plin cu apă, se afla un peștișor auriu, care părea să zâmbească și să spună:
– Ai făcut o treabă bună, doctore! Continuă să visezi!
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu
