În povestirea „Aparatul dorințelor” (care se citește în circa 10 minute, la o pauză de cafea), un grup de prieteni descoperă, într-o clădire veche, un aparat cu raze X care poate dezvălui dorințele ascunse ale oamenilor.
„Aparatul dorințelor”
Autor: Claudiu Neacșu
La primele ore ale zilei, oameni grăbiți se strecurau pe străzile dintre zgârie-norii și clădirile impunătoare ale orașului Chicago.
Conor Houston, un tânăr arhitect, își făcea drum prin această mulțime de trecători. La un moment dat, ajunse în fața clădirii Elmwood, o clădire veche, acoperită acum cu multe semne de deteriorare și graffiti.
Conor se opri în fața acestei clădiri și începu să o privească îndelung, cu un amestec de tristețe și admirație.
Owen Sanders, un pasionat de tehnologie, se apropie de Conor. Îl bătu ușor pe umăr și îi spuse:
– Încă mai e frumoasă, nu-i așa?
– Da, spuse Conor. Ce teatru superb era! Ce piese se jucau aici!
– A fost o epocă de glorie.
– Iar acum? O așteaptă demolarea. Și nu mi se pare deloc drept așa ceva.
Owen zâmbi larg și spuse:
– Ceea ce vrei tu este să salvăm istoria.
– De ce nu? zise Conor. Avem oare o altă opțiune? Cineva trebuie să se ocupe și de clădirea asta care a fost cândva măreață. Dacă nu ne ocupăm noi de ea, Ross o va demola. Și nu va avea scrupule. O va demola, iar în locul ei va construi un zgârie-nori fără suflet.
…
Ploaia care veni pe neașteptate îi forță pe Conor și Owen să se adăpostească sub streașina clădirii Elmwood. Ei o văzură pe Genevieve Moore, o veche prietenă de-a lor. Ea își trăsese o glugă peste părul lung și castaniu, formând un scut împotriva ploii.
Genevieve ajunse lângă cei doi prieteni ai ei. Owen îi spuse:
– Pragmatică și cu picioarele pe pământ, ca întotdeauna. Ai fost pregătită pentru ploaia asta.
– Doar mă cunoașteți, zise Genevieve. Și știți ce sfat vă voi da eu acum. Echipele de demolatori vor fi aici în câteva zile. Așa că va trebui să fim rapizi și discreți.
– De acord, zise Conor. Haideți să intrăm. Se pare că ploaia asta va dura mai mult.
…
Cei trei prieteni pătrunseră în interiorul clădirii teatrului Elmwood. Aici ei găsiră semiîntuneric și liniște deplină. Pașii lor răsunau sec pe podeaua din lemn vechi, care scârțâia încet sub greutatea lor. Se aflau într-o misiune clandestină și care se putea încheia cu un eșec. Acest gând cam neplăcut făcu să bată mai repede inima lui Conor. El voia ca încercarea lor să fie una de succes, totuși.
Conor se opri și zise către ceilalți:
– Haideți să ne împărțim. Owen, tu vei merge în camera de proiecție. Iar tu, Genevieve, vei verifica zona din spatele scenei. Eu voi merge pe holul principal.
Owen și Genevieve făcură așa cum le ceruse Conor.
Pe holul principal, acolo unde ajunsese Conor, exista doar lumina care venea de la o lampă stradală și pătrundea printr-o fereastră spartă. Conor observă o tapiserie prăfuită care acoperea un perete. Strigă către Owen și Genevieve:
– Cred că am descoperit ceva. Veniți aici, să mă ajutați!
…
După ce dădură jos tapiseria, cei doi bărbați descoperiră o ușă veche și grea. O deschiseră și intrară într-o cameră învăluită în umbre și pânze de păianjen. În mijlocul camerei, pe un piedestal de lemn, se afla un aparat cu raze X decorat ornamental, de o frumusețe stranie.
Owen privi cu atenție la acel aparat și zise:
– Ce-ar putea să fie?
Genevieve intră și ea în cameră și spuse:
– Aparatul pară să fie din altă epocă. Și totuși, e cu raze X. Sunt foarte curioasă să știu ce-ar putea face. Ca să aflăm, ar trebui să testăm.
– Eu, zise Conor, nu am curaj să fiu testat.
– Nici eu, zise Owen.
– Nici eu, sincer, zise Genevieve. Nu-mi place să-mi văd oasele. Dar știu pe cineva care ne-ar putea ajuta…
…
Madeline Clark stătea la masa ei obișnuită, în restaurantul „Cafeneaua de la colț”. Îi văzu intrând pe Conor, Owen și Genevieve, așa că se grăbi să le spună:
– Salut! Ce mai faceți?
– Avem noutăți, spuse Genevieve. Am descoperit ceva ce te-ar putea interesa. Tu mi-ai spus mai demult că ai vrea să știi cum arată oasele tale, văzute cu un aparat cu raze X. Știu că nu-ți plac spitalele, așa că descoperirea asta ți se potrivește.
– Dar, zise mirată Madeline, unde l-ați găsit?
– Într-o clădire foarte veche. Iar aparatul e și el foarte vechi. Însă funcționează. Dacă te temi să încerci, noi vom înțelege. Nu te vom obliga.
– Voi încerca. M-ați făcut curioasă.
…
În clădirea Elmwood, Conor și Owen pregătiră pentru testare aparatul cu raze X. Încurajată de Genevieve, Madeline se așeză pe un scaun.
Owen porni aparatul. Pe ecranul aparatului, în loc de oasele lui Madeline, apăru o imagine care imediat îi ului pe toți cei care o priveau.
– Ce-i asta? exclamă Conor. Vedeți și voi ce văd eu?
– E o cafenea pariziană, zise Genevieve.
Imaginea de pe ecran prinse viață. O cafenea plină de oameni zâmbitori, scăldată în lumina aurie a unui apus parizian.
Madeline privi înmărmurită ecranul și zise:
– Paris… Întotdeauna am visat să ajung la Paris…
– E incredibil! zise Owen. Adică noi vedem acum, pe acest ecran, ceea ce tu îți doreai cândva?
– Așa se pare, zise Madeline. Mereu mi-am dorit să ajung la Paris, să beau cafea într-o cafenea, să mă plimb pe străzile orașului. Da, e dorința mea ascunsă.
Conor, inspirat de această descoperire, zise:
– Haideți să-l testăm și noi!
…
Conor testă primul aparatul cu raze X. Imaginea de pe ecran le arătă celor prezenți o clădire Elmwood restaurată complet, cu fațada sa ornamentată strălucind sub soarele din Chicago.
– Chiar funcționează! zise Conor. Exact așa mi-am imaginat. Owen, testează și tu!
Pe ecran, în timpul testului, Owen văzu o scenă luminată, cu picturile sale expuse în fața unui public uimit.
– Da, da! spuse Owen. Asta e dorința mea. Să văd cum oamenii apreciază arta mea.
Genevieve testă și ea aparatul. Pe ecran apăru o imagine cu ea escaladând un munte acoperit de zăpadă, cu vântul bătându-i prin păr.
– Întotdeauna, spuse Genevieve, dorința mea ascunsă a fost să trăiesc astfel de aventuri.
Conor zise:
– Și acum, ce facem? Aparatul ăsta nu e doar o curiozitate a tehnologiei. El e un fel de oglindă care arată dorințele pitite în sufletul nostru.
– Trebuie să fim atenți, zise Owen. Descoperirea asta aduce cu ea și o responsabilitate uriașă. Dorințele pot schimba vieți…
…
Jonathan Ross, cu automobilul său de lux, se îndrepta spre clădirea Elmwood. Dezvoltator imobiliar tipic, el vedea orașul prin prisma cifrelor și a profitului. Nu vedea clădirile ca pe niște spații de locuit, ci ca pe niște simple investiții rentabile. Nu îl interesa câtuși de puțin frumusețea arhitecturii vechi. Nu era capabil să simtă vibrația vieții din cartierele tradiționale.
Trei siluete îi atraseră atenția lui Ross, făcându-l să frâneze. El văzu doi bărbați și o femeie care tocmai pătrundeau în clădirea Elmwood. Iar asta i se păru tare ciudat.
Ross așteptă ca cei trei să intre în clădire, apoi coborî din automobil și se apropie și el de clădire. Intră pe aceeași ușă, încercând să nu facă zgomot și să nu fie observat. Ajunse în dreptul unei uși prăfuite. Se opri aici, fiindcă auzi vocile celor trei persoane, de dincolo de ușă. Decise să se ghemuiască în spatele unei lăzi mari, iar de acolo să asculte tot ceea ce vorbeau cei aflați în interiorul camerei.
…
Conor privi cu atenție la aparatul cu raze X și spuse:
– Va fi foarte dificil să scoatem de aici aparatul.
Owen zise:
– Poate că ar trebui să ne mai gândim. Eu încă nu reușesc să-mi dau seama ce impact ar avea aparatul asupra vieții orașului nostru. Oare oamenii chiar vor dori ca dorințele lor să fie afișate pe un ecran?
– Dar, zise Genevieve, exact asta face acest aparat. Dacă îl lăsăm aici, clădirea va fi demolată, iar omenirea nu va afla niciodată că există o astfel de minune a tehnologiei.
– Doar atât? zise Conor. Doar aparatul ăsta contează pentru voi?
– Conor, zise Genevieve, nu poți să te concentrezi doar pe Elmwood. Avem și alte lucruri de făcut. Ce se întâmplă cu noi, cu planurile noastre de viitor?
Conor, tot mai frustrat, spuse:
– Se pare că nu înțelegi. Elmwood este viitorul nostru. Dacă nu luptăm pentru el acum, va fi pierdut pentru totdeauna. Este o parte din sufletul acestui oraș.
Genevieve replică:
– Nu aș vrea să-ți spun că este posibil să devii obsedat. Dacă noi ne pierdem pe drum, la ce bun să salvezi Elmwood?
Owen zise:
– Nu trebuie să ne certăm între noi. Este mai bine să găsim o cale de mijloc. Dorințele noastre sunt importante, dar trebuie să fim și realiști. Eu propun să mergem acasă, apoi să revenim aici mâine, când vom avea idei mai bune.
…
După plecarea celor trei, Ross se ridică din spatele lăzii și intră în camera învechită. Veni lângă aparatul cu raze X și decise să se convingă dacă ceea ce auzise este adevărat sau nu. Făcu testul și privi imaginea de pe ecranul aparatului, care îi înfățișă peisajul unui oraș format numai din zgârie-nori și clădiri construite din oțel și sticlă.
„Interesant…” își spuse Ross zâmbind malefic. „Un aparat care dezvăluie cele mai adânci dorințe. Ar putea fi foarte util. Cu el voi obține foarte ușor aprobarea pentru demolarea clădirii. Va trebui doar să-l aduc pe primar într-un anume loc, într-un anume moment.”
…
Un amestec de furie și panică îi cuprinse pe Conor, Owen și Genevieve, după ce ei văzură că aparatul cu raze X dispăruse din cameră.
– L-au furat, zise Owen.
Conor, strângând pumnii, zise:
– Cred că Ross a făcut asta. Știu că el vizita din când în când clădirea.
Genevieve zise:
– Nu-mi plac deloc hoții. Trebuie să recuperăm aparatul. Iar cel care a făcut asta va trebui să plătească.
…
Mulțimea de oameni influenți se afla în fața scenei din holul hotelului de lux.
Ross, îmbrăcat într-un costum impecabil, stătea pe scenă, pregătit să le prezinte celor prezenți aparatul cu raze X, aparatul misterios care expunea tuturor dorințele cele mai ascunse.
Conor, Owen și Genevieve, deghizați în ospătari și cu adrenalina pulsându-le prin vene, se strecurară printre invitați, îndreptându-se spre o cămăruță care avea legătură directă cu holul hotelului. Owen avea grijă să ascundă sub haină laptopul pe care îl adusese cu el.
Ross, cu un zâmbet încrezător, spuse către mulțimea de oameni:
– Doamnelor și domnilor, astăzi vreau să vă prezint o invenție revoluționară, un instrument care va schimba cursul acestui oraș.
Conor, din colțul său, făcu un semn către Owen și Genevieve. Era timpul ca ei să acționeze.
Owen, folosindu-și cunoștințele avansate de informatică, reușise, cu ajutorul laptopului, să localizeze aparatul cu raze X aflat pe scenă. Genevieve era foarte atentă la toți cei care ar fi putut să se apropie de ei, în acele secunde încordate.
Ross îndreptă aparatul spre primar, aflat pe un scaun pe primul rând. Zise:
– Să vedem ce dorințe ascunse avem aici.
Invitații începură să murmure curioși, fără să știe ce urmează.
…
Owen, din spatele unei cortine, conectă rapid laptopul său la rețeaua aparatului. Apăsă pe câteva taste, iar programul de suprasolicitare a circuitelor aparatului cu raze X începu să funcționeze.
Ross porni aparatul, apoi o lumină orbitoare umplu holul. Însă, în loc să proiecteze dorințele primarului, aparatul începu să tremure și să vibreze. O lumină albă și puternică izbucni din ecran, acoperind întreaga sală. Lumina dezvălui dorințele tuturor celor prezenți, cu excepția primarului. Visuri și speranțe erau acum expuse în ochii tuturor. Toți invitații rămaseră muți de uimire.
Mai mult, aparatul expuse și dorințele lui Ross: setea lui nemiloasă de putere, lăcomia lui, manevrele și manipulările lui perfide. Oamenii priveau dezgustați la ceea ce se afișa pe ecran.
Ross încercă disperat să oprească aparatul. Însă era prea târziu.
…
La un moment dat, din cauza suprasolicitării, aparatul se opri brusc. Holul rămase învăluit în liniște.
Genevieve făcu pași spre mulțime și zise:
– Este timpul să aflați adevărul.
Primarul, înțelegând acum mai bine ceea ce se întâmplase, se întoarse spre Ross și îi zise:
– Ai vrut să ne manipulezi, iar mie ai vrut să-mi faci rău.Ei bine, planul tău a dat greș. Clădirea Elmwood va fi salvată.
Conor, Genevieve și Owen se apropiară de scenă, simțindu-se victorioși și eliberați. Se îmbrățișară, știind că munca lor nu fusese în zadar.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu
