În povestirea „Aniversarea supremă” (care se citește între două stații de metrou, în circa zece minute), zilele de naștere sunt sărbătorite cu mari provocări pe viață.
„Aniversarea supremă”
Autor: Claudiu Neacșu
Râsetele, zgomotul orașului, sunetul muzicii și aplauzele se amestecau acolo, în mijlocul orașului. Iar sunetul muzicii venea din toate direcțiile.
Holograme strălucitoare își proiectau luminile asupra străzilor. Pe aceste holograme erau montate contoare imense, care afișau mesaje: „A mai rămas o zi până la aniversarea lui Mark Young. Să fiți pregătiți pentru un eveniment foarte important!”
Într-o zonă centrală se afla instalată o scenă. Lângă ea se adunaseră mai mulți oameni. Pe scenă stătea un cronicar robotic. Acesta, într-un mod foarte elegant, își prezenta discursul.
– Cetățeni ai Metropolei Vivat! În curând vom sărbători încă un erou. Cine va învinge? Cine va pierde? Rămâneți aproape și veți afla!
Două adolescente care treceau pe acolo începură să discute:
– Cine crezi că va câștiga provocarea lui Mark?
– Păi, știi și tu cine e Mark Young. E tipul care a câștigat toate trofeele. L-a întrecut cineva? Nimeni.
Alți organizatori, aflați pe o platformă de observație suspendată, discutau și ei:
– Anul acesta trebuie să fie o provocare mult mai spectaculoasă. Ceva șocant.
– Da, asta vor oamenii. Spectacol. Șoc. Și, pentru spectacolul ăsta pe care îl așteaptă toți, Mark e cel mai potrivit.
…
Mark Young se afla în apartamentul său minimalist. Apartamentul era decorat cu tot felul de trofee, care stăteau alături de mai multe diplome strălucind pe rafturi.
Mark exersa o serie de mișcări rapide. Părea că fiecare mișcare pe care el o făcea se încadra într-un fel de joc de șah. Pe un ecran aflat în fața lui se proiecta un scenariu complicat.
Mark strânse pumnii și murmură pentru sine:
– Timpul e cheia. Dacă fac cea mai mică greșeală, Leon îmi va lua locul.
Ellie, logodnica lui Mark, se afla în bucătărie. Ochii ei, din cauza amintirilor dureroase, erau întunecați. Privindu-l pe Mark din pragul bucătăriei, ea zise:
– Mark… Crezi că anul ăsta ar putea fi diferit?
Mark se întoarse spre Ellie. Îi zâmbi într-un mod fermecător și îi spuse:
– Anul acesta va fi de legendă. Vreau să ai încredere în mine.
Mai târziu, Ellie traversa un parc întunecat. Gândurile ei erau pline cu amintirea șirului de aniversări ratate.
De după un copac al parcului apăru un bărbat care purta o pălărie largă. Acesta zâmbi enigmatic și spuse:
– Tu ești Ellie, nu-i așa?
Ellie se opri brusc și zise:
– Da. Dar tu cine ești?
Bărbatul zise:
– Numele meu este Jared. Și sunt aici ca să îți schimb destinul.
Ellie spuse neîncrezătoare:
– Destinul meu?
Jared scoase din buzunar un ceas strălucitor și spuse:
– Ai încredere în mine. Totul începe acum. Privește cu atenție la acest ceas!
…
Mark stătea în biroul cu pereți din sticlă. Se uita foarte atent la setul de date holografice afișate în fața lui. Vedea că planul pentru provocarea aniversării sale era perfect. Fiecare etapă era calculată cu maximă precizie.
Deodată, notificarea holografică sclipi și afișă un mesaj: „Alertă! Interferență detectată!”
Mark atinse ecranul. Dintre datele care se tot amestecau apăru un nume: Leon Norris.
Mark strânse din dinți și zise:
– Leon…
Se deschise automat un apel video. Pe ecran apăru Leon. Acesta zâmbi provocator și zise:
– Salut, Mark! Pregătirile tale arată bine. Păcat că ele sunt așa de fragile…
Cu voce fermă, Mark întrebă:
– Ce vrei, Leon?
Leon rânji și spuse:
– Doar îți reamintesc că nu toți vrem să vedem cum învingi. De fapt, eu sper că vei fi vedeta unei aniversări rușinoase.
Plin de furie, Mark închise apelul. Se uită la ceas. Timpul i se termina.
Mai târziu, acasă, Ellie încercă să îi spună lui Mark despre întâlnirea ei cu Jared:
– Mark, trebuie să vorbim. Cred că am găsit o soluție pentru…
Mark izbucni:
– Ellie, nu acum! Leon îmi sabotează planul. Dacă nu acționez, totul va fi distrus.
…
La o masă mică, în cafeneaua izolată, Ellie stătea în fața lui Jared, care sorbea foarte calm dintr-un pahar cu limonadă. Pe masă stătea un dispozitiv mic și care proiecta imagini holografice cu evenimentele ratate ale zilelor ei de naștere. Ellie privi cu tristețe aceste imagini și spuse:
– Totul pare un dezastru. Nu știu dacă se mai poate repara ceva.
Jared ridică privirea spre Ellie și spuse:
– Nu e un dezastru. E un tipar. Dacă schimbi modul în care reacționezi, schimbi și rezultatul.
Exasperată, Ellie întrebă:
– Și cum fac asta?
Jared zâmbi enigmatic și spuse:
– Fii proactivă. Înfruntă-ți fricile. Ai mai multă putere decât crezi.
După câteva zile, urmând sfaturile lui Jared, Ellie reuși să organizeze cu succes o întâlnire la locul ei de muncă. Reuși chiar să evite o ceartă cu un coleg. Acasă la ea, însă, situația era alta. Mark, în timp ce frunzărea absent niște documente, o întrebă:
– De ce nu mi-ai spus despre întâlnirea aia?
Ellie încercă să își păstreze calmul. Zise:
– Am crezut că nu contează…
Mark ridică privirea și zise:
– Îmi ascunzi ceva. Îți dai seama cum sună asta?
Ellie izbucni:
– Mark, eu doar încerc să mă descurc singură!
…
Lumina rece a ecranelor umplea biroul. Mark, plin de încordare, stătea în fața unui panou holografic. Pe panou era afișat un grafic descendent.
Un coleg din echipa lui Mark se plimba neliniștit dintr-un capăt la altul al biroului. Cu voce tremurândă, el spuse:
– Mark, șefii vor până mâine un răspuns. Dacă nu rezolvăm asta, întregul proiect poate fi anulat.
Mark își trecu mâinile prin păr și zise:
– Știu. Dar nu pot să rezolv totul singur. Spune-le că am nevoie de timp.
– Timp? Nu există timp. Dacă nu livrăm, știi ce înseamnă asta pentru cariera ta.
Mark rămase cu ochii fixați asupra graficului. Zise:
– Dacă ratez ziua mea de naștere, pierd cariera mea. Dar pierd și respectul tuturor.
După ce Mark ajunse acasă, mai târziu, Ellie îi spuse:
– Mark, nu trebuie să faci asta singur. Lasă-mă să te ajut.
Mark oftă și evită privirea lui Ellie. Spuse:
– Ellie, nu înțelegi. Dacă Leon îmi sabotează aniversarea, iar la muncă dau greș, pierd totul. Nu mai e loc de greșeli.
Cu voce tot mai firavă, Ellie întrebă:
– Dar noi? Noi mai suntem pe lista ta?
Obosit, Mark își ridică privirea și zise:
– Încerc să fac totul să funcționeze. Însă simt că mă destram…
…
Noaptea era grea, asemănându-se cu o pătură care te sufocă. În apartament, lumina hologramelor pâlpâia slab. Această lumină părea că reflectă haosul din mintea lui Mark.
Pe ecran apăru un mesaj: „Sistem compromis. Sabotaj detectat.”
Mark lovi masa și murmură:
– Nu se poate! Totul e distrus! Ăsta e planul lui Leon. Și-a dus la bun sfârșit planul ticălos.
Ellie intră și spuse pe un ton ezitant:
– Mark, trebuie să vorbim. Nu pot să…
Mark se întoarse brusc spre Ellie și strigă:
– Ellie, nu acum!
– Nu acum? Nu e niciodată acum pentru noi, Mark! Tot ce faci e să alergi după provocările astea. Dar ce se întâmplă cu noi? Ce se întâmplă cu mine?
– Nu vezi? Dacă nu câștig, pierd totul! Pierd tot ce-am construit!
Ellie, cu lacrimi în ochi, întrebă:
– Dar ai construit ceva cu mine?
Mark rămase mut. În ochii lui se putea citi disperarea. Era aceeași disperare care o încerca pe Ellie.
– Am încercat, Mark, spuse Ellie. Cu Jared, cu norocul, cu tine. Dar simt că nu mai are rost. Poate chiar nu putem face asta.
Cu ceva mai puțină forță, Mark lovi din nou masa și zise:
– Nu renunța… Te rog… Doar… Ei bine, eu nu știu cum să rezolv problema asta.
Se așternu liniștea. Mark și Ellie se simțeau înfrânți, încercând să găsească o fărâmă de speranță.
…
Cu pași fermi, Mark mergea spre centrul platformei. Lumina intensă a arenei tehnologice îl învăluia.
În fața lui Mark stătea Leon, zâmbind foarte sigur pe sine. Leon ținea în mâini un dispozitiv mic, din care pulsa o rază de culoare roșie.
– Ai fost bun, Mark, spuse Leon. Însă totul se termină aici. Provocarea ta va fi amintită ca o rușine.
Mark își strânse pumnii și zise:
– Nu mai ești doar un rival, Leon. Ai trecut linia.
Leon râse și spuse:
– Ai doar câteva minute să repari ce-am făcut. Crezi că ai timp să faci asta?
Cu o mișcare rapidă, Mark activă o tabletă pe care o ținuse ascunsă. Pe ecranele din jurul arenei se proiectă un flux de date care demasca interferențele lui Leon. Oamenii din public urmăreau fiecare detaliu, vociferând tot mai mult.
Cu voce fermă, Mark zise:
– Ești expus, Leon. Nu mai ai unde să te ascunzi.
Leon încercă să râdă. Însă mulțimea începu să huiduie. Agenții arenei se apropiară rapid și îl escortară pe Leon în afara platformei.
Oamenii din mulțime îl aplaudară pe Mark. Însă ochii lui Mark o căutau pe Ellie, care nu se afla în acel loc. Își spuse încet:
– Asta e doar jumătate de luptă câștigată…
…
Lumina palidă a dimineții scălda parcul liniștit. Ellie stătea pe o bancă. Privea la ceasul vechi pe care i-l dăruise Jared. Ceasul era foarte frumos. Însă Ellie se gândea că acest ceas părea să ascundă mai mult decât arăta.
Jared apăru ca de nicăieri și se apropie de Ellie.
Fără să îl privească pe Jared, Ellie spuse:
– Știam că vei veni.
Jared se așeză lângă Ellie și zise:
– Și totuși ai întrebări.
Ellie își încrucișă brațele și spuse:
– Ești prea misterios pentru cineva care pretinde că vrea să mă ajute. Cine ești tu, Jared?
Jared zâmbi. Scoase din buzunar un dispozitiv mic și apăsă ușor pe el. Apăru o imagine holografică a unui oraș impresionant, cu detalii pe care Ellie nu le mai văzuse. Jared spuse simplu:
– Eu sunt un călător în timp. Vin dintr-un viitor în care zilele tale de naștere au condus la o serie de evenimente care au schimbat lumea. Am venit să te ajut să schimbi soarta.
Rămasă fără cuvinte, Ellie îl privi uluită pe Jared. Reuși să murmure:
– Dar cum aș putea să am încredere în tine?
Jared spuse:
– Ai început deja să câștigi. Nu cu ajutorul norocului, ci cu încrederea în tine. Acum e timpul să-l ajuți pe Mark. Împreună, puteți face imposibilul.
Ellie își ridică privirea și zise cu mai mult curaj:
– Am un plan. Și nu voi da greș.
…
Arena era plină de energie. Spectatorii fremătau, așteptând să înceapă evenimentul mult dorit. Pe cerul artificial dansau holograme colorate.
Undeva în spate stăteau Ellie și Mark. Amândoi priveau la adversitățile pe care le aveau de înfruntat: obstacole fizice, enigme complexe, drone care lansau provocări neașteptate.
Mark privi peste umăr și o întrebă pe Ellie:
– Ești sigură că vrei să faci asta?
Ellie zâmbi ușor și spuse:
– Nu doar că vreau. Trebuie! Suntem o echipă, Mark. Hai să le arătăm ce suntem în stare!
Provocarea începu. Mark, foarte agil, începu să alerge printr-un tunel în mișcare. În timpul acesta, Ellie rezolva un puzzle holografic care controla mecanismele labirintului. Ea își mișcă rapid mâinile pe panoul virtual și strigă:
– Stânga! Acum!
Mark evită în ultima clipă un perete care se prăbușea și spuse:
– Am înțeles!
Dronele începură să atace. Ellie reuși să le redirecționeze, folosind un dispozitiv improvizat. Îi spuse lui Mark:
– Ți-am creat un culoar. Poți merge pe el.
Mark țâșni de pe locul pe care se afla. Ellie i se alătură, la finalul traseului. Acum îi aștepta ultimul obstacol: un cod criptic.
Mark își întinse mâna spre tastatură. Ellie îi atinse mâna și îi zise:
– Vom face împreună asta.
Cifrele se aliniară. Testul fusese trecut cu bine. Arena explodă în aplauze.
Cu ochi plini de satisfacție, Mark o privi pe Ellie și îi spuse:
– Am reușit!
Ellie îi strânse mâna lui Mark, spunându-i:
– Nu doar am reușit. Am triumfat!
…
Străzile orașului erau pline cu oameni care dansau și se bucurau. Pe fațadele tuturor clădirilor se reflecta cerul înstelat.
În cea mai mare piață a orașului se adunaseră oameni care sărbătoreau victoria lui Mark și Ellie. Privind spre mulțimea entuziasmată, Ellie îi spuse lui Mark:
– Nu pot să cred că am ajuns aici. Am trecut prin atâtea, iar acum…
Mark puse o mână pe umărul lui Ellie și spuse:
– Acum avem tot ceea ce contează. Noi doi am trecut prin toate încercările și am rămas împreună.
În depărtare, cu capul plecat, Leon părăsea orașul. Se simțea înfrânt și umilit.
Jared apăru ca de nicăieri. Îi privi cu un zâmbet misterios pe cei doi învingători și le zise:
– Misiunea mea s-a încheiat. V-ați găsit drumul. De acum înainte, viitorul este al vostru.
Ellie îi zâmbi și ea lui Jared și îi spuse:
– Îți mulțumim!
Mark dori să întrebe ceva, însă Jared deja dispăruse în mulțimea de oameni.
Plină de încredere, Ellie întinse mâna spre Mark și spuse:
– Hai să dansăm, Mark. Viitorul nostru începe acum.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu