În povestirea „Efectul GastroCom” (care se citește între două stații de metrou, timp de circa 10 minute) un medic inventează un dispozitiv care le permite oamenilor să comunice cu propriul lor sistem digestiv.
„Efectul GastroCom”
Autor: Claudiu Neacșu
Noaptea se lăsase peste orașul New Haven. Era timpul în care orașul se transforma. Din cauza umidității destul de mari, străzile erau de foarte multe ori umede. Pe suprafața lor se reflectau luminile neoanelor. Dominând parcă cerul, zgârie-norii se ridicau ca niște coloși din sticlă și oțel.
Întregul oraș era o minune tehnologică. Și totuși, prăpastia dintre bogați și săraci era tot mai mare. Cei bogați își petreceau viața în mijlocul tehnologiei sofisticate, în timp ce cei săraci puteau doar să viseze că ar putea avea parte de așa ceva, cândva.
Oamenii săraci își duceau viața în umbra giganților arhitecturali. În fiecare zi, cu chipurile lor lipsite de speranțe, ascunși sub glugile paltoanelor vechi, traversau grăbiți străzile, îndreptându-se spre locurile de muncă modeste și care cu greu reușeau să le asigure supraviețuirea.
Unul dintre acești trecători, privind un ecran uriaș și care afișa reclame pentru ultimele inovații tehnologice, spuse către prietenul său:
– Eu cred că e ceva ironic în ceea ce se întâmplă. Există tehnologie așa de avansată. Și totuși, oamenii ăia, privilegiații, trăiesc acolo sus, deasupra noastră, de parcă ei ar fi niște zei, iar noi am fi simpli muritori.
– Ai dreptate, spuse prietenul trecătorului. Pentru ei, noi suntem un fel de umbre…
…
Sebastian Bates era aplecat deasupra biroului său, în laboratorul minimalist, dar bine echipat. Lumina venită de la becuri cădea pe tabloul de bord alb lucios al lui cel mai valoros lucru al său: GastroCom. Acesta era o mică piesă circulară, cu interfața modernă și holografică, pulsând discret în culori albastre. În laborator, mai multe diagrame complicate și formule matematice se afișau pe pereții de sticlă invizibili din jurul lui.
Cu un glas ușor triumfător, Sebastian zise:
– Asta e! În sfârșit… putem asculta corpul, nu doar să-l tratăm pe bâjbâite.
Ușa automată se deschise. În laborator intră Daxton, colegul lui Sebastian.
– Așadar, zise Daxton, ăsta e faimosul GastroCom. Ai idee ce fel de impact va avea asta?
Zâmbind slab, Sebastian zise:
– GastroCom va schimba medicina. Imaginează-ți… că pacienții vor putea spune exact ce simte corpul lor. Fără presupuneri, fără erori.
Daxton, fără să se entuziasmeze, zise:
– Sunt alții care văd altfel acest dispozitiv. Ai grijă… Genul ăsta de inovație atrage ochi periculoși.
Sebastian nu mai zise nimic. Se mulțumi doar să îl privească pe Daxton.
În sinea lui, Sebastian știa că GastroCom nu era o simplă invenție. Era ceva ce putea ducea la o adevărată revoluție în medicină.
…
Pe ecranul imens din biroul lui Jaden Cox, un reporter vorbea despre cele mai recente noutăți tehnologice. Pe fundal era imaginea lui GastroCom. Mai jos, pe același ecran, rulau titluri de felul: „Dispozitivul acesta este periculos? Controverse legate de siguranța invenției Dr. Sebastian Bates.”
Jaden, privind la ecran, zâmbi cu satisfacție. Se întoarse către unul dintre consilierii săi și îi zise:
– Perfect! Publicul înghite tot. Mai ales dacă îi oferi un pic de teamă.
Consilierul zise:
– Articolele și blogurile noastre s-au răspândit pe toate canalele. Zvonurile despre defecțiunile posibile au început deja să fie virale.
Jaden, zâmbind rece, zise:
– Un dispozitiv care face corpul să vorbească? Cât de ridicol sună asta? E doar o chestiune de timp până când comisiile de reglementare îi vor pune piedici.
Un angajat, ținând în mână o tabletă, intră în birou și zise:
– Domnule Cox, cererea lui Bates pentru aprobarea GastroCom a fost amânată din nou. Autoritățile au cerut investigații suplimentare.
Jaden zâmbi mulțumit, zicând:
– Exact cum mă așteptam. Bates crede că poate revoluționa medicina… Dar nu poate să revoluționeze industria asta dacă eu îi blochez fiecare mișcare. În curând, nimeni nu va mai avea încredere în el.
…
Reporteri, medici și investitori curioși umpluseră sala de conferințe. Pe scenă era așezat prototipul GastroCom. Încrezător, Sebastian stătea chiar lângă prototip. Toate privirile publicului erau îndreptate spre scenă. Reflectoarele luminau cu intensitate. Murmurele celor din sală deveneau tot mai accentuate.
Sebastian, zâmbind cald, vorbi către public:
– Astăzi vă voi arăta ce înseamnă viitorul medicinei.
Daxton, aflat undeva în culise, atinse rapid câteva butoane de pe un dispozitiv ascuns.
Sebastian conectă GastroCom la pacientul-voluntar. Apoi el activă dispozitivul. Deasupra dispozitivului se formară holograme luminoase. Informații despre sistemul digestiv al pacientului-voluntar începură să se afișeze. Publicul începu să aplaude.
Deodată, hologramele începură să tremure violent. Ecranul se umplu cu erori. Pacientul începu să se zvârcolească de durere.
Panicat, Sebastian încercă să dezactiveze dispozitivul. Își zise:
– Ce… Ce se întâmplă?!
Însă era prea târziu. Pacientul căzu de pe scaun. Cei aflați în public începură să se agite și să se ridice de pe locurile lor. Cineva strigă:
– Asta e o nebunie! Dispozitivul acela e periculos!
Unii începură să filmeze incidentul. Acuzațiile se auzeau tot mai tare.
Daxton, cu chipul îngrijorat, se apropie de Sebastian și îi zise:
– Nu știu cum s-a întâmplat asta. Dar va fi rău, foarte rău…
…
Epuizat, Sebastian stătea în biroul său. Pe masă erau împrăștiate câteva dosare. Pe ecranul de pe perete rulau știri care îl condamnau pe el și pe dispozitivul său.
Ușa biroului se deschise brusc. Alyssa Fuller, o jurnalistă care îl susținuse cândva pe Sebastian, intră hotărâtă. Un dosar se afla în mâna ei.
– Sebastian, zise Alyssa, trebuie să vorbim.
Fără să își ridice privirea, Sebastian murmură:
– Alyssa…, acum nu e un moment bun…
Alyssa trânti pe birou dosarul ei și zise:
– Ba tocmai acum e momentul cel mai bun!
Sebastian tresări.
– Am făcut niște cercetări, zise Alyssa. Există un defect grav în GastroCom. El poate provoca reacții inflamatorii masive la anumiți pacienți. Dacă nu se rezolvă problema asta…, poate fi letal.
– Ce? zise șocat Sebastian. Imposibil… Eu am verificat fiecare linie de cod, fiecare circuit…
– Defectul, zise Alyssa, a fost introdus intenționat.
După câteva momente de tăcere, Sebastian zise:
– Daxton… El a fost singurul care a avut acces în fazele finale.
– Trebuie să faci ceva, zise Alyssa. Nu poți permite să se destrame totul din cauza lui Daxton.
Copleșit, Sebastian zise:
– Daxton m-a trădat… Nu știu dacă mai pot continua. Lumea… deja nu mai are încredere în mine.
…
În apartamentul său întunecat, Sebastian stătea singur. Privirea pierdută îi era îndreptată spre luminile de neon ale orașului. Prin cameră erau împrăștiate echipamente și cutii cu documente. Acestea erau semnele clare că el își abandonase proiectul.
Un prototip nefuncțional al GastroCom stătea în mâinile lui Sebastian. Absent, el tot învârtea cu degetele acest dispozitiv, gândindu-se mereu la trădarea lui Daxton.
Se auzi soneria ușii. Sebastian deschise și o primi în apartament pe Gemma Brooks, o pacientă căreia dispozitivul GastroCom îi salvase viața.
– Sebastian, zise cu hotărâre Gemma, nu poți să renunți.
Sebastian oftă adânc și zise:
– Ce rost mai are, Gemma? Totul e distrus. Invenția mea, cariera mea… Am făcut mai mult rău decât bine.
Gemma puse o mână pe umărul lui Sebastian și îi zise:
– Tu m-ai salvat. Știi asta, nu-i așa? Fără GastroCom, aș fi fost moartă. Și nu sunt singura.
– Însă defectul…, zise Sebastian. Apoi trădarea lui Daxton… Nu mai știu în cine să am încredere.
– Este vorba despre tine, nu despre ceilalți. Tu ai puterea să repari asta. Oamenii ca mine au nevoie de tine.
– Ai dreptate… Trebuie să repar ceea ce am început.
– Și să spui lumii adevărul.
…
Sebastian se afla în laborator, pregătindu-și următorul pas al planului său. Aceste pregătiri îi făceau inima să îi bată cu putere.
Ușa laboratorului se deschise brusc. Daxton intră, părând să fie foarte agitat.
Privirea lui Sebastian se întâlni cu cea a lui Daxton. Tensiunea deja se instalase în aer.
– Sebastian…, începu Daxton.
Însă Sebastian îl întrerupse cu un gest pe Daxton și îi zise:
– Nu vreau să aud scuzele tale. Știu ce ai făcut!
Daxton dădu din cap. În ochii lui se putea citi regretul.
– Trebuie să înțelegi…, zise Daxton. Jaden m-a constrâns. M-a amenințat într-un mod mârșav. Nu am avut de ales!
Sebastian strigă furios:
– Așadar, ai ales să-mi sabotezi munca? Ai ales să pui vieți în pericol?
– N-am vrut să ajungem aici! spuse tot mai resemnat Daxton.
Strângându-și pumnii, Sebastian zise:
– Credeam că ești prietenul meu. Însă tu m-ai trădat și ai stricat totul!
Sebastian, plin de furie, se aruncă asupra lui Daxton. Cei doi începură să se lupte, lovind și câteva echipamente din laborator.
Un stick USB căzu din buzunarul lui Daxton, în timpul încleștării. Sebastian observă asta și, cu un gest rapid, ridică stickul.
– Asta e dovada implicării lui Jaden, zise Sebastian. O să te fac să plătești pentru asta, Daxton.
…
Jurnaliști, cameramani și oameni de știință se adunaseră în sala de conferințe. Toți erau foarte nerăbdători să afle ceea ce avea să le spună Sebastian.
Alyssa îi spuse încet lui Sebastian, dorind să-l încurajeze înainte ca el să urce pe scenă:
– Ești gata, Sebastian? Asta e șansa ta.
Sebastian își ajustă cravata. Înghiți în sec și spuse:
– Da, sunt pregătit. Trebuie să spun adevărul.
Sebastian păși în lumina reflectoarelor. Cei din public deveniră foarte atenți și tăcuți. Pe scenă, Sebastian respiră adânc și zise:
– Mulțumesc că sunteți aici. Astăzi vreau să vă prezint adevărul despre GastroCom și sabotajul care a avut loc.
Un proiector porni și afișă pe ecran dovezile.
– Aceste documente, zise Sebastian, demonstrează că Jaden Cox l-a constrâns pe Daxton Williams să saboteze prototipul. Această invenție are potențialul de a salva vieți. Iar eu nu voi lăsa ca trădarea să o distrugă.
Sebastian continuă, privind la publicul care începusă să se foiască:
– GastroCom poate revoluționa medicina. Însă trebuie să avem încredere în adevăr.
Alyssa veni pe scenă și zise către public:
– Acest dispozitiv a salvat deja vieți. Sebastian a fost atacat, dar adevărul va ieși la lumină.
Publicul începu să aplaude.
…
Ușile de sticlă se deschiseră. Lumina rece a neonului care ilumina sediul companiei lui Jaden îi întâmpină pe Sebastian, Alyssa și Gemma.
Cu privirea hotărâtă, Sebastian zise către cele două femei:
– Trebuie să ajungem la prototipuri înainte ca Jaden să le distrugă. Aici nu avem timp de pierdut!
Cu inima bătându-i puternic în piept, Alyssa zise:
– De unde știm că Jaden nu ne așteaptă?
– Vom fi rapizi, zise foarte hotărâtă Gemma. Să mergem!
Cei trei ajunseră la laborator. Ușa acestuia era deschisă. Dinspre interior se auzea zgomotul unei mașini de tăiat. Jaden, tot mai panicat, încerca să distrugă un prototip GastroCom.
Sebastian făcu un pas înainte și strigă:
– Jaden, nu poți face asta!
Jaden se întoarse spre Sebastian și îi zise:
– Îmi salvez reputația!
Alyssa îl privi cu dispreț pe Jaden și îi zise:
– Ai pierdut deja. Oamenii știu adevărul.
Sebastian, apropiindu-se tot timpul de Jaden, zise:
– Este timpul să plătești pentru ceea ce ai făcut.
Sirenele se auziră din depărtare. Jaden, știind că nu mai poate să scape, începu să tremure.
Daxton ajunse și el în laborator și îi spuse lui Jaden:
– Voi depune mărturie împotriva ta, Jaden. Asta e doar începutul.
…
Sebastian stătea pe terasa unui zgârie-nori din New Haven. În mâini, ținea o cupă cu șampanie. Privea încântat cum luminile nocturne umplu orașul. Alături de el stătea Alyssa. Ținea și ea în mâini o cupă cu șampanie și zâmbea cu o strălucire caldă.
– Poate că totul a meritat, zise Alyssa.
– A meritat, spuse Sebastian. Însă eu nu am ajuns singur până aici. Fără ajutorul tău, poate că GastroCom nu ar fi fost niciodată aprobat.
– A fost un efort de echipă. Iar acum, iată, oamenii beneficiază de acest dispozitiv. Medicii și pacienții au din nou încredere în tehnologie.
Ușa terasei se deschise. Daxton, zâmbind timid, intră și zise:
– Sper că nu deranjez.
Alyssa zâmbi și zise:
– Nu, nu deranjezi. Ești binevenit.
Pe un ton sincer, Daxton îi spuse lui Sebastian:
– Vreau să-mi cer iertare. Am greșit și vreau să contribui cu tot ce pot. Vreau să ajut la dezvoltarea unor noi inovații.
Cu o expresie înțelegătoare pe chip, Sebastian zise:
– Dacă ești serios, avem nevoie de tine. Fiecare pas contează.
Alyssa zise:
– Împreună putem schimba vieți.
Ridicând cupa cu șampanie, Sebastian zise:
– Să privim spre viitor! Pentru o lume mai bună!
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu
