Te-ai trezit vreodată în mijlocul nopții, cu ochii țintiți în tavan, simțind o neliniște care nu te lasă să dormi, deși ai muncit toată ziua și ești frânt de oboseală? Nu e vorba despre foame sau despre o durere de spate, ci e acel freamăt care îți spune că ceva e tare strâmb în felul în care ne ducem zilele, ca și cum am fi toți prinși într-o mașinărie uriașă care ne macină încet, fără să ne dea un moment de răgaz. Parcă am uitat să mai fim oameni și am devenit niște rotițe care se învârt tot mai repede, speriate că, dacă încetinesc un pic, vor fi aruncate la fier vechi. Mi-am dat seama, gândindu-mă la tine și la toți cei care duc greul, că am fost învățați să trăim într-o minciună care ne spune că viața e un ring de box unde trebuie să lovești primul ca să nu fii lovit, deși inima noastră ne strigă că am fost făcuți pentru cu totul altceva.
Această stare de fapt, unde toată lumea se bate cu toată lumea, a ajuns să fie considerată singura cale de a supraviețui. Dar eu îți spun că e doar un cerc vicios care ne seacă de energie. Ne uităm în jur și vedem cum această întrecere permanentă a pătruns în cele mai mici colțuri ale vieții noastre, de la felul în care ne privim vecinul care și-a cumpărat o mașină mai nouă, până la frica pe care o simțim la muncă atunci când cineva pare mai descurcăreț decât noi. Indivizii au ajuns să se vadă precum niște inamici de ocazie, convinși că dacă tu ai un pic mai mult, mie îmi rămâne mai puțin. Am acceptat în mintea noastră ideea asta amară că e absolut normal ca unii să piardă tot și să stea în mizerie, în timp ce alții câștigă și se lăfăie în lux, ca și cum așa ar fi natural, de când lumea. Vedem această rivalitate continuă precum un fenomen real și firesc, ceva natural care ține de firea noastră. Dar te rog să mă crezi că această viziune este complet greșită și ne face doar rău.
Dacă te uiți la natură, o să vezi că pădurea nu crește pentru că un copac vrea să-l sufoce pe celălalt, ci pentru că rădăcinile lor se ajută pe sub pământ, împărțind apa și hrana. Noi însă am fost păcăliți să credem că suntem singuri împotriva tuturor. Dacă ridicăm privirea de la casa noastră și ne uităm la ce fac țările mari ale lumii, o să observi exact aceeași poveste tristă, dar la o scară care ne sperie pe toți. Statele se comportă exact ca niște oameni lacomi care nu se mai satură niciodată. Tot ce auzi tu la știri despre tensiuni internaționale și jocuri de putere are la bază dorința statelor de a pune mâna pe resurse, adică această rivalitate nesfârșită între țări care ar putea, dacă ar dori, să hrănească toată omenirea, de zece ori. În această bătălie fără milă, se ajunge la situația în care unele popoare prosperă prea mult, clădesc palate și risipesc mâncarea, dar fac asta doar pe seama faptului că au reușit să sărăcească alte popoare, luându-le bogățiile pământului.
Acest principiu eronat, ideea că eu pot fi fericit doar dacă tu ești necăjit, s-a scurs din cancelariile marilor puteri direct în viețile noastre simple. Vezi peste tot oameni care încearcă tot timpul să adune averi și să urce pe scara succesului prosperând pe seama sărăcirii altor oameni, crezând că dacă au ei mai mult în buzunar, vor fi mai în siguranță. Chiar dacă societatea ne prezintă acest lucru ca fiind ceva firesc, ba chiar o dovadă de inteligență sau de „spirit de învingător”, adevărul e că este o mare eroare care ne aduce numai necazuri. De aici, de la faptul că am acceptat lupta aceasta precum ceva normal, apar toate rănile lumii: frica de viitor, singurătatea în mijlocul mulțimii și acea senzație că nu mai poți avea încredere în nimeni.
Este nevoie de o schimbare uriașă care să ne trezească pe toți din acest coșmar. Avem nevoie de o mișcare care să ne curețe gândurile de veninul întrecerii și să le înlocuiască, în mod pașnic, cu mentalitatea că ajutorul mutual este mult mai bun pentru toți. Această dorință de a ne sprijini unii pe alții trebuie să se manifeste peste tot, și între țări care împart aceleași mări și oceane, și între oamenii care împart aceeași uliță sau același bloc. Abia după ce fiecare dintre noi va înțelege în adâncul sufletului că nu suntem rivali, ci tovarăși de drum pe această planetă mică, lumea va putea trece la următorul prag al civilizației. Atunci va fi clipa în care vom trăi într-o lume fără războaie, unde niciun tânăr nu va mai fi trimis să moară pentru petrolul sau aurul altora.
Imaginează-ți o lume fără conflicte sângeroase și fără sărăcia aia care îți îngheață inima, o lume în care toți oamenii vor prospera pentru că energia pe care o consumăm azi să ne batem sau să ne păzim unii de alții va fi folosită să facem viața mai frumoasă pentru toți. Toate țările ar înflori dacă am învăța să dăm la schimb ce avem mai bun, în loc să încercăm să furăm ce are celălalt. Și să știi că tu ai o putere uriașă în această transformare, chiar dacă te simți un om simplu care nu apare la televizor. Fiecare om poate contribui la implementarea acestei noi gândiri, refuzând să mai creadă în lupta asta acerbă pentru resurse care oricum nu ne iau cu ele în mormânt.
Tu poți trimite către ceilalți acest gând al schimbării prin felul în care te porți cu omul de lângă tine. Tu sigur nu vrei războaie și cu siguranță nu vrei sărăcie, pentru că nimeni cu mintea întreagă nu-și dorește așa ceva. Dar trebuie să înțelegem că aceste orori nu pică din cer, ci sunt rezultatul direct al rivalității între state, al lăcomiei celor care conduc și care caută mereu să aibă mai mult, chiar dacă asta înseamnă să lase în urmă un deșert de durere. Te simți poate neputincios pentru că nu ești tu cel care semnează tratatele de pace sau cel care comandă armatele. Iar la prima vedere pare că nu poți face nimic să împiedici mașinăria asta, fiindcă nu ești la conducerea celor mai puternice state ale lumii.
Dar există o cale ascunsă prin care tu poți schimba totul, o cale care pornește de la inima ta și merge spre inima aproapelui tău. Fă în așa fel încât alți și alți oameni să înțeleagă de ce întrajutorarea este mult mai bună decât bătălia permanentă. Vorbește cu prietenii tăi, cu vecinii, cu colegii, și spune-le că am fost mințiți când ni s-a spus că trebuie să fim lupi. După ce noi toți, oamenii de rând, ne vom schimba mentalitatea și vom refuza să mai vedem lumea ca pe un ring de luptă, politicienii care conduc marile puteri vor afla acest lucru. Ei sunt foarte atenți la ce gândește mulțimea, pentru că puterea lor depinde de noi. Atunci când vor simți că poporul nu mai vrea bătălie, ci vrea colaborare, își vor modifica și ei acțiunile ca să nu rămână singuri.
Politicienii își ajustează întotdeauna purtarea în funcție de ceea ce gândesc oamenii simpli, pentru că fără noi ei nu sunt nimic. Dacă noi toți suntem convinși că sprijinul reciproc e singura cale, ei vor fi obligați să înlocuiască principiul rivalității cu principiul colaborării. Și astfel vor dispărea din toată lumea războaiele și sărăcia, pentru că nu va mai fi nimeni dispus să lupte pentru lăcomia altora. Totul începe cu tine, cu curajul de a spune că nu mai vrei să alergi în cursa asta nebună și cu dorința de a întinde o mână în loc de a strânge un pumn. Schimbarea lumii nu se face cu arme, ci cu o nouă privire plină de bunătate asupra celui de lângă tine.
Autor: Claudiu Neacșu
