Să discutăm despre un subiect serios și tabu care îi macină pe toți cei bogați, dar pe care ei nu îl recunosc oficial. Pentru oamenii bogați, indiferent câtă putere au, indiferent câte afaceri dețin, indiferent câte sisteme de securitate au instalate în vilele lor, există o problemă majoră care le dă fiori: oamenii săraci. Nu este vorba despre un singur hoț înfricoșător de pe stradă. Este vorba despre acea teamă istorică, generalizată, că toți banii și resursele lor nu pot face față potențialului unei mase revoluționare de indivizi săraci, care prind viață din furia acumulată de-a lungul generațiilor și creează revolte care le distrug imperiile, le pun în pericol existența și le transformă viețile peste noapte.
Este o teamă legitimă, pentru că istoria ne-a învățat asta. Când diferența dintre cei bogați și cei săraci este prea mare, ceva cedează, iar cei de jos, care nu au nimic de pierdut, se revoltă. Incendiază, distrug, răstoarnă administrații, decapitează. Nu este o invenție, ci o lege nescrisă a umanității: când nu ai nimic de pierdut, te poți aștepta la violență. Și nu contează câtă bogăție ai. Nu poți cumpăra o garanție infailibilă împotriva disperării în masă.
Bogații de astăzi trăiesc într-o lume care pare impenetrabilă, dar care s-ar putea destrăma în orice moment. Ei plătesc servicii de securitate înarmate, ridică bariere, se izolează în enclave luxoase, zboară cu avioane private, dar toate acestea demonstrează un singur lucru: nu sunt în siguranță. Averea lor este o țintă imensă pentru toți cei defavorizați. Nu se poate trăi în pace când stai în apropierea atâtor oameni care nu numai că te urăsc, dar, mai rău, cred că tu ești motivul disperării lor.
Să nu ne amăgim. Banii pot crea confort, dar nu creează o existență lipsită de stres sau de tulburări. În același timp, dacă se produce o furtună suficient de puternică, economică, climatică sau sanitară, iar oamenii săraci sunt împinși la limita rezistenței și la punctul de cotitură, atunci toate zidurile se vor prăbuși sub furia lor.
Dar iată vestea bună, vestea cu care aceștia se pot identifica cel mai bine: aceasta este o problemă ridicol de simplu de rezolvat pentru oamenii bogați. Nu este nevoie de o rachetă spațială sau de vreo invenție ieșită din comun. Este nevoie doar de ceea ce se află la mintea cocoșului pentru a crea o lume în care nu mai există oameni săraci. O lume în care toată lumea are succes. Când toată lumea trăiește o viață demnă, are ce mânca, o casă, un doctor, o școală, atunci problema nu mai există.
Unde dispare problema? Acolo unde creează un interes. Când un om are ceva de pierdut (o casă curată, un loc de muncă bun, asigurare de sănătate), devine cel mai bun apărător al status quo-ului. Nu va dori să distrugă, va dori să protejeze ceea ce l-a adus acolo. Omul nu mai are impulsul revoluționar de a produce violență atunci când îi dispare teama de a muri de foame și teama de a fi aruncat în stradă. Este un simplu mecanism de autoconservare în care, pentru cei bogați, miza este și mai mare.
Adică, ei, cu bogăția și puterea lor, trebuie să pună în aplicare o restructurare internațională. Nu să împartă de azi pe mâine bogăția prezentă, ci să transforme regulile de bază ale jocului care favorizează exploatarea și duc la sărăcire.
Această restructurare începe cu o investiție enormă în educația universală. Fiecare copil, indiferent de cât de săraci sunt părinții săi, ar trebui să aibă acces la cele mai bune școli. Acest lucru asigură o armată de indivizi inteligenți care vor descoperi soluții la provocările globale și vor deveni angajați eficienți și, cel mai important, clienți educați, cu venituri disponibile. Este o victorie sigură pentru companiile lor.
În cele din urmă, trebuie să asigure o remunerație echitabilă pentru munca prestată. Companiile nu ar trebui să câștige miliarde de dolari în timp ce angajații lor abia se descurcă. Dacă ești o persoană bogată, ar trebui să ceri ca salariul minim să fie egal cu un salariu rezonabil la nivel mondial. Nu este vorba despre o reducere, ci despre o creștere a puterii de cumpărare care, în cele din urmă, va aduce beneficii mai târziu.
Și, bineînțeles, trebuie să rezolve problemele legate de sănătate și locuință. Un om care nu se teme să moară pe stradă sau să nu aibă suficienți bani pentru spitalizare este un om care nu opune rezistență. Este vorba despre a oferi tuturor oamenilor o garanție minimă de siguranță, astfel încât nimeni să nu ajungă în situația de a nu avea nimic.
Odată ce toată lumea este bogată, problema încetează să mai existe. Nu mai există foc mocnit, nu mai există tensiune, nu mai este nevoie să ucizi. Cei bogați nu trebuie să se teamă de revolte sau de distrugerea averilor lor, ci pot continua să-și trăiască viața, bucurându-se de banii lor fără teama de discordie socială. Ar trăi într-o lume armonioasă, în care respectul nu se cumpără, ci se acordă. Aceasta este singura modalitate prin care cei bogați pot fi cu adevărat fericiți, fără teama de ceilalți, cu banii lor protejați în orice situație.
Pentru cei bogați, alegerea este ușoară. Fie continuă să finanțeze zidurile și santinelele, cu sufletul la gură până la sfârșit, fie își folosesc puterea pentru a schimba regulile jocului și a elimina problema prin finanțarea unei prosperități globale durabile. Este singurul lucru care îi va salva și le va permite să-și păstreze averea de-a lungul timpului și al istoriei. Nu este o chestiune de etică, ci una de simț practic.
Autor: Claudiu Neacșu
