În povestirea „Instrumente neobișnuite” (care se citește în circa 10 minute, într-o pauză de cafea) este vorba despre o trupă rock care, după ce cumpără dintr-o casă de amanet instrumente muzicale pentru viitorul ei spectacol, constată că decizia aceasta nu a fost cea mai bună.
„Instrumente neobișnuite”
Autor: Claudiu Neacșu
În jurul lui Tyler, trupa își făcea ultimele pregătiri, înainte de spectacolul care urma să înceapă în clubul mic și întunecat din New York City. Brody, cu un aer foarte serios, își acorda chitara bas. Mark, așezat la tobele lui, făcu un scurt solo, mulțumit de sunetul care răsuna cu energie.
Undeva în spatele scenei stătea Hannah, iubita lui Tyler. Ea fiind și managerul trupei, urmărea cu mândrie aceste pregătiri, dar și cu ceva îngrijorare.
Cei din public, fără să fie deloc deranjați de aerul greu de la mirosul de bere și tutun, așteptau cu nerăbdare ca trupa Renegade Son să își înceapă reprezentația.
Tyler, cu o voce entuziasmată, le spuse colegilor săi de trupă:
– Noaptea asta va fi a noastră, băieți. Haideți să le arătăm ce înseamnă să fii renegat!
Brody, aranjându-și cureaua chitarei bas, spuse:
– Eu sunt gata. Hai să-i rupem!
Cu bețele de tobe în mână, Mark zâmbi și zise:
– Ce spuneți, facem istorie în seara asta?
Hannah veni lângă Tyler, îi puse o mână pe umăr și îi zise:
– Știu că sunteți cei mai buni. Să ții minte asta.
Trupa Renegade Son începu să cânte. Sunetele electrizante pătrunseră până în oasele celor aflați în public.
…
Tyler, Brody și Mark intrară în casa de amanet, privind curioși la rafturile pline cu obiecte vechi. Pe ei însă nu îi interesau ceasurile de buzunar ruginite sau aparatele foto antice. Merseră direct la o vitrină din sticlă, situată undeva mai în spate, unde se aflau tot felul de instrumente muzicale, atinse de aripa timpului.
Tyler își opri privirea pe o chitară Les Paul uzată. Brody se apropie mai mult de o chitară bas pe care începu să o testeze. Mark se opri în fața unei baterii lucrate într-un mod foarte migălos.
Tyler atinse fascinat chitara Les Paul și spuse:
– E ceva la chitara asta… Am impresia că ea vrea să-mi spună o poveste…
Trecându-și degetele peste pielea tobei, Mark zise cu încântare:
– Nu știu de ce am senzația că, într-un vis de-al meu, mai demult, tobele astea erau ale mele…
Brody mai atinse o dată corzile chitarei bas și zise:
– E ceva la basul ăsta… Ceva ce nu pot să explic.
De după tejghea apăru un bărbat mai în vârstă, care era vânzătorul. Zâmbind enigmatic, el spuse către cei trei membri ai trupei:
– O întreagă istorie se află în spatele acelor instrumente. Vi le vând la un preț foarte bun pentru voi. Ce spuneți?
– Da, zise Tyler, le cumpărăm.
…
În camera de repetiții, care era un spațiu mic, cu pereți izolați fonic și cu tot felul de echipamente muzicale, Tyler, Brody și Mark începură să repete cu noile lor instrumente, pe care tocmai le cumpăraseră din casa de amanet.
De la primele acorduri, cei trei își dădură seama că ceva suna diferit. Sunetul era mai puternic, mai intens, emanând parcă o energie întunecată care părea că vrea să le copleșească toate simțurile.
Cu o voce aproape extaziată, Tyler zise:
– Hei, ați simțit și voi asta? Am senzația că chitara îmi răspunde la fiecare mișcare. Pare că e vie…
Brody își privi cu suspiciune chitara bas și zise:
– Parcă aș fi legat de corzile astea… Iar sunetul e, nu știu…, ceva transcendent…
Mark, mereu captivat de ritm, continuă să bată în tobe, zicând:
– E ceva incredibil aici… Dar și ciudat… Nu credeam că pot exista astfel de tobe.
Membrii formației nu se opriră din repetat. Continuară să folosească instrumentele, cu pasiune și mai mare. Captivi în sunetele noi, ei nu își dădeau seama de ceea ce li se întâmpla cu adevărat…
…
Noaptea târziu, în camera întunecată a apartamentului lui Tyler, o lumină slabă pornea dintr-o lampă instalată într-un colț. Pe patul dezordonat, Tyler se zbătea în somn, prins într-un coșmar.
Visul era extrem de intens. Tyler se vedea pe el însuși, dar într-o altă viață și într-un alt timp. Gavin Woods, managerul său, îl trădase într-un mod foarte meschin, astfel că el acum trebuia să înfrunte tot felul de probleme. În sala de repetiții aveau loc mereu discuții aprinse, iar tensiunea dintre membrii trupei părea că nu se mai termină niciodată. Ba chiar, după o ceartă îngrozitoare, un membru al trupei muri, ceea ce crescu și mai mult tensiunile.
Tyler se trezi brusc. Inima îi bătea cu putere, iar transpirația îi curgea pe frunte. Confuzia și frica erau deja instalate în mintea sa.
– Ce se întâmplă cu mine? își zise Tyler. Ce-i cu visele astea? Ele par așa de reale… Imaginile alea sunt așa de ciudate…
Încercând să se mai liniștească, Tyler își prinse capul în mâini. Realitatea visului încă se împletea cu frica și confuzia din mintea sa. El nu se simțea deloc confortabil cu acest coșmar care continua să îl urmărească chiar și după ce se trezea din somn.
…
Gavin Woods, un bărbat cu chip aspru și privire întunecată, stătea în biroul său întunecat și dezordonat, privindu-se în oglindă. Pe pereții biroului, alături de postere, erau lipite mai multe fotografii alb-negru cu trupe de muzică rock.
Gavin plecă de lângă oglindă și merse la o masă pe care se aflau alte fotografii. Una dintre ele înfățișa o chitară Les Paul. Gavin o privi, însă cu multă ură și cu multe resentimente. Își amintea cu neplăcere de trecutul său. Cu o voce care tremura din cauza furiei, își spuse:
– S-au întors. Instrumentele… Blestematele alea de instrumente. M-au distrus odată, iar eu nu pot să uit asta. Nu, nu le voi permite să îmi distrugă din nou viața. O să-i fac să plătească.
După ce se ridică brusc de la masă, Gavin se apropie de peretele acoperit cu postere și fotografii. Privirea i se opri pe o fotografie în care apărea el, cu vechea sa trupă, în vremuri fericite. Cu un rânjet malefic, având chipul mult mai întunecat, își zise:
– Renegade Son… Vă voi distruge. Instrumentele alea mi-au distrus mie viața. La fel veți păți și voi. Vă așteaptă iadul, iar voi încă nu știți asta… Dar veți afla în curând…
…
Stând în fața microfonului, în sala de repetiții, Tyler avea o privire pierdută. Cu amândouă mâinile, își strângea chitara, de parcă acest gest reușea cel mai bine să îl mențină ancorat în lumea reală.
Brody și Mark își făceau treaba, însă ceva le menținea în inimi o îngrijorare chinuitoare. Lucrau să creeze o piesă nouă, însă inspirația îi conducea parcă numai spre muzică tot mai întunecată, tot mai amară. Versurile pe care ei încercau să le creeze erau pline de trădare și de furie.
Tyler trase destul de greu aer în piept, apoi zise cu voce răgușită:
– Ce fel de versuri sunt astea? Am impresia că ele mă mănâncă pe dinăuntru. Versuri despre minciuni, despre trădare, despre ură… Noi nu am scris până acum versuri de felul ăsta… Cum de ne vin astfel de idei?
Brody lăsă din mâini chitara bas și zise:
– Chitara asta parcă mă trage într-un abis…
Cu ochii îngustați, Mark zise:
– E ceva cu instrumentele astea… Nu știu de ce am senzația că nu sunt instrumente normale…
Tyler încercă să lase jos chitara sa, însă imediat simți o conexiune aproape fizică între el și instrument, ca și cum acea chitară ar fi făcut parte din el.
…
În apartamentul ei mic și intim, Hannah stătea la birou, cu un laptop deschis în față. Cu ochii roșii de la nesomn, ea naviga cu frenezie prin tot felul de site-uri cu articole și documente vechi. Deodată, ea se opri din navigare. Găsise un articol care descria povestea trupei lui Gavin Woods și tragedia care urmase. Cu chipul alb, ea murmură:
– Instrumentele… Gavin le-a blestemat… Fiecare membru al trupei lui a fost distrus din cauza lor.
Cu mâini tremurânde, Hannah luă telefonul mobil și îl apelă pe Tyler. După ce el răspunse, ea îi zise:
– Tyler, ascultă-mă cu atenție! Am găsit pe net un articol despre instrumentele alea. Instrumentele sunt… blestemate. Trupa lui Gavin Woods a fost distrusă din cauza lor. Iar acum instrumentele sunt la voi. Trebuie să scăpați cât mai repede de ele.
Șocul acestei informații îl lovi în plin pe Tyler. El își aminti imediat de coșmarul care îl chinuise și care părea așa de real.
– Instrumentele, zise Tyler, nu ne vor distruge. Nu le voi lăsa să facă asta. Trebuie să facem ceva.
– Da, zise Hannah. Ne pândește un mare pericol. Încă nu am un plan clar, însă trebuie să acționăm rapid.
…
În clubul uriaș, oamenii adunați așteptau cu nerăbdare ca trupa Renegade Son să își înceapă spectacolul.
Tyler, Brody și Mark urcară pe scenă. Însă ceva parcă nu era în regulă. Instrumentele lor păreau că pulsează cu o energie întunecată, aproape tangibilă. Gavin se strecură printre spectatori, pregătit să își pună în aplicare planul.
Cu o privire intensă, Tyler se întoarse spre colegii săi și le zise:
– Sunteți cu mine?
– Până la capăt, zise Brody. Dar trebuie să fim atenți.
– Suntem împreună, zise Mark.
Trupa începu să cânte. La un moment dat, sunetul instrumentelor ajunsese să fie așa de intens, încât mulțimea de spectatori începu să devină tot mai neliniștită, de parcă o energie malefică pătrundea în ea. Plini de teamă și de furie, tot mai mulți spectatori strigau, fluierau și huiduiau. Trupa fu nevoită să își întrerupă interpretarea.
– Priviți! strigă Gavin arătând spre scenă. Instrumentele alea demonice au distrus viața altora!
Tyler, cu vocea răgușită, strigă către colegii săi de trupă:
– Ați fost mereu împotriva mea! Voi m-ați trădat!
Din culise, Hannah privi șocată și îngrozită cum Tyler se prăbușește în genunchi pe scenă, învins de coșmarul care devenise realitate.
…
Undeva în spatele clubului, lângă o alee întunecată, Gavin stătea lângă automobilul său, având pe chip un rânjet mulțumit.
Hannah, cu fața palidă, dar determinată, se apropie de Gavin, cu pași tot mai repezi. Ochii ei erau plini de hotărâre și furie.
– Știu ce ai făcut, Gavin, spuse Hannah cu vocea tremurând de indignare. Ai mințit despre instrumente, ai distrus trupa ta și acum vrei să faci același lucru cu Renegade Son. De ce?
Gavin se întoarse încet spre Hannah. Cu o expresie rece, îi zise:
– Ei trebuie să simtă durerea pe care am simțit-o și eu. Trupa asta nu merită să supraviețuiască. Instrumentele astea… sunt blestemul meu. Acum ele sunt și blestemul lor.
– Nu, zise Hannah. Ești doar un laș care vrea să-și justifice eșecul. Adevărul e că tu i-ai distrus, nu instrumentele. I-ai exploatat până la moarte. Iar acum vrei să-i distrugi pe alții, ca să nu te mai simți tu așa de vinovat. Însă eu nu voi permite să se întâmple asta.
Fermitatea din ochii lui Hannah îl împiedică pe Gavin să mai spună ceva.
Hannah se îndepărtă rapid, grăbindu-se să ajungă la Tyler, știind că el are acum cea mai mare nevoie de ajutorul ei.
…
Sala de repetiții devenise un fel de sanctuar improvizat. Lumânări aprinse stăteau pe podea, formând un cerc în care erau așezate instrumentele.
Tyler, foarte calm acum, își privi în ochi colegii de trupă și le zise:
– Trebuie să reparăm ceea ce s-a întâmplat. Cu muzica noastră vom înfrunta întunericul. Și ne vom recupera viața.
Brody zise:
– Hai să cântăm un cântec care ne aparține, un cântec care să vorbească despre noi!
– Fără ură, zise Mark. Și fără întuneric.
Tyler începu cu câteva acorduri simple și curate. Colegii de trupă îl urmară. Muzica lor rezonă prin toată camera, risipind treptat energia întunecată care îi înconjura. Instrumentele vibrau acum cu o altă energie, curată și eliberatoare.
Lumânările pâlpâiră. La finalul piesei, trupa simți o eliberare profundă. Tyler zâmbi, știind că ei au câștigat.
În seara următoare, pe scena din club, Tyler zise la microfon, către mulțimea adunată:
– Piesa pe care o vom cânta acum este pentru toți cei care au crezut că nu vom mai reveni. Suntem aici, mai puternici decât oricând!
Trupa Renegade Son începu să cânte. Întreaga mulțime de spectatori era captivată de sunetul autentic, puternic, care ieșea din boxe.
Gavin, care stătuse ascuns undeva în umbră, ieși umilit din club, știind că a pierdut. În urma lui, aplauzele furtunoase ale mulțimii de fani răsplăteau explozia de energie pozitivă pe care trupa Renegade Son o oferise.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu
