Ni s-a spus de nenumărate ori că este imposibil, că este natura umană, că trebuie să existe întotdeauna unii bogați și alții săraci. Ni s-a spus că paradisul nu este pentru toți, că este un vis frumos, că este o utopie despre care vorbesc doar idealiștii, dar că, în realitate, nu există niciodată suficient spațiu și suficienți bani pentru toată lumea. Totuși, cred că aceasta este o poveste veche, una periculoasă. Așa ne inventăm povești pentru a evita să ne murdărim mâinile. De aceea, un paradis pentru absolut toate persoanele nu este un vis frumos, nu este o poveste fictivă redată într-o narațiune romanțată, ci ceea ce ar putea și ar trebui să se facă astăzi cu instrumentele și mintea pe care le-am dobândit. Nu este magie. Este logică și bun simț.
Să ne uităm în jur, la tot ceea ce am realizat ca specie. Am creat telefoane pentru a comunica, am trimis vehicule pe Marte, avem roboți care îndeplinesc sarcini complexe, putem cultiva și valorifica energia pentru a susține milioane de oameni. Dacă ne uităm la capacitatea noastră de a produce, de a crea valoare, lumea nu mai este un loc suprapopulat, cu resurse limitate. Există suficientă hrană, suficiente materiale, suficiente informații încât nimeni să nu rămână fără adăpost, hrană și o îngrijire medicală decentă. Adevărata problemă a lumii nu este cât putem produce, ci cum alocăm ceea ce putem produce și cine decide cum se alocă. Aceasta este diferența!
Dacă aceasta este prosperitatea, ca toată lumea să aibă o viață decentă, cu o casă, hrană, educație, sănătate și timp liber, atunci noi deja dispunem de mijloacele necesare pentru a realiza acest lucru. Nu este vorba despre un motor nou, ci despre remedierea unei probleme într-un proces învechit. Trebuie să ne imaginăm cea mai mare uzină care produce în exces, dar toți muncitorii trudesc în grupuri, în timp ce un singur om ia toate veniturile, iar restul se luptă pentru resturi. Nu este vorba despre construirea unei uzine mai mari. Este vorba despre schimbarea procesului prin care trebuie să ne bucurăm de producție.
Și, cel mai important, a asigura prosperitatea tuturor nu este doar corect din punct de vedere moral, ci și inteligent din punct de vedere economic. O lume plină de prosperitate este o lume fără sărăcie. O lume fără sărăcie este o lume fără boli excesive, fără crime din nevoie, fără războaie din cauza lipsei de resurse și fără o mulțime de oameni furioși care vor să distrugă. Nu mai este nevoie să cheltuiești bani pe securitate, pe închisori, pe arme, pe spitale pline de oameni săraci care se îmbolnăvesc din cauza condițiilor precare. Toți acești bani se duc către măsuri proactive: școli mai bune, cercetare mai bună, artă și cultură.
Piața se extinde astronomic atunci când toată lumea o duce bine. Fiecare individ este un potențial consumator, un potențial inventator, un potențial contribuabil. Toată energia umană care este în prezent irosită în lupta pentru existență va fi eliberată pentru a crea, inventa și îmbunătăți. Câți medici, câți ingineri, câți artiști am pierdut pentru că nu și-au putut permite școala sau au murit din cauza unei boli minore? Prosperitatea universală este cel mai mare motor al progresului pe care omenirea îl poate pune în funcțiune.
Dar cum putem să acoperim distanța dintre locul în care ne aflăm și visul nostru? Există trei opțiuni simple. Prima: impozitare echitabilă și eliminarea locurilor în care se pot ascunde banii. Milioanele și miliardele ascunse în prezent în conturi bancare offshore trebuie să revină și să fie redistribuite sau utilizate pentru binele comun. Dacă cei mai bogați ar plăti în mod corect și onest partea care le revine, s-ar acumula cu ușurință sume și mai mari, care ar oferi tuturor baza de care au nevoie. Nu este vorba de furt, ci de asigurarea bazei pe care se află acea bogăție.
În al doilea rând, educație și asistență medicală de nivel mondial, garantate pentru toți. Nu minimale. Nu doar pentru a supraviețui. Ci cât de bune le putem oferi. Așa se garantează succesul intergenerațional. Dacă nu ai o școală bună la care să mergi când ești copil, nu ai cum să ai o planetă prosperă. Cea mai bună investiție este în mintea umană. Și nu există investiție care să se amortizeze mai repede.
În al treilea rând, este timpul să schimbăm condițiile de muncă. Niciun lucrător nu ar trebui să rămână fără un salariu care să-i permită să trăiască în condiții umane. Într-o eră a robotizării și a informatizării totale, munca ar trebui să fie atât de apreciată și remunerată încât să nu mai existe niciun motiv de teamă. Nu este acceptabil ca lucrătorii să se teamă că își vor pierde casa sau că nu vor avea suficient pentru a-și hrăni copiii.
Prin urmare, nu este vorba despre un vis utopic. Este un vis despre priorități și voință politică. Am demonstrat că putem rezolva provocări inginerești mai complicate decât aceasta. Putem crea o lume în care sărăcia este o lecție de istorie pentru copiii care sunt uimiți că a existat vreodată. Dar trebuie să renunțăm la această percepție absurdă că este „imposibil” și să acordăm atenție statisticilor, tehnologiei, capacității noastre de a crea. Totul este la dispoziția noastră.
Nu avem nevoie de o soluție magică. Avem nevoie doar ca cei care conduc lumea să facă ceea ce am stabilit deja că este posibil. Să renunțe la mașinațiile complexe, la luptele între ei, la ezitarea de a pierde puțin pentru a câștiga totul. În schimb, să obțină vieți sigure, stabile și pline de oportunități pentru toată lumea, inclusiv pentru cei aflați la putere. Când toată lumea are ceea ce are nevoie, suntem cu toții în siguranță. Este un plan funcțional. Este timpul să-l punem în aplicare, nu să rămânem blocați în dorința ca el să se realizeze. Este timpul să realizăm că putem face acest lucru și că nu există niciun motiv pentru care nu ar trebui să o facem.
Autor: Claudiu Neacșu
