Există un gând care te poate roade pe dinăuntru, un gând pe care nu-l poți pune mereu în cuvinte. Este acea senzație că trăim cu toții într-un soi de asediu mut, unde fiecare zâmbet de pe stradă ascunde o mică frică și fiecare privire a celui de lângă tine pare să caute un loc unde să se sprijine, dar nu găsește decât un zid de piatră. Mi-am dat seama, urmărind zbuciumul tău și al meu, că am ajuns să ne purtăm de parcă am fi într-o barcă prea mică pe un ocean furios și ne temem că, dacă nu-l împingem pe celălalt peste bord, n-o să mai avem loc să respirăm noi.
Lumea în care ne-am trezit este una în care rivalitatea a ajuns să fie singura lege pe care o mai respectăm cu adevărat, o lume puternic marcată de o întrecere care nu ne dă pace nici măcar atunci când dormim. Această luptă pentru a fi mai sus, pentru a avea mai mult sau pentru a demonstra că ești mai descurcăreț decât restul este prezentă peste tot, în cele mai mici unghere ale vieții noastre. Te uiți la televizor și vezi cum oamenii se calcă în picioare pentru o funcție, te uiți în piață și vezi cum vânzătorii se uită chiorâș unul la altul, te uiți chiar și în curtea ta și parcă simți nevoia să-ți faci gardul mai înalt doar pentru că vecinul a pus un rând de cărămidă în plus. Indivizii au început să se vadă între ei nu ca niște frați sau tovarăși de drum, ci ca niște obstacole, niște competitori care stau în calea succesului lor.
Am lăsat să ne intre în minte ideea asta amară că este absolut în regulă ca unii să piardă, iar alții să câștige, ca și cum fericirea ar fi un premiu unic pe care doar unul singur are voie să-l țină în brațe la finalul zilei. Ne-am obișnuit să privim înfrângerea cuiva precum o confirmare a propriei noastre valori, de parca am fi mai buni doar pentru că cineva de lângă noi a căzut. Această bătălie permanentă este văzută de majoritatea oamenilor precum un fenomen real și firesc, ceva natural care ține de sângele nostru. Dar te rog să mă asculți când îți spun că această viziune este complet greșită și ne face doar rău.
Nu ne-am născut să fim lupi unul pentru altul, ci ne-am născut să fim brațele care se ridică reciproc atunci când viața devine grea. Și totuși, dacă ridici un pic privirea de la grijile tale zilnice și te uiți la cum se poartă statele mari ale lumii, o să observi că se întâmplă exact aceeași poveste tristă, dar la o scară care ne îngheață inima. Dinamica aceasta a întregului pământ are la bază lupta statelor pentru resurse, adică această rivalitate între țări care caută mereu să aibă buzunarele mai pline, chiar dacă asta înseamnă să lase în urmă țări întregi fără mâncare sau fără apă.
În această întrecere fără milă, se ajunge la situația în care unele state se îmbogățesc prea mult, afișând un lux care ne ia ochii, dar fac asta numai pe seama faptului că au reușit să sărăcească alte popoare, luându-le bogățiile și lăsându-le în urmă doar praf și durere. Acest principiu eronat s-a lipit de pielea noastră ca o boală pe care am ajuns să o considerăm sănătate. Vezi peste tot oameni care încearcă tot timpul să adune averi și să urce pe scări tot mai înalte prosperând pe seama sărăcirii altor oameni, crezând că dacă adună ei totul, vor fi fericiți. Chiar dacă la nivel de societate ni se prezintă treaba asta ca fiind ceva firesc, ba chiar o dovadă de inteligență, adevărul e că este o mare greșeală care ne aduce numai necazuri și ne ține pe toți într-o stare de frică permanentă.
De aici, de la faptul că am acceptat lupta precum ceva normal, apar toate rănile lumii noastre. Din cauza rivalității apar războaiele, din cauza ei apare ura între vecini și tot din cauza ei simți că nu mai poți avea încredere în nimeni. Prin urmare, este nevoie de o schimbare majoră, de o întoarcere a minții noastre către ceea ce contează cu adevărat. Avem nevoie de o mișcare care să ne schimbe mentalitatea tuturor, o mișcare care să ne curețe sufletele de dorința de a fi peste alții. Trebuie să înlocuim, în mod pașnic și cu multă răbdare, această pornire de a ne bate pentru resurse cu mentalitatea că sprijinul reciproc este mult mai bun pentru toți.
Unirea eforturilor trebuie să se manifeste peste tot, și între țări care împart aceeași planetă, și între noi, oamenii simpli care împărțim aceeași uliță. Abia după ce fiecare dintre noi își va însuși această mentalitate a ajutorului, lumea va putea în sfârșit să treacă la următorul prag al civilizației. Imaginează-ți o secundă cum ar fi să trăim într-o lume fără războaie, o lume fără conflicte sângeroase unde copiii noștri să nu mai audă niciodată cuvântul „bombă”. Ar fi o lume fără sărăcie, pentru că pământul are destul pentru toți dacă am înceta să mai ascundem mâncarea unii de alții. Ar fi o lume în care toți oamenii vor prospera, pentru că în loc să ne punem piedică, ne-am da o mână de ajutor să urcăm dealul.
În această lume nouă, toate țările ar înflori, pentru că în loc să dea banii pe tancuri și pe rachete, i-ar da pe spitale și pe școli unde să ne învățăm copiii cum să fie buni. Și să știi că tu, chiar dacă te simți un om mic, ai o putere uriașă în această transformare. Fiecare om poate contribui la implementarea mondială a acestei noi mentalități a sprijinului reciproc, refuzând să mai creadă în lupta asta acerbă pentru acaparare de bunuri. Tu poți trimite către ceilalți acest gând al schimbării prin felul în care alegi să răspunzi unei jigniri sau prin felul în care împarți ce ai cu cel care nu are nimic.
Tu sigur nu vrei războaie și cu siguranță nu vrei sărăcie, pentru că nimeni cu inima curată nu vrea să vadă suferință. Însă trebuie să înțelegem că războaiele și sărăcia sunt rezultatul direct al rivalității între state, al acțiunii celor de sus care caută mereu noi resurse prin sărăcirea altor popoare. Te simți neputincios poate, te gândești că ești doar un om obișnuit și că nu vei reuși să împiedici mașinăria asta uriașă de distrugere, fiindcă nu ești tu la conducerea celor mai puternice state ale lumii. Dar există o cale prin care tu poți ajuta la construirea unei lumi unde să nu mai existe aceste orori.
Fă în așa fel încât alți și alți oameni din jurul tău să înțeleagă de ce întrajutorarea este mult mai bună decât bătălia permanentă. Vorbește cu vecinul tău, spune-le prietenilor tăi că nu suntem dușmani și că avem loc cu toții dacă învățăm să ne ajutăm. După ce noi toți, oamenii simpli, ne vom schimba mentalitatea, politicienii care conduc lumea vor afla acest lucru. Ei sunt foarte atenți la ce gândește mulțimea, pentru că puterea lor depinde de acceptarea noastră. Politicienii își ajustează întotdeauna purtarea în funcție de ceea ce gândesc oamenii, pentru că fără noi ei nu sunt nimic.
Dacă noi toți suntem convinși că e mai bună colaborarea, iar rivalitatea este ceva rău, politicienii își vor ajusta și ei acțiunile pentru a rămâne în grațiile noastre. Ei vor fi nevoiți să renunțe la lupta pentru resurse și să caute colaborarea, iar asta va duce în cele din urmă la dispariția războaielor și a sărăciei. Totul pornește de la inima ta și de la curajul de a spune că nu mai vrei să fii o piesă în jocul lor de-a cine e mai bogat și cine e mai sărac. Schimbarea lumii nu se face cu arme, ci cu o nouă privire plină de bunătate pe care o arunci celui de lângă tine.
Autor: Claudiu Neacșu
