În povestirea „Casa schimbătoare” (care se citește în circa 10 minute, într-o pauză de cafea), este vorba despre o casă misterioasă și care își schimbă aspectul în fiecare noapte.
„Casa schimbătoare”
Autor: Claudiu Neacșu
Kate Williams ținea o valiză într-o mână și cheia în cealaltă, în fața casei vechi și masive. Vorbi aproape în șoaptă, privind casa cu o oarecare teamă:
– Casa Evernight.
Singurele sunete erau cele ale vântului sinistru din pădurea din apropiere, care făcea frunzele să foșnească amenințător.
Casa părea să se piardă în întunericul după-amiezii. Timpul își lăsase amprenta pe clădire, cu ferestrele sale înalte și vechi, acoperișul ascuțit și pereții acoperiți de umbre.
O voce tremurândă din spate o făcu pe Kate să tresară. O bătrână îmbrăcată în negru, apărută de nicăieri, spuse că nu e bine să te apropii de această casă.
– E blestemată, spuse femeia. Nimeni nu a mai locuit aici de zeci de ani.
Kate se uită la femeie și zâmbi politicos, zicând:
– Nu e nimic de care să te temi, vreau să spun, e doar o casă veche. O voi restaura la gloria ei de altădată.
Bătrâna clătină din cap și zise:
– Nu e doar o casă. E vie, în felul ei. Ar trebui să fugi cât încă mai poți.
Kate oftă, îndreptându-și umerii în timp ce se apropia de ușa grea.
Femeia își ținea privirea fixată asupra lui Kate, care își spuse:
– E doar un mit.
…
Obosită, Kate se așeză în pat. Se gândi că își petrecea prima ei noapte în Casa Evernight, o casă învăluită într-o liniște apăsătoare.
După ce stinse lampa veche aflată pe noptieră, Kate își spuse:
– Mâine încep renovările. Da, aici voi începe o etapă nouă a vieții mele.
Din când în când se auzea câte un scârțâit al podelelor vechi. Însă Kate, dorind să adoarmă cât mai repede, decise să ignore aceste sunete.
În miezul nopții, un sunet ascuțit o trezi brusc pe Kate. Cu inima bătându-i nebunește, ea sări din pat. Ceea ce văzu o oripilă. Camera nu mai era aceeași. Ușa dormitorul ar fi trebuit să ducă spre coridor. Însă acum această ușă ducea spre o altă cameră, cu lumini pâlpâitoare în ea.
Kate decise să treacă pragul spre acea cameră. Înaintă cu pași nesiguri și văzu, pe podea, un mesaj scrijelit:
„Urmează umbrele. Caută adevărul.”
Kate se aplecă și atinse cu mâna literele gravate. În momentul acela, spre mirarea ei, simți ceva ciudat, ceva care o făcea să creadă că ceea ce vede aici îi este deja cunoscut.
După ce se întoarse în dormitor, Kate constată că și acesta arăta acum diferit, de parcă cineva ar fi reproiectat planul casei, în timp ce ea dormise.
…
A doua zi, la orele după-amiezii, Kate urcă în podul casei. Acolo, într-o ladă prăfuită, ea găsi un jurnal vechi, cu coperte vechi și acoperite cu praf.
Kate șterse ușor praful de pe jurnal, apoi îl deschise. Pagini întregi erau umplute cu un scris de mână tremurat. În pagini se scria detaliat despre tot felul de evenimente stranii care se întâmplaseră în casa Evernight: dispariții misterioase, sunete inexplicabile și avertismente referitoare la pericolele umbrei.
„În timpul nopții, casa își schimbă aspectul. Cei care nu cunosc legile ei… nu supraviețuiesc.”
După ce citi aceste cuvinte, Kate simți cum pielea i se încrețește.
– Cel care a scris asta, își zise ea, știa…
Câteva zile mai târziu, în timp ce Kate se plimba prin grădina casei, un bărbat înalt și impunător se apropie de ea și îi zise:
– Cred că tu ești Kate Williams. Numele meu este Asher Price. Sunt istoric. Am auzit că ai moștenit această casă.
Kate simți un fior ciudat. Ea ridică privirea și zise:
– Așa este. Dar de unde știi?
Asher zâmbi enigmatic și zise:
– Mă fascinează istoria acestei case. Foarte puțini cunosc adevăratele ei secrete.
…
Într-o dimineață însorită, stând pe un fotoliu de pe terasă, Kate studia câteva schițe cu structura veche a casei. Un bărbat robust, cu mâinile bătătorite de muncă, se apropie de ea și îi vorbi:
– Eu sunt Julian Cox. Am auzit că ai nevoie de ajutor.
– Da, zise Kate. Observ că deja te uiți la fațada casei.
– Locul ăsta, spuse Julian, e periculos… Dar, dacă vrei, pot să te ajut să înțelegi planurile casei.
Cu o ușoară neîncredere, Kate zise:
– Cum de știi atât de multe despre casa asta?
– Am mai lucrat aici, zise Julian. E ceva în neregulă cu locul ăsta. Însă eu sunt obișnuit cu lucrurile… ciudate.
Tonul ezitant al lui Julian îi dădu de înțeles lui Kate că el ascunde ceva. Ea îi spuse:
– Te voi căuta eu mai târziu.
După câteva ore, pe Kate o vizită Lainey Harrison, prietena ei din copilărie. Pe un ton coborât, Lainey zise:
– Trebuie să-ți spun ceva despre Julian. A fost implicat în câteva dispariții nerezolvate legate de casa asta. Oamenii din oraș vorbesc…
– Dispariții? zise Kate cu privirea întunecată. Credeam că el e doar un meșter…
– Trebuie să fii atentă, Kate. Nu te încrede prea ușor în el.
…
Aproape ținându-și respirația, Kate pătrunse în subsolul rece și întunecat al casei. Pereții din piatră ai acestuia erau acoperiți cu mucegai.
După ce ajunse lângă o porțiune prăbușită a fundației, Kate simți o briză ciudată. Merse în direcția acelei brize și găsi o ușă veche, având pe ea sculptate simboluri stranii. Deschise ușa și descoperi o cameră plină cu cărți vechi prăfuite, obiecte bizare și artefacte antice.
Pe o masă din piatră se afla o hartă veche. Înfiorată de ceea ce vedea în acea cameră subterană, Kate putu să citească pe hartă acest avertisment:
„Cei care caută comoara vor fi osândiți.”
De undeva din spatele ei, Kate auzi vocea lui Asher:
– Tocmai ești pe cale să descoperi ceva mare, Kate. Însă nu trebuie să-ți faci griji pentru blestem.
Kate tresări și se întoarse brusc spre Asher, văzându-i privirea intensă și schimbarea de atitudine.
– Ce vrei să spui, Asher? Credeam că ne ocupăm împreună de aceste secrete.
Afișând un zâmbet rece, Asher se apropie de Kate și îi zise:
– Nu te lăsa păcălită. Comoara asta e cheia. Și voi face orice ca să o găsesc, chiar dacă trebuie să… scap de concurență.
…
Pereții camerei începură să se deplaseze încet, dar amenințător, apropiindu-se de Kate și Asher. Sunetul pietrei care se atingea una de alta devenea tot mai strident, iar aerul era tot mai greu de respirat. Camera se făcea din ce în ce mai mică, urmând să îi prindă în încleștarea ei pe cei doi.
Asher strigă:
– Nu avem timp de pierdut! Kate, trebuie să găsești comoara! Acum!
Kate se lipise cu spatele de unul dintre pereții reci. Inima îi bătea cu putere în piept. Cu greu ea găsi forța să spună:
– Nu e vorba doar despre o comoară, Asher! În casa asta se află ceva mai mult decât bijuterii și aur. Avem de-a face cu o ghicitoare pe care trebuie să o rezolvăm. Dacă nu facem asta, murim amândoi.
Asher se apropie agresiv de Kate și îi zise:
– Mie nu-mi pasă acum de poveștile astea. Dacă tu știi cum să rezolvi ghicitoare asta, fă-o, altfel…
Chiar atunci, Kate văzu, pe unul dintre artefactele din cameră, un simbol care i se păru ciudat de cunoscut. Își aminti cuvintele pe care le citise în jurnalul prăfuit și vechi:
„Inima casei stă în echilibru. Doar răspunsul potrivit poate stabiliza umbra.”
– Asta e! zise Kate. Trebuie să potrivim simbolurile!
…
Kate sări lângă două discuri de piatră gravate cu semne stranii și le roti rapid. Discurile se aliniară, iar pereții se opriră din mișcarea lor.
După ce se uită cu atenție la harta aflată pe masă, Kate spuse:
– Aici e… Pasajul ăsta. E chiar sub picioarele noastre.
Asher, dându-și seama că nu el are controlul, ci Kate, se înfurie și zise:
– Arată-mi acum comoara!
Asher o apucă pe Kate cu brutalitate de braț. Kate încercă să se elibereze, însă Asher începu să o strângă mai tare.
– Nu mai avem timp! strigă furioasă Kate către Asher. Ești orb! De ce nu înțelegi? Nu e vorba doar despre o comoară!
– Poveștile tale de groază, strigă Asher, nu mă interesează! Eu vreau ceea ce mi se cuvine!
Asher o trase pe Kate către deschizătura pasajului. Însă Kate își păstră calmul, chiar dacă durerea îi pulsa prin braț.
– Dacă nu mă asculți, Asher, vom muri amândoi aici. Comoara nu e ceea ce crezi.
Asher îi dădu drumul brusc lui Kate, apoi, furios, lovi cu pumnul în perete.
– Minți! strigă el. Vrei să ții totul pentru tine!
– Ascultă-mă! strigă Kate. Trebuie să ajungem în inima casei înainte ca ea să ne înghită.
…
Tensiunea dintre Kate și Asher creștea în fiecare secundă. Asher se pregătea să o apuce din nou pe Kate de braț, când ușa se deschise brusc, iar Julian intră în cameră. El văzu privirea disperată a lui Kate, așa că îi spuse:
– Kate, fugi! Acum!
Cuprins de furie, Asher se întoarse rapid spre Julian și îi zise:
– Cine ți-a dat voie să te amesteci?
Cu voce hotărâtă, Julian îi zise lui Asher:
– Nu te mai atinge de Kate!
Cu un salt energic și rapid, Julian se aruncă asupra lui Asher. Urmă o luptă furioasă între cei doi bărbați.
Pereții încăperii începură să se miște din nou, apropiindu-se de cei aflați în interiorul ei. Asher îl lovi pe Julian puternic în falcă. Julian căzu pe podea, însă reuși să strige iar către Kate:
– Pleacă acum! Găsește calea!
Cu inima bătând frenetic, Kate ajunse pe un coridor îngust, unde văzu că o piatră de pe podea era puțin mai ridicată decât celelalte. Își aminti imediat cuvintele „capcana lăcomiei”, pe care le citise în jurnal.
– Asher! strigă Kate. Comoara e acolo, în spatele acelei portițe!
…
Asher făcu exact ceea ce sperase Kate. El țâșni de lângă Julian și se îndreptă repede spre locul indicat.
Kate apăsă cu piciorul pe piatra puțin ridicată. În clipa următoare se auzi un clic, iar podeaua se deschise sub picioarele lui Asher, care căzu într-un hău întunecat, urlând de groază și surpriză.
Julian se ridică și veni spre Kate. Porniră amândoi printr-un pasaj la capătul căruia se afla o altă cameră, având în ea un altar din piatră, pe care stătea un artefact în formă de clepsidră, cu rune misterioase gravate pe el.
– Cred că el este cheia, zise Kate. Poate controla cum se transformă casa!
Kate apucă artefactul, iar runele începură să lumineze. Zidurile începură să vibreze în jurul lor. Kate, știind că trebuie să activeze cu intenția corectă artefactul, se concentră, gândindu-se la un loc sigur, un loc în care casa nu se mai modifica și nu mai era periculoasă.
Brusc, o rază de lumină se desprinse din artefact și lumină întreaga încăpere. Pereții casei se stabilizară tot mai mult, își încetiniră mișcarea, până când se opriră de tot.
– Am reușit! strigă Kate. Artefactul ăsta are o putere uimitoare!
– Acum, spuse Julian zâmbind ușor, casa e a noastră.
…
După două săptămâni de muncă asiduă, Kate își permise un răgaz mai mare, în care să se odihnească pe terasa casei. Toată feroneria era acum lustruită perfect, iar curtea era plină cu flori.
În această atmosferă de liniște, Kate, alături de Julian, contempla frumusețea din jurul ei.
– Este minunat, spuse Kate. Nu pot să cred cât de mult s-a schimbat casa. Sunt mândră de ceea ce am realizat.
Julian o privi cu admirație pe Kate și îi zâmbi.
– Tu, spuse Julian, ai fost puterea care a ținut totul împreună. Fără tine, nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil.
– Dar, spuse Kate simțind o cădură în inimă, nu aș fi reușit dacă nu m-ai fi ajutat tu.
Lainey se apropie, ținând în mână un manuscris destul de gros.
– Am terminat! exclamă Lainey. Cartea despre Casa Evernight este gata să fie publicată.
Kate se întoarse spre prietena ei, îi zâmbi și îi spuse:
– Prin cartea asta, casa poate deveni un simbol al renunțării la trecut. Cred că oamenii vor aprecia povestea asta, o poveste despre speranță. Oricum, eu mi-am găsit locul. Aici, în casa asta, îmi voi construi viitorul. Aici este liniștea mea.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu
