În povestirea „Gustul Predestinării” (care se citește în circa 10 minute, într-o pauză de cafea) este vorba despre un somelier care, după ce gustă dintr-un vin foarte vechi, ajunge să fie captiv într-un adevărat haos emoțional.
„Gustul Predestinării”
Autor: Claudiu Neacșu
În încăperea modernă a vinăriei Blackwood, printre butoaie imense și rafturi cu sticle de vin, Ryker Bennet începea o nouă zi de muncă. El luă o sticlă de vin roșu de pe un raft și sorbi o înghițitură din aceasta. Apoi, cu mare atenție, notă ceva pe o tabletă. Cu un zâmbet subtil, își spuse:
– O notă de fructe de pădure, cu o tușă de lemn ars… perfect balansat.
În încăpere intră Andy Stewart, mentorul lui Ryker. Andy era un bărbat trecut de vârsta de cincizeci de ani, cu părul cărunt și o privire calmă. Acesta spuse către Ryker:
– Să știi că ai din nou dreptate. Însă vreau să ții minte ceva foarte important. Degustarea nu e doar despre gust. Trebuie să simți povestea din spatele fiecărui vin. Înțelegi?
– Da, înțeleg, spuse Ryker cu ochii sclipind. Totuși, eu mă gândesc uneori că nu reușesc să mă apropii de rezultatul pe care îl doresc. Știi bine care este ținta mea…
– Master Sommelier…
– Da. Master Sommelier. Iar povestea fiecărui vin pare să se întindă la infinit.
– Nu trebuie să te grăbești, Ryker. Ai destul timp la dispoziție. Atunci când vei fi pregătit, îți vei atinge țelul. Totul este să nu renunți la visul tău.
…
La vinăria Blackwood, într-o zi obișnuită de lucru, Ryker avea în plan să facă inventarul din beci. Cu meticulozitate, el se apucă și de treaba aceasta, ignorând mirosul de lemn vechi și piatră umedă care plutea în aer.
La un moment dat, Ryker observă o crăpătură mică într-un perete din spatele unor rafturi cu vinuri rare. Din ce în ce mai curios, el mută sticlele și putu să vadă un mic mecanism ascuns. Își spuse în șoaptă:
– Ce o mai fi și asta?
Cu o oarecare ezitare, Ryker apăsă pe mecanism. O ușă secretă se deschise, scârțâind ușor. Dincolo de ușă se dezvălui o cameră îngustă și întunecată, plină de praf și mister. În mijlocul camerei se afla o masă mică. Pe masă stătea o singură sticlă de vin vechi, acoperită cu praf.
Ryker văzu că eticheta de pe sticlă era scrisă într-o limbă străveche.
– Sticla asta, își zise el, nu era pe inventar…
Ryker luă sticla de pe masă și o șterse ușor cu mâneca. Plin de curiozitate, deschise cu grijă sticla și o duse aproape de nări. Simți ceva diferit și profund. Sorbi o înghițitură din vin. Imediat, ochii i se măriră. Lumea din jurul său deveni deodată mai mică…
…
Tot ceea ce se afla în jurul lui Ryker părea că pulsează. Copleșit, el se prăbuși pe un scaun. Își dădea seama cu uimire că poate să simtă gândurile și emoțiile altor oameni. Sentimentele celorlalți oameni, împreună cu frânturi din conversațiile lor, îi invadară mintea. Părăsi locul acesta și intră în sala de degustare, cuprins de un val de frică. Văzu o clientă, apoi, în clipa următoare, constată că poate să simtă foarte clar gândurile ei:
„Sper să nu-mi respingă cererea de credit… Nu pot pierde viile…”
Ryker tresări, fiindcă nu se așteptase să i se întâmple așa ceva. El nu voia să cunoască gândurile acelei cliente. Și totuși, le auzea. Era o realitate pe care nu putea să o conștientizeze. Nu încă.
În ziua următoare, Ryker avu parte de o altă surpriză. De fiecare dată când degusta din vin, el simțea, într-un mod dureros, cum fiecare sorbitură îi aduce mai multe viziuni, iar fiecare sunet îi amplifică emoțiile tuturor celor care, din întâmplare, se aflau în jurul său.
– Ce se întâmplă cu mine? își zise Ryker respirând greu. Nu pot să controlez asta…
Ryker ieși din încăpere, având de gând să îi ceară lui Andy ajutorul.
…
Andy stătea în biroul său de somelier șef, studiind o listă de vinuri. Ryker intră brusc în birou, palid și transpirat, având ochii tulburați din cauza haosului senzorial care pusese stăpânire pe el.
– Andy, spuse disperat Ryker, trebuie să vorbesc cu tine. Ceva foarte ciudat mi se întâmplă…
Andy își ridică privirea și zise:
– Ce s-a întâmplat, Ryker? Arăți de parcă ai văzut o fantomă.
Cu vocea plină de emoție, Ryker zise:
– Nu știu cum să-ți explic mai bine… Am găsit o sticlă veche, cu vin. Și am sorbit din acel vin… Ei bine, după ce am făcut asta, eu pot să simt ceea ce simt oamenii. Ba chiar le simt și unele gânduri… Și nu pot să controlez asta. E ceva ce mă înspăimântă, ceva ce nu e deloc agreabil pentru mine.
Andy rămase tăcut timp de câteva clipe, apoi zise:
– Ești sigur că nu te-ai lăsat purtat de imaginație? Poate ai băut ceva prea tare. Vinurile vechi pot face asta.
– Nu! zise nervos Ryker. E real totul! Eu chiar am simțit gândurile oamenilor.
De data aceasta cu seriozitate, Andy zise:
– Spune-mi mai multe. Vreau să înțeleg ce se petrece.
…
Ryker intră în biroul elegant al lui Braxton Myers, situat la etajul superior al vinăriei Blackwood. Braxton, un bărbat cu un aer arogant, cu un costum scump și privirea tăioasă, îi zise lui Ryker:
– Am auzit despre noul tău talent, Ryker. Poate fi foarte profitabil pentru noi.
Cu glas neliniștit, Ryker zise:
– Nu știu despre ce fel de talent este vorba…
– Hai să nu ne pierdem vremea. Știu ce poți face. Și vreau să colaborezi cu mine. Dacă nu colaborezi…, vinăria și bunica ta s-ar putea să sufere.
Ryker încremeni, gândindu-se la bunica lui bolnavă. Undeva în mintea lui, un val de disperare începu să se combine cu claritatea viziunilor. Cu voce joasă, zise:
– Ce vrei de la mine?
Braxton zâmbi și zise:
– Informații despre concurență. Nu vreau să te epuizezi. Doar să te asiguri că Blackwood rămâne în top.
După ce auzi cuvintele lui Braxton, Ryker fu cuprins de ezitare. Însă el simți că nu poate să facă nimic altceva. Moralitatea lui era sfâșiată acum. În același timp, promisiunea amenințării iminente îl obliga să accepte propunerea lui Braxton.
– Bine, spuse Ryker oftând adânc. Accept propunerea ta. Însă nu aș vrea să regret decizia mea…
…
În timpul nopții, Ryker stătea la masa lui din cramă, cu capul sprijinit în palme. Sticlele de vin erau aliniate perfect pe rafturi, în contrast cu mintea lui cuprinsă de haos. Viziuni despre Miriam, bunica lui, îi asaltau simțurile. Același lucru făceau sentimentele concurenților pe care Braxton reușise să îi elimine, folosind informațiile primite de la Ryker.
Cu sufletul frânt, Ryker vorbi pentru sine:
– Nu mai pot… E prea mult. Viziunile… bunica mea… Blackwood… Totul se prăbușește.
Ryker apucă un pahar cu vin, dorind să bea ceva din el. Însă nu reuși să ducă la capăt intenția aceasta. Lăsă paharul să cadă pe masă și privi la vinul care se vărsa din el. Viziunile începură să devină tot mai intense. O vedea pe Miriam bolnavă, plângând pe patul de spital. Vedea tot mai clar cum vinăria este pe cale să dea faliment. Îi reveni obsesiv viziunea cu bunica lui aflată în spital, care îi spunea cu voce slabă:
– Ryker, nu mă lăsa… Am nevoie să mă ajuți, dragul meu… Mă vei pierde…
Ryker începu să tremure, simțind apăsarea încărcăturii emoționale. Își dădu seama că în curând el va începe să piardă controlul asupra darului său bizar.
…
Cu un gest încordat, Ryker îi arătă lui Marley ușa care ducea spre camera în care el descoperise sticla aceea ciudată cu vin.
– Am încredere în tine, spuse Ryker către Marley. Știu că ești o clarvăzătoare care cândva a adus mari beneficii vinăriei noastre.
– Mă bucur să aud asta, zise Marley în timp ce pătrundea în spațiul acela misterios. Andy a intrat aici?
– Nu a intrat. I-am spus despre viziunile mele, însă el nu mă poate ajuta cu nimic.
Marley privi cu atenție la masa pe care se afla sticla cu vin și zise:
– Se pare că nimeni nu a mai intrat aici, până la tine, de foarte mult timp. De zeci de ani, poate… Acolo ce e?
– Unde? întrebă mirat Ryker.
Marley se aplecă și ridică de sub masă o cutie din lemn vopsit în negru. O deschise, iar din ea scoase o bucată de pergament, având pe el înscrise mai multe rânduri, tot într-un limbaj străvechi. Ryker zise:
– Nu am observat cutia asta.
– Pergamentul ăsta, zise Marley, ar putea să conțină informații foarte importante. Îl voi lua cu mine și îl voi studia cu atenție…
…
Din spatele biroului său luxos, în timp ce citea rapoarte confidențiale, Braxton îi zise lui Ryker, care stătea în fața sa, palid și tensionat:
– Ce ai pentru mine azi? Îmi place să cred că sunt pe cale să fac niște afaceri foarte profitabile datorită ție.
Ryker zise:
– Am informații cruciale despre principalele vinării rivale. Dacă faci mișcările corecte, le poți scoate complet din joc.
Braxton simți o ușoară ezitare în vocea lui Ryker. În același timp, el nu putea să reziste tentației de a pune mâna pe informații vitale.
– Ryker, sper că nu te joci cu mine. Sper să fie așa cum spui, pentru binele vinăriei și al tău…
Ryker simți cum îl cuprinde frica, după ce Braxton, suspicios, își ațintise asupra lui privirea. Însă el știa că nu mai poate face niciun pas înapoi. Intrase în acest joc și trebuia să îl ducă până la capăt. Afișând o inocență convingătoare, zise către Braxton:
– Nu aș îndrăzni să mă joc cu tine. Urmărește mișcările și vei vedea.
Aparent mulțumit de răspuns, Braxton se relaxă în scaunul său.
Ryker părăsi biroul lui Braxton, gândindu-se cu emoție și speranță la capcana pe care o pregătise împreună cu Marley…
…
În subsolul vinăriei, într-o încăpere obscură și plină de sticle vechi, Marley stătea alături de Ryker, care era palid la chip, din cauza epuizării. Pe o masă, în fața lor, stătea desfășurat pergamentul, iar lângă el, în mijlocul unor lumânări aprinse, se afla o sticlă de Brahms, un vin extrem de rar.
– Ritualul ăsta de inversare, spuse tensionată Marley, trebuie să funcționeze. E singura noastră șansă. Trebuie să urmezi instrucțiunile exact așa cum sunt scrise.
– Încerc, spuse Ryker. Însă viziunile nu-mi dau pace. Fiecare gând, fiecare emoție mă distruge.
– Trebuie să reziști, Ryker. Dacă nu facem acum asta, vei pierde totul.
În timp ce amesteca într-un vas ierburi rare, apă de izvor și picături din vinul Brahms, Marley recită cuvintele ritualului. Ryker, deși era aproape complet epuizat, reuși să se concentreze și să urmeze instrucțiunile.
În curând, tensiunea din încăpere începu să crească. Cu fiecare secundă care trecea, Ryker simțea cum mintea i se destramă.
– Marley, zise Ryker, nu mai pot… Simt că mă prăbușesc…
– Mai rezistă puțin, zise Marley. Suntem aproape de final. Nu te poți da bătut chiar acum.
Însă Ryker simțea cum trupul și mintea i se sfărâmă. Exact atunci ușa se deschise și în încăpere intră Miriam, slăbită, dar hotărâtă.
…
Sprijinindu-se de baston, Miriam veni lângă masă și privi la sticla de vin Brahms. Emoționată și năpădită de amintiri, ea zise:
– Brahms… Acesta era vinul preferat al soțului meu. L-am băut împreună în ultima noastră noapte, înainte să plece…
Ryker, cu ochii încețoșați de suferință, o privi pe bunica lui, simțind o conexiune profundă și care putea să îl scoată din haosul viziunilor.
Cu voce blândă, Miriam îi zise lui Ryker:
– Dragul meu, amintirile noastre sunt singurul lucru care ne rămâne. Lasă-le să te ghideze. Nu-i permite acestui dar teribil să te distrugă.
Emoția copleșitoare a lui Miriam se transmise în toată ființa lui Ryker. Respirând profund, Ryker găsi puterea de a duce la capăt ritualul de inversare. Legătura care îl ținea prins în viziuni se rupse. Luminile lumânărilor se stinseră brusc, apoi, după câteva clipe, se reaprinseră.
Ryker simți cum are din nou claritate mentală. Viziunile dispărură complet. Respirând ușurat, zise:
– S-a terminat… Pot să simt din nou liniștea.
…
În crama vinăriei Blackwood, Ryker și Marley se bucurau de pacea momentului, urmărind la televizor știrile care relatau despre modul în care Braxton Myers căzuse în propria lui capcană și era umilit public, cu reputația lui complet ruinată. Alături de ei stătea Miriam, revigorată și zâmbitoare.
Ryker, cu chipul senin, zise:
– Se pare că mișcările lui Braxton s-au întors împotriva lui. Vinăria e salvată.
Marley zâmbi și zise:
– Dar și tu ești salvat, Ryker. Nu vei mai fi consumat de darul tău.
– Am pierdut darul de a vedea viitorul, spuse Ryker reflectând, însă am câștigat ceva mult mai valoros. Am câștigat pace. Și o nouă înțelegere despre vinuri, oameni și viață.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu
