Hai să jucăm un mic joc de-a imaginația. Nu unul cu zâne și dragoni, ci unul care ar putea deveni realitate, dacă am fi cu toții puțin mai înțelepți. Să spunem că toți oamenii bogați din lume, cei cu companii de miliarde de dolari, care stau pe tronurile lor de bani și care ar putea influența orice guvern în favoarea lor, se reunesc și convin să lase deoparte diferențele și competiția dintre ei. Se reunesc nu pentru a câștiga încă un miliard, ci pentru a realiza cel mai mare și mai semnificativ lucru pe care l-ar putea face vreodată în viața lor: să creeze o planetă fără oameni săraci, doar cu oameni care trăiesc cea mai bună viață posibilă. Un loc în care sărăcia este doar un capitol dintr-o carte de istorie, un coșmar.
Gândește-te ce ar fi dacă nu ar mai exista sărăcia. O mulțime de probleme cu care ne confruntăm ar înceta să mai existe. Războaiele despre care citim în știri, violența bandelor de la colțul străzii, războaiele civile, chiar și multe dintre neînțelegerile internaționale au la bază, într-o anumită măsură, lipsa, frustrarea și lipsa de speranță. Dacă un om are propria casă, suficientă mâncare pe masă, sănătate bună și siguranță pentru ziua de mâine, de ce ar mai lua arma în mână? De ce ar mai ieși în stradă să vandalizeze? Nu ar mai face asta. Făcând pe toată lumea bogată, în esență, toată lumea are o investiție în sistem. Toată lumea are ceva pentru care să lupte, ceva de protejat, ceva care face ca viața să merite trăită în pace.
Și asta ar avea avantaje enorme pentru cei bogați. Oamenii bogați trăiesc astăzi în teroare. Ei trebuie să construiască ziduri, să angajeze paznici, să-și ascundă averea în afaceri clandestine. Ei știu că există o armată de oameni nemulțumiți care îi așteaptă. Averea lor este o țintă. Ei nu se pot bucura de averea lor, deoarece trebuie să fie mereu atenți la știri, anticipând următoarea criză, următoarea revoltă, care le va distruge averile și, mai rău, viețile.
Dacă ar exista bogăție universală, toate aceste anxietăți ar dispărea. Nu ar mai fi nevoie de ziduri. Nu ar mai fi nevoie de paznici. Nu ar mai avea garduri care să le protejeze bogăția, ci armonie socială și fericirea tuturor celorlalți. Ar fi complet fericiți pentru prima dată. Fericirea lor nu ar fi umbrită de vinovăție sau teamă la fiecare pas. Ar putea să se simtă confortabil fără să se uite tot timpul peste umăr. Cel mai mare lucru pe care îl poate cumpăra banul este pacea.
Și cum ar putea să o facă, dacă s-ar uni vreodată? Foarte ușor. Ei dețin pârghiile sistemului și mai mulți bani decât poate înțelege cineva. Nu poate fi vorba despre caritate, ci despre cea mai mare investiție strategică făcută vreodată.
Ar trebui să-și folosească puterea pentru a modifica legislația și impozitarea. Să elimine locurile în care se pot ascunde banii, acele paradisuri fiscale care jefuiesc comunitățile. Să instituie un sistem fiscal echitabil, la care să contribuie marile companii. Banii pierduți în jocurile financiare dubioase ar putea fi folosiți pentru educație și asistență medicală de nivel mondial pentru toți. Se obțin profituri investind în mintea umană și apoi în sănătate. Se creează bogăție durabilă. Oamenii bolnavi și fără educație nu pot crea bogăție și nu sunt consumatori buni.
Apoi, să se asigure că eforturile masive în domeniul tehnologiei și inovării aduc beneficii tuturor, nu doar câtorva aleși. Să finanțeze eforturile pentru apă curată și energie accesibilă în întreaga lume, astfel încât nimeni să nu moară de sete sau de frig. Să creeze dispozitive care să promoveze locuințe bune la un cost minim, astfel încât să nu existe pericolul de a rămâne fără adăpost. Acesta nu este un vis ireal, ci un mijloc de a promova o piață gigantică de consumatori stabili, noi și apți de muncă.
O lume fără săraci ar fi o lume a creației și a invențiilor. Când nu trebuie să te concentrezi pe supraviețuire, mintea ta este liberă să mediteze, să inventeze, să creeze artă și știință. Bogații ar beneficia de acest vast rezervor de geniu care ar izvorî din cei care astăzi abia reușesc să supraviețuiască. Ei ar deține cea mai mare și mai puternică mașinărie de lucru și creativă a oamenilor care a existat vreodată.
Vechiul și periculosul nonsens conform căruia nu există prea multă bogăție, problema fiind că aceasta nu mai este ceva special, este o prostie. Nu există o semnificație mai mare în a fi singura persoană bogată decât în a face parte dintr-un univers stabil în care bogăția ta este apreciată pentru binele pe care îl poate face tuturor, nu pentru binele pe care îl face în detrimentul altora și viceversa. Oamenii bogați ar putea trece de la a fi considerați niște lași, opresori care fac bani, la a fi campionii civilizației, cei care au pus capăt celei mai tragice lupte vechi a omenirii: lupta dintre cei care au și cei care nu au.
În cele din urmă, această lume a confortului universal nu este un basm pentru copii, care să-i adoarmă. Este o nevoie realistă și un răspuns inteligent pentru a ne asigura că cei care au deja totul, au totul cel puțin fericiți și, mai important, în siguranță. Dacă cei bogați și-ar pune în comun resursele și ar lua această decizie de a investi în viitorul lor, ar putea cumpăra singurul lucru pe care banii nu îl pot cumpăra în acest moment: liniște sufletească deplină și o moștenire de neclintit. Este timpul să încetăm să mai fim speriați și să începem să creăm. Este singura cale de a fi fericiți.
Autor: Claudiu Neacșu
