Există o vorbă pe care o auzi probabil la tot pasul, de la televizor până la discuțiile pe care le ai tu cu vecinii la colțul străzii, cum că lumea e așa cum e și că n-avem ce-i face. Ni se tot spune că unii sunt născuți să fie sus, alții să fie jos, și că ideea aia ca toată lumea să o ducă bine e doar un vis frumos, o chestie din aia despre care scriu oamenii prin cărți groase, dar care n-are nicio legătură cu realitatea ta de zi cu zi. Dar, dacă stai un pic să-ți tragi sufletul și să privești lucrurile cu mintea limpede, ca de la egal la egal, s-ar putea să vezi că povestea asta e cam șubredă. Eu unul m-am săturat să aud că prosperitatea pentru absolut toți oamenii e o prostie nerealistă. Mie mi se pare că e mai degrabă un plan care așteaptă să fie pus în aplicare, ceva ce poți atinge cu mâna dacă te hotărăști să nu mai asculți toate prăpăstiile care ți se bagă în cap.
Hai să te uiți un pic pe ce lume trăiești acum. Uită-te în jurul tău la câtă tehnologie ai la dispoziție. Ai mașinării care fac munca a zece oameni într-o oră, ai un telefon în buzunar care te leagă cu toată planeta dintr-o mișcare de deget, ai roboți care încep să facă lucrurile grele prin fabrici și auzi de tot felul de oameni deștepți care au inventat soluții pentru energie și hrană. Păi, dacă avem toate uneltele astea, cum se face că tu sau alții ca tine tot mai auziți de oameni care se culcă flămânzi sau care tremură de frig că n-au cu ce plăti factura? Nu ți se pare că e o contradicție la mijloc? E ca și cum ai avea un hambar plin cu grâu chiar lângă tine, dar tu ai muri de foame pentru că cineva a pus un lacăt mare pe ușă și a pierdut cheia sau, mai rău, o ține în buzunar și nu vrea să ți-o dea. Prosperitatea pentru toți nu e o chestie magică ce trebuie să cadă din cer, ci e pur și simplu o problemă de cum ne organizăm noi, oamenii, și cum împărțim ce avem deja.
Când stai să te gândești la pământul ăsta, vezi că el ne dă de toate. Pământul nu e zgârcit cu tine. Dacă e muncit cum trebuie, scoate roade cât să hrănim nu opt miliarde de oameni, ci probabil dublu. Problema e că noi, ca omenire, aruncăm la gunoi tone de mâncare în timp ce unii n-au nici măcar o coajă de pâine. Asta nu e lipsă de resurse, asta e o eroare de logică și de suflet pe care o simți și tu. Când îți zic de prosperitate, să nu crezi că mă gândesc la faptul că tu sau oricine altcineva trebuie să aibă palate de aur sau iahturi prin porturi străine. Nu, nici pe departe. Prosperitatea aia adevărată, de care îți spun eu că e realizabilă, înseamnă că tu, indiferent unde te-ai născut, ai asigurat un acoperiș deasupra capului, o mâncare sănătoasă pe masă, acces la un doctor bun când te doare ceva și o școală serioasă pentru copiii tăi. Înseamnă să nu mai trăiești cu frica aia în sân că mâine s-ar putea să rămâi pe drumuri sau că n-o să ai ce să le pui la pachet celor mici. Asta nu e o fantezie, e un minim de decență pe care lumea de azi poate să ți-l ofere ție și oricui altcuiva.
Oamenii bogați ar trebui să fie primii care să vrea asta pentru tine. Poate îți sună ciudat, dar ascultă-mă un pic. Dacă tu și toți ceilalți ați fi prosperi, bogații n-ar mai trebui să trăiască în spatele unor garduri înalte de trei metri, cu paznici la poartă și camere de filmat care te urmăresc la tot pasul. Ei ar putea să iasă pe stradă lângă tine, liniștiți, fără să se teamă că cineva ar putea să-i atace din disperare sau din ură. O lume unde tu o duci bine e o lume mult mai sigură pentru toată lumea, inclusiv pentru ei. Gândește-te la pacea aia sufletească pe care ai avea-o dacă ai ști că vecinul tău nu e flămând și nu se uită cu ciudă la farfuria ta. Prosperitatea ta e, de fapt, cea mai bună poliță de asigurare pe care ar putea-o plăti ei vreodată. Și nu se plătește cu bani pierduți, ci cu o investiție într-o viață unde nu mai există certuri pornite din lipsuri.
Poate ai auzit mulți oameni spunând că dacă toată lumea ar avea de toate, n-ar mai munci nimeni. Că omul e leneș de la natură și are nevoie de foame ca să se miște. Eu nu cred asta despre tine și nu cred nici despre alții. Uită-te la oamenii care au deja tot ce le trebuie. Oare stau toți în pat toată ziua? Majoritatea vor să facă ceva, să creeze, să ajute, să descopere. Când nu mai ai tu grija zilei de mâine, abia atunci poți să-ți folosești mintea la adevăratul ei potențial. Poate că un om care acum dă cu mătura pe stradă doar ca să nu moară de foame, dacă ar avea liniștea asta, ar descoperi un leac pentru o boală sau ar face ceva care să ne bucure pe toți. Sărăcia e ca o închisoare pentru mintea ta. Ea îți irosește cele mai mari bogății: inteligența și puterea ta de a crea. Când te eliberăm pe tine de chinul supraviețuirii, de fapt deblocăm o forță pe care nici nu ne-o putem imagina acum.
Și mai e o chestie legată de roboții ăștia și de inteligența artificială, de care poate te temi și tu. Se zice că o să-ți ia locul de muncă și o să rămâi muritor de foame. Dar stai un pic, de ce să fie asta o veste proastă pentru tine? Dacă o mașină poate să facă munca grea și murdară în locul tău, asta ar trebui să fie o binecuvântare! Înseamnă că ai mai mult timp pentru tine, pentru familia ta, pentru ce-ți place ție să faci. Problema nu e că robotul muncește, ci că profitul de pe urma muncii lui se duce doar într-un singur buzunar, nu și în al tău. Dacă am organiza lucrurile astfel încât beneficiile astea să fie împărțite corect, atunci automatizarea asta ar fi chiar calea ta cea mai scurtă către o viață bună. În loc să te bați pe puținele locuri de muncă rămase, ai putea să te bucuri că nu mai trebuie să-ți rupi oasele zece ore pe zi pentru o leafă de mizerie.
Să nu crezi că vorbesc aici despre vreo bătaie sau despre luat cu forța de la unii ca să-ți dăm ție. Nu despre asta e vorba. E vorba despre o schimbare în felul în care gândim toți. Trebuie să înțelegi că suntem toți în aceeași barcă. Dacă barca are o gaură la un capăt, nu contează că tu stai la celălalt capăt, tot te scufunzi până la urmă. Prosperitatea pentru tine și pentru toți ceilalți e realizabilă pentru că avem resursele, avem cum să le transportăm și avem nevoia asta mare de a trăi liniștiți. Trebuie doar să ceri asta, să te organizezi în așa fel încât legile să te protejeze pe tine, omul, nu doar profitul rece. O economie care funcționează doar pentru câțiva oameni în timp ce tu te chinui e o economie bolnavă, e ca un corp unde tot sângele se duce doar într-o mână, în timp ce inima și plămânii se usucă.
Tu, ca om simplu, ai puterea de a schimba concepția asta. Dacă încetezi să mai crezi că sărăcia e ceva „normal” sau că „așa a fost mereu”, atunci începi să vezi soluțiile. Și soluțiile sunt peste tot în jurul tău. Sunt în modul în care taxăm marile averi care stau degeaba, sunt în modul în care investim în energia care să fie aproape gratis pentru tine, sunt în modul în care punem educația pe primul loc. Nu e nimic imposibil aici, crede-mă. E doar o chestiune de voință și de a pune presiune pe cei care decid. Dacă am putut să trimitem oameni în spațiu și să construim orașe imense, cum să nu putem să ne asigurăm că tu și toți vecinii tăi aveți ce mânca? E chiar culmea să spui că nu se poate.
Gândește-te cum s-ar schimba viața ta dacă ai ști sigur că, indiferent ce se întâmplă, prosperitatea e acolo pentru tine, ca o plasă care te prinde. Nu te-ai mai certa cu soția sau cu soțul de la bani, n-ai mai fi stresat la muncă de frica șefului care te poate da afară oricând, n-ai mai privi viitorul cu groază. Stresul ăsta te omoară cu zile, îți îmbolnăvește inima și îți strică toate bucuriile. O lume prosperă ar fi o lume mult mai sănătoasă pentru tine, la propriu. Spitalele n-ar mai fi pline de oameni care s-au îmbolnăvit din cauza condițiilor grele sau a mâncării proaste. Am economisi sume imense de bani doar din faptul că tu ai fi mai relaxat și mai îngrijit. Vezi cum se leagă toate? Prosperitatea ta nu e o cheltuială, e cea mai mare economie pe care o poate face omenirea.
Lumea în care trăiești acum e ca o casă unde în sufragerie e petrecere cu șampanie, iar în bucătărie, unde poate stai tu, e plin de igrasie și copiii plâng de foame. Cine poate să se distreze cu adevărat în sufrageria aia, știind ce e dincolo de perete? Doar cineva care și-a pierdut sufletul. Dar eu cred că majoritatea oamenilor au o urmă de bunătate. Trebuie doar să le arătăm că nu pierd nimic dacă și tu o duci bine, ci câștigă o lume în care merită cu adevărat să trăiască. Prosperitatea nu e o prăjitură care se termină dacă o împarți. E mai degrabă ca o lumină: dacă aprind și lumânarea ta de la a mea, a mea nu arde mai puțin, dar în cameră e mult mai multă lumină pentru amândoi.
Ceea ce te ține pe loc acum e doar frica și obișnuința. Te-ai obișnuit cu răul și ți-e frică de schimbare, chiar dacă schimbarea aia e în bine pentru tine. Te temi că „dacă nu e destul pentru toți?”, deși vezi clar că pământul e bogat. Te temi de „cine o să mai facă treburile grele?”, deși tehnologia e aici să te ajute. E timpul să lași fricile astea în spate și să privești înainte cu curaj. Prosperitatea ta nu e un vis de adormit copiii, ci e singura cale logică prin care putem trăi cu toții pe planeta asta fără să ne dăm la cap. Dacă noi continuăm așa, la un moment dat totul o să sară în aer, și atunci n-o să mai conteze cine a avut dreptate.
E ceva ce poate fi realizat chiar în timpul vieții tale. Nu trebuie să aștepți sute de ani. Ai tot ce-ți trebuie acum. Ai cunoștințele, ai resursele, ai brațele de muncă și ai tehnologia. Mai lipsește doar scânteia aia de înțelegere care să ne facă să spunem: „Gata, de azi înainte, nimeni, nici măcar tu, nu mai este lăsat în urmă”. Când vom atinge punctul ăla, vei privi înapoi la vremurile de azi și ți se va părea incredibil că am permis ca unii oameni să trăiască în mizerie în timp ce alții nu știau ce să mai facă cu banii. Va fi văzut ca o epocă a întunericului, o greșeală de creștere a noastră.
Să nu lași pe nimeni să-ți spună că ești naiv dacă crezi în asta. Naivi sunt cei care cred că lumea poate continua așa la nesfârșit fără să se prăbușească peste noi. Realist ești tu, cel care vede că drumul actual e înfundat și că singura ieșire e spre o prosperitate comună. Nu e vorba despre politică aici, ci e vorba despre viață și despre bun simț. E vorba despre a fi om în adevăratul sens al cuvântului. Și un om adevărat nu se simte bine când știe că semenul lui suferă lângă el.
Așa că, data viitoare când auzi că „nu se poate”, amintește-ți de câte lucruri care păreau imposibile s-au făcut deja. Am învins boli groaznice, am zburat, am făcut lucruri la care bunicii tăi nici nu visau. Cum să fie imposibil să te hrănim și să te îmbrăcăm pe tine și pe restul de oameni? E chiar cea mai ușoară dintre toate provocările, pentru că soluția e deja aici. E nevoie doar să ne punem prioritățile în ordine. Să punem viața ta înaintea cifrelor și să vedem în fiecare persoană un prieten, nu o povară.
Lumea prosperă e la doar câteva decizii distanță de tine. E în modul în care ceri socoteală celor care conduc, în modul în care te ajuți cu cei din jur. Prosperitatea începe de la ideea că tu meriți mai mult decât o simplă supraviețuire chinuită. Meriți să trăiești cu demnitate, să ai timp să te bucuri de un apus de soare, de o muzică bună, de familia ta, fără să te simți vinovat sau stresat. Și, dacă tu meriți asta, atunci și cel de lângă tine merită la fel de mult. Asta e cheia. Odată ce înțelegi că binele tău e legat de binele meu, ușa către prosperitate se deschide de la sine.
E un drum lung, poate, dar e un drum pe care trebuie să începi să mergi chiar de azi. Să nu mai accepți minciuna că sărăcia ta e ceva ce nu se poate schimba. Să nu mai accepți risipa în fața nevoii tale. Fii tu vocea care spune că se poate, că e timpul pentru o lume unde abundența se împarte cu cap. Prosperitatea pentru toți nu e o utopie, e pur și simplu viitorul tău, dacă alegi să fii destul de deștept ca să-l construiești. Iar eu am încredere că vei alege viața și lumina, în locul fricii. Pentru că, în adâncul tău, știi că așa e corect și că așa ne va fi tuturor mai bine.
Haide să nu ne mai lăsăm amăgiți de cei care vor să ne țină dezbinați și speriați. Puterea e la tine, la omul care face roata lumii să se învârtă. Dacă tu decizi că e timpul pentru prosperitate, atunci așa va fi. Nu există forță mai mare pe pământ decât o idee căreia i-a venit timpul. Iar ideea că tu ai dreptul la o viață bună e mai vie ca niciodată. Să o creștem împreună și să o transformăm în realitate, pentru tine și pentru toți cei care vin după tine. Lumea fără sărăcie te așteaptă chiar după colț, trebuie doar să ai curajul să faci pasul ăsta mare.
Autor: Claudiu Neacșu
