Să privim această lume cu ochii deschiși, așa cum este ea, și să vedem cea mai mare problemă pe care o avem, în special noi, oamenii simpli, dar și cei bogați, chiar dacă ei se prefac că nu o văd. Lumea de astăzi este împărțită într-un mod care nu poate dura veșnic. Avem o mână de oameni care trăiesc într-un lux de neimaginat și o masă uriașă de oameni săraci sau care abia reușesc să-și plătească cheltuielile, care privesc acel lux și clocotesc de furie. Și aici este întreaga problemă, întregul pericol: oamenii săraci, cei care simt că nu mai au nimic de pierdut, la prima ocazie, la prima criză majoră, la prima scânteie, sunt gata să distrugă oamenii bogați. Nu este o amenințare din filmele science fiction, este o lege a istoriei care se repetă de mii de ani.
Imaginează-ți un om care muncește din greu toată viața, care are un copil bolnav și nu are bani pentru medicamente, dar pe ecranul televizorului vede un alt om care primește în fiecare an o mașină de lux nouă. Nu este doar o supărare. Este o otravă cu acțiune lentă și, când la un moment dat te împinge peste margine, încât are mai mult sens să distrugi decât să visezi, nu mai contează regulile, nu mai contează poliția. Omul acela este acum invincibil. Vrea ca simbolurile inegalității să fie distruse, iar acele simboluri sunt vilele și bogăția celor înstăriți.
Cei bogați se protejează. Construiesc ziduri înalte, angajează paznici înarmați, își ascund banii în conturi offshore. Plătesc pentru luxul siguranței. Dar nu este siguranță. Este o iluzie scumpă de liniște care se spulberă la cea mai mică întâmplare neașteptată. Când furia socială izbucnește, zidurile acelea se prăbușesc. Bogații pierd bani, liniștea sufletească, sănătatea și, în cazurile cele mai extreme, viața. Devin ostatici ai averii lor, fiind înconjurați constant de ostilitatea pe care o perpetuează.
Astfel, pentru a evita această nedreptate istorică, această violență care nu aduce beneficii nimănui, soluția cea mai rațională, de bun simț și pe termen lung, care funcționează, este ca oamenii bogați să facă ceva astăzi. Nu neapărat oamenii bogați, ci oamenii care doresc ca nimeni să nu mai fie sărac (ci toți să aibă un nivel de trai mai ridicat). A te angaja în activități de caritate și justiție socială pentru ca sărăcia să nu mai existe înseamnă că devastarea nu are preț.
Nu este vorba despre o obligație pentru toată lumea de a fi bună, ci despre o strategie genială de supraviețuire. Ia în considerare următorul aspect: un om care are o casă decentă, un loc de muncă, siguranța că familia lui este în siguranță și că nevoile lui medicale sunt satisfăcute nu va mai ieși în stradă să distrugă și să vandalizeze. În schimb, el va fi cel mai bun susținător al ordinii și stabilității, deoarece stabilitatea este ceea ce protejează tot ce a construit cu munca lui. Bunăstarea universală este cea mai bună garanție a comorilor celor bogați.
Cum pot realiza acest lucru? Folosindu-și puterea copleșitoare pentru a modifica politicile care au creat această prăpastie. Impozitele trebuie să fie echitabile, fără lacune, iar finanțarea trebuie să fie redirecționată, reinvestită în structura societății. Acest lucru va însemna educație de nivel mondial pentru fiecare copil, indiferent de posibilitățile financiare ale părinților, și asistență medicală garantată pentru toți. O societate nu poate funcționa când jumătate din populație este bolnavă sau fără educație.
De asemenea, trebuie să respecte munca. Oricine muncește trebuie să fie remunerat suficient pentru a trăi mai mult decât o moarte lentă prin înfometare. Când munca este remunerată corespunzător, oamenii se simt respectați și nu mai au nevoie să se lupte cu șeful.
Când toată lumea este bogată, problema este complet rezolvată. Nu mai există resentimente mocnite, nu mai există disperare care se transformă în ură. Cei bogați se pot bucura de averea lor. Nu trebuie să se teamă de răzbunare, nu trebuie să se teamă că cineva le va sparge casa în timpul nopții. Trăiesc într-un sentiment autentic de pace, care, în mod ironic, este singurul lucru pe care banii nu îl pot cumpăra în lumea contemporană. Averea lor este în siguranță, nu prin mijloace militare, ci prin liniștea socială universală.
Prin urmare, indiferent cât de greu de acceptat este această opțiune, este singura soluție logică. Fie vor să continue să trăiască în izolare, plătind sume exorbitante pentru securitate improvizată și așteptând până când va veni ziua judecății, fie vor să ia măsuri active pentru a crea o lume nouă, fără sărăcie, care să le asigure supraviețuirea, dacă nu chiar fericirea și bogăția durabilă. Nu mai pot aștepta mult. Trebuie să creeze o lume în care sărăcia să fie o amintire din trecut, altfel nu vor fi niciodată în siguranță.
Autor: Claudiu Neacșu
