ÎNȚELEGERE ÎN MATERIE DE PACIFICARE,
REZOLVARE A CONFLICTELOR
ȘI JUSTIȚIE SOCIALĂ
Conflictul a devenit un mod de viață. Îl experimentăm în casele noastre, la locul de muncă și în relațiile noastre. Este, de asemenea, evident în titlurile pe care le citim în fiecare zi. Prea adesea, reacționăm la conflict în moduri care nu fac decât să agraveze situația și să afecteze și mai mult relațiile. Este nevoie de o înțelegere mai profundă a pacificării, a rezolvării conflictelor și a justiției sociale – o înțelegere care ne poate ajuta să rezolvăm conflictele în mod pașnic și eficient. Primul pas pentru a ajunge la această cunoaștere este să învățăm să înțelegem conflictul.
Există tipuri diferite de conflicte și este util ca fiecare dintre noi să le cunoască înainte de a le aborda. Unele dintre acestea sunt de natură politică, juridică, religioasă, economică, rasială/etnică sau naționalistă; altele sunt de natură culturală (de exemplu, între bărbați și femei). Există chiar și conflicte interne care apar în interiorul nostru și între sinele nostru interior și lumea exterioară. Conflictul poate fi rezolvat prin negociere, arbitraj, compromis și alte forme de conciliere; însă, dacă persistă, poate fi nevoie să fie adus în fața unei instanțe de judecată, unde judecătorii pronunță hotărâri și impun pedepse pentru încălcarea drepturilor.
Întrebarea nu este, așadar, dacă avem conflicte, ci cum le gestionăm. O greșeală frecventă este să presupunem că nu se poate face nimic atunci când ne confruntăm cu un conflict; unii oameni se simt atât de neajutorați încât își ignoră sau își suprimă propriile sentimente cu privire la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Însă cu toții avem capacitatea de a răspunde constructiv la un conflict, mai ales dacă înțelegem cum să îl gestionăm corect. Această înțelegere poate proveni din studierea învățăturilor diferitelor discipline, cum ar fi sociologia, psihologia, antropologia, istoria și filosofia; sau altfel, învățând din experiențele altora. De exemplu, cele mai multe conflicte apar din cauză că oamenii nu sunt de acord cu privire la ceva – o idee, o percepție sau o politică. Aceste dezacorduri, care se referă de obicei la diferențe de valori sau credințe, trebuie abordate înainte de a se ajunge la o rezolvare pașnică.
Pentru a aborda conflictele în mod eficient, fiecare persoană trebuie să se înțeleagă mai bine pe sine și propria poziție. Dacă încercăm să înțelegem pe altcineva fără să facem mai întâi același lucru pentru noi înșine, vom sfârși prin a interpreta greșit acțiunile sale. Același lucru este valabil dacă nu ne facem timp să reflectăm asupra propriilor noastre acțiuni. În ambele cazuri, putem pierde din vedere ceea ce ne dorim cu adevărat de la viață și, prin urmare, putem rata oportunități de rezolvare a conflictelor.
A ne înțelege pe noi înșine implică, de asemenea, examinarea motivațiilor noastre; de exemplu, suntem conduși de dorința de statut și putere? Vrem să evităm să fim antipatici sau temuți? Suntem mai interesați să ne satisfacem nevoile ego-ului decât să găsim soluții la probleme? Atunci când ne examinăm pe noi înșine, putem descoperi ipotezele subiacente care ne ghidează comportamentul și ne fac susceptibili la conflicte. Dacă recunoaștem aceste presupuneri, putem lucra pentru a le elimina, ajutând astfel la realizarea unui echilibru mai bun între interesele individuale și binele social.
Cea mai importantă dintre aceste ipoteze este credința că nu există un adevăr universal unic; iar a doua ipoteză importantă este convingerea că fiecare are dreptul la propria viziune despre ceea ce este corect sau greșit, drept sau nedrept. Pentru a trăi în armonie cu ceilalți, trebuie să credem că fiecare are dreptul de a avea orice idee dorește; și fiecare ar trebui să se simtă liber să exprime aceste idei, atâta timp cât nu încalcă drepturile altei persoane. Această credință duce la înțelegere reciprocă și ne ajută să nu fim controlați de frică sau ură. Ea ne permite să acceptăm diferențele celuilalt, recunoscând în același timp că ambele părți au același drept de a fi cine sunt.
Pentru a trăi împreună cu ceilalți este necesar să recunoaștem și să respectăm demnitatea fiecărui individ. Trebuie să înțelegem că oamenii sunt diferiți și că această diversitate nu este ceva de care să ne temem. Dimpotrivă, este un fenomen natural și ar trebui să fie prețuită la fel de mult ca și asemănările dintre credințele și valorile noastre. Pe scurt, nu poate exista niciun conflict între noi atunci când recunoaștem demnitatea inerentă în toate ființele umane și ne străduim să o protejăm.
Trebuie să ne amintim că cele mai prețioase lucruri din viață nu pot fi confiscate. Și, prin urmare, nu trebuie să ne temem de conflicte, deoarece din ele nu rezultă niciodată nimic, ci doar posibilități noi și mai creative.
Conflictele sunt, de asemenea, inevitabile. Oricât de mult ne-am strădui, nu putem avea niciodată o siguranță absolută – nici față de vecinii noștri, nici față de noi înșine. Așadar, nu trebuie să ne fie frică de anumite situații conflictuale, deoarece există întotdeauna noi oportunități de dezvoltare personală. Atâta timp cât continuăm să lucrăm în direcția unei mai mari înțelegeri și conștientizări de sine, conflictele nu ne vor împiedica să devenim mai mult decât suntem. Dacă nu cumva ele ne vor face mai compleți; ne vor ajuta să descoperim adevăratul sens al vieții noastre.
Cele mai mari conflicte au loc între două sisteme opuse. Acesta se bazează pe frică: „Dacă nu faci ceea ce vreau eu, ți se vor întâmpla lucruri rele”. Acest tip de conflict este foarte distructiv și poate duce la violență.
Pe de altă parte, cele mai bune conflicte apar între două sisteme care se respectă reciproc. Acesta este un cu totul alt tip de conflict – un conflict care nu ne amenință fizic și care nu este menit să ne domine. În schimb, ne invită să participăm și ne oferă spațiu pentru a dezvolta noi idei și concepte.
Trebuie să fim atenți la posibilitatea de a ne afla într-un astfel de conflict. Trebuie să înțelegem care este obiectivul nostru și apoi să încercăm să vedem cum obiectivele celeilalte persoane pot fi diferite. Dacă se ajunge la această înțelegere, putem evita să cădem în capcanele puse de alții sau de propriile noastre temeri. Și putem folosi aceste situații pentru a găsi soluții la probleme care poate că nu erau evidente înainte. De exemplu, putem descoperi că un conflict a apărut din cauză că o persoană încearcă să își atingă obiectivele fără să se consulte cu ceilalți. Astfel de conflicte apar, de obicei, atunci când cineva crede că numai el știe ce este mai bine.
Atunci când înțelegem că situațiile conflictuale pot duce la noi posibilități și noi descoperiri, ele își pierd puterea de a distruge. De fapt, chiar procesul conflictului poate sfârși prin a face lucrurile mai bune decât erau înainte. Atunci când oamenii realizează că există mai degrabă oportunități decât amenințări în conflictele cu care se confruntă, acestea devin mult mai ușor de rezolvat.
Acest lucru nu înseamnă că trebuie să ignorăm conflictele. Dimpotrivă, înseamnă că trebuie să fim capabili să le recunoaștem și să înțelegem de ce apar. Odată ce am recunoscut ce anume are loc, trebuie să căutăm să rezolvăm conflictul, astfel încât puterea sa distructivă să fie eliminată. Însă, dacă nu reușim deloc să recunoaștem aceste conflicte sau dacă refuzăm să le înțelegem, nu vom putea rezolva nimic; în schimb, vom fi conduși fără voia noastră de tot ceea ce se întâmplă.
Conflictul poate avea loc și în interiorul nostru. Acesta ia adesea forma unei lupte interne. Dacă suntem dispuși să ne examinăm propriul comportament, putem recunoaște ceea ce ne motivează. Numai după această examinare începem să ne schimbăm. Dacă suntem cu adevărat sinceri în eforturile noastre, conflictul ne poate ajuta să depășim obstacolele și să ne transformăm în ceva mai bun.
Pentru a înțelege ce se întâmplă cu adevărat este nevoie de o conștientizare a interrelației dintre toate lucrurile – atât a celor vizibile, cât și a celor invizibile. Ceea ce înseamnă că trebuie să înțelegem aspectele ascunse ale realității, precum și componentele sale mai evidente. De asemenea, trebuie să recunoaștem că gândurile și credințele noastre joacă un rol crucial în modelarea vieții noastre și în determinarea destinelor noastre. Felul în care ne vedem pe noi înșine și modul în care ne comportăm ne vor determina soarta.
Esențial nu este să crezi tot ceea ce gândești și spui; nici să uiți tot ceea ce gândești și spui. Este vorba despre a avea un simț al perspectivei, astfel încât gândurile și acțiunile tale să nu scape de sub control. Pe scurt, trebuie să învățăm cum să ne controlăm pe noi înșine. În caz contrar, conflictele noastre interioare vor fi distructive și ne vor distruge în cele din urmă.
Nu vreau să sugerez faptul că nu există conflicte distructive. Încerc doar să subliniez faptul că acestea sunt oportunități de schimbare; sunt un proces și nu o catastrofă. Conflictele ne forțează să ne examinăm convingerile și să vedem ce trebuie schimbat. Asta este ceea ce trebuie să facem pentru a atinge armonia. La urma urmei, armonia nu este doar un scop în sine, ci și un răspuns eficient la problemele cu care ne confruntăm.
Și, dacă înțelegem ce se întâmplă în lume, devine clar că aceste probleme cresc și se agravează. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că nu avem de-a face cu probleme, ci cu provocări. Iar aceste provocări pot duce la conflicte. Așadar, trebuie să ne folosim de conflictele cu care ne confruntăm și să le transformăm în oportunități de autodepășire. Ne va fi mult mai puțin greu să facem asta decât dacă am fi forțați să le facem față fără să le înțelegem.
În acest fel, vom ajunge să realizăm că există un scop pozitiv al conflictelor noastre. Poate că nu sunt plăcute, dar pot duce la lucruri mărețe. Și asta deoarece aceste conflicte nu sunt doar în interiorul nostru, ci și în exterior: cu ceilalți și cu natura. Atunci când înțelegem care ar trebui să fie scopurile noastre – în momentul în care găsim un sens în propria noastră viață și în viața întregii planete – putem crea o mai mare armonie între ființele umane și mediul lor. Armonia va însemna pace. Iar pacea este fundația pe care se construiește orice alt aspect al vieții.
Pare evident că ar trebui să încercăm să găsim o modalitate de a preveni apariția unor astfel de conflicte. Dar avem nevoie de mai mult decât de o simplă prevenire; trebuie să fim pregătiți să rezolvăm orice conflict care apare. Dacă suntem cu adevărat angajați în acest sens, trebuie să dezvoltăm tipul de gândire necesar pentru a vedea valoarea rezolvării conflictelor. Doar atunci putem obține pacea și armonia chiar și în situațiile în care nimeni nu încearcă să provoace conflicte sau să le facă rău celorlalți. Întrebarea este cum putem face ca acest lucru să se întâmple.
Dacă vrem să rezolvăm conflictele, este util să vedem ce motivează fiecare persoană implicată. Dacă nu reușim să facem acest lucru, conflictele vor continua să se repete. În acest fel, același conflict va fi rezolvat din nou și din nou. Pentru a fi eficientă, soluția trebuie să meargă dincolo de un simplu schimb de poziții. Trebuie să recunoaștem elementele ascunse care stau la baza a ceea ce spunem și credem. Asta pentru că cei care sunt motivați de putere și statut vor ascunde adesea ceea ce fac cu adevărat. Și pot exista motive întemeiate pentru a ascunde ceea ce faci cu adevărat: dacă alții ar afla, s-ar putea răzbuna pe tine. Acest lucru este valabil mai ales atunci când puterea și statutul devin legate de lăcomie. Lăcomia și invidia pot lua multe forme, inclusiv dorința de a controla sau de a deține lucruri.
De asemenea, ne putem confrunta cu provocări care par dificil de rezolvat, dar care au o componentă ascunsă. Acestea necesită o analiză atentă și dorința de a căuta un răspuns eficient. Acest lucru ne cere să privim adânc în interiorul nostru, astfel încât să ne putem identifica motivațiile. Aceasta înseamnă să înțelegem ce ne motivează să facem lucrurile pe care le facem, să gândim și să simțim așa cum o facem – fie că este vorba despre lucruri bune sau rele. Și înseamnă să fim capabili să recunoaștem motivațiile ascunse ale altor persoane pentru a ajuta la rezolvarea conflictelor care sunt greu de înțeles.
Ar fi ideal să ne referim la modul în care putem rezolva conflictele fără a provoca și mai multe conflicte. Ar trebui să recunoaștem că scopul nostru nu este doar să evităm luptele; el este, de asemenea, să prevenim escaladarea conflictelor, să ne asigurăm că oamenii își pot gestiona diferențele în mod pașnic. Trebuie să vedem conflictele nu ca pe niște catastrofe, ci ca pe niște provocări care merită abordate. Și nu ar trebui să ne oprim aici; trebuie să găsim modalități de a crea pacea acolo unde este posibil. Dacă reușim să facem acest lucru, vom putea aduce o schimbare fundamentală în modul în care oamenii interacționează unii cu alții. Rezultatul va fi o mai mare armonie între ființele umane și restul naturii.
Trebuie să găsim modalități de rezolvare a conflictelor fără violență. Asta pentru că violența nu face decât să înrăutățească lucrurile. Oamenii care recurg la ea își pierd capacitatea de gândire rațională. Comportamentul lor devine irațional. Însă acest lucru nu înseamnă că ar trebui să fim indiferenți la violență, cu atât mai puțin să o acceptăm. Violența poate fi justificată în cazul în care există o amenințare la adresa vieții sau a sănătății. În plus, anumite acțiuni pot fi justificate de dragul dreptății, cum ar fi apărarea casei, apărarea inocenților sau lupta pentru libertate. Acestea sunt situații în care valoarea vieților umane este pe primul loc, mai presus de orice altceva.
Totuși, nu este nevoie să ajungem la aceste extreme. Ceea ce contează este să înțelegem ce îi determină pe oameni să comită acte de violență. Este adevărat că oamenii care comit astfel de acte nu pot fi învinovățiți pentru modul în care acționează. Trebuie să găsim un mod diferit de a gândi despre acest lucru: să înțelegem ce se află în spatele violenței. Ar trebui să vedem fiecare act de violență nu ca pe o catastrofă, ci ca pe o oportunitate de a ne dezvolta în continuare. Și, cu cât înțelegem mai mult despre aceste acte de violență, cu atât mai ușor va fi să le rezolvăm. Acest lucru se datorează faptului că, deși se pare că au fost comise de indivizi, trebuie să vedem cum se încadrează acțiunile lor violente în întregul context al vieții noastre sociale și politice. Acest lucru ne cere să recunoaștem tiparele de gândire care duc la violență. Făcând acest lucru, putem veni cu modalități alternative de rezolvare a conflictelor, inclusiv găsirea unor modalități mai bune de a răspunde la violență.
Ceea ce ar trebui să avem în vedere, de asemenea, este faptul că violența nu are loc în mod izolat. Dacă vrem să înțelegem ce îi determină pe oameni să comită acte de violență, trebuie să examinăm modul în care aceste acte se încadrează în viețile și relațiile lor, precum și în modelul general al vieții noastre sociale și politice. De exemplu, ne-am putea întreba de ce o anumită persoană este atrasă să comită acte de violență, ce câștigă de pe urma acestora și dacă violența are un scop dincolo de simpla cauzare a răului. Înțelegerea contextului din spatele unor astfel de evenimente ne poate ajuta să dezvoltăm răspunsuri adecvate.
Ideea de violență este legată de ideea de dominare și subjugare. Atunci când o persoană dominantă acționează împotriva celor care îi sunt subordonate, acest lucru duce la o schimbare a statutului celor două grupuri. Acestea își pierd o parte din libertate, în timp ce câștigă un anumit grad de putere. Într-un fel, acesta este modul în care definim războiul.
Dacă dorim să evităm violența, trebuie să găsim modalități de a preveni dominația unui grup asupra altuia. Trebuie să ne asigurăm că nevoile de bază ale tuturor sunt satisfăcute. Acest lucru nu poate fi realizat doar prin luarea de măsuri pentru a asigura nevoile celor defavorizați și vulnerabili; trebuie să însemne, de asemenea, asigurarea securității în fiecare parte a societății, inclusiv prin educație, formare și angajare. Cel mai bun mod de a ne asigura că oamenii nu sunt conduși de disperare este de a le oferi oportunități de a-și îmbunătăți situația, mai degrabă decât de a-i lăsa dependenți de alții. Dacă nu reușim să facem acest lucru, singurele alternative sunt fie să-i lăsăm pe oameni să se descurce singuri – caz în care vor cădea inevitabil în situații de disperare –, fie să-i dominăm, așa cum au avut tendința de a face oamenii de-a lungul istoriei. Niciunul dintre aceste răspunsuri nu este bun pentru ființele umane și nici nu există vreo garanție că dominația va duce la pace. Dimpotrivă, simplul act de a domina o altă persoană este menit să provoace conflicte.
Cu alte cuvinte, este mai logic să evităm violența decât să o căutăm. Nu are sens să încerci să ripostezi la opresiune sau să încerci să obții un avantaj asupra altcuiva prin mijloace violente. Acest lucru nu rezolvă nimic: nu face decât să crească tensiunea dintre cele două părți.
Pare logic să sugerăm că oamenii care trăiesc împreună în mod pașnic nu trebuie să dorească să se domine reciproc. Dar ce se întâmplă atunci când un grup de oameni trăiește alături de oameni care aparțin unui alt grup? Este ceea ce s-a întâmplat cu multe grupuri umane încă din zorii istoriei. Acest lucru ridică întrebarea dacă aceste grupuri diferite vor fi capabile să mențină armonia între ele odată ce vor ajunge să coexiste în societate. Acest lucru ne readuce la ideea că trebuie să dezvoltăm soluții pașnice la conflicte. Dacă nu reușim să ne rezolvăm diferențele prin astfel de abordări, ne vom trezi în cele din urmă atrași în conflict cu vecinii noștri, care ar putea vedea lucrurile diferit de noi.
Problema cu care ne confruntăm este că, în calitate de oameni, nu putem fi niciodată siguri de modul în care alte ființe umane gândesc despre relațiile dintre ele. Din câte cunoaștem, cei mai apropiați de noi ar putea să își dorească în secret să ne subjuge în vreun fel sau să dorească să ne domine, fără să știm acest lucru. Nu putem fi niciodată siguri dacă cineva apropiat este cu adevărat de partea noastră sau dacă dorește ceva diferit de ceea ce ne dorim noi. Singura modalitate de a face față acestei incertitudini este să presupunem că nu putem fi siguri de ceea ce se întâmplă în mintea oamenilor. Acest lucru înseamnă că trebuie să învățăm cum să ne comportăm, în așa fel încât acțiunile noastre să ne ajute să evităm dominația și controlul. Dacă nu reușim să facem acest lucru, ne vom confrunta cu conflicte. În trecut, cele mai multe conflicte au fost determinate de încercările de a-i domina pe ceilalți, dar asta nu înseamnă că nu pot exista și alte tipuri de conflicte. Ceea ce contează este să încercăm să găsim modalități de a rezolva astfel de diferende prin mijloace non-violente sau, cel puțin, să găsim modalități de a preveni escaladarea acestora în violență.
Pentru ca oamenii să trăiască împreună în mod armonios, este logic să încercăm să evităm conflictele violente între indivizi și între diferitele grupuri din cadrul societății. Putem face acest lucru prin dezvoltarea unei conștientizări a modului în care ideile și acțiunile dominante ne modelează relațiile, în special relațiile noastre cu alți oameni. Aceasta înseamnă, de asemenea, că trebuie să înțelegem modul în care aceste idei și acțiuni sunt legate între ele: cum sunt legate de structurile noastre sociale, politice, economice, religioase și culturale – nu doar la nivel individual, ci și la nivel colectiv. Numai atunci vom putea să ne asigurăm că relațiile noastre nu sunt guvernate de conflict și dominație.
”Conflictul a devenit un mod
de viață. Îl experimentăm
în casele noastre, la locul
de muncă și în relațiile
noastre. Prea adesea,
reacționăm la conflict în moduri
care nu fac decât să agraveze
situația și să afecteze
și mai mult relațiile. ”
Autor: Claudiu Neacșu
Sursa: Revista Culturala Leviathan
