Să ne oprim pentru o secundă și să facem un exercițiu de imaginație. Nu, nu este vorba despre un basm. Ci despre o fantezie despre ce am putea face noi, oamenii, dacă am fi cu adevărat inteligenți. Să ne imaginăm că toți oamenii bogați ai lumii, directorii executivi, marii bancheri, moștenitorii fondurilor de investiții, toți cei care câștigă bani mulți și au putere asupra fluxului de numerar pentru a schimba lucrurile și a adopta legi, decid să se așeze la o masă uriașă și să negocieze un singur acord. Nu o înțelegere de afaceri, ci o înțelegere pentru umanitate. Imaginează-ți că și-ar pune în comun toate resursele, toate fondurile, toată puterea intelectuală într-o singură viziune a unei lumi în care nimeni nu ar mai fi sărac, ci, dimpotrivă, toată lumea ar fi înstărită. Unde sărăcia ar exista doar ca o amintire, la fel ca gripa spaniolă sau ciuma neagră.
Ia în considerare impactul instantaneu al acestei schimbări de poziție. Dacă nu ar mai exista sărăcia, un ghețar uriaș de probleme care ne consumă fondurile, timpul și nervii ar dispărea instantaneu. Acele conflicte micro și macro s-ar disipa aproape în totalitate, deoarece majoritatea luptelor, războaielor, bătăliilor de pe străzi și dintre națiuni pornesc de la lipsuri, de la dezamăgirea de a nu obține ceea ce ai nevoie și de la presupunerea că celălalt ți-a luat șansa. Dacă toți ar avea o casă frumoasă, stomacul plin, un spital când sunt bolnavi, o școală bună pentru copiii lor, de ce ar ieși în stradă să fure? De ce s-ar înrola în armate obscure care le promit o bucată de pâine uscată? Nu ar exista niciun motiv. Le-ai da oamenilor proprietate și o viață de apărat, iar ei ar fi cei mai buni apărători ai ordinii și păcii.
Și, cel mai important, cel mai mare beneficiu personal al acestei schimbări ar fi pentru bogații înșiși. De ce spun asta? Pentru că bogăția nu înseamnă fericire, dar mai ales nu înseamnă liniște sufletească adevărată. În prezent, bogații nu se simt în siguranță. Ei se ascund în spatele zidurilor care evidențiază și mai mult cât de mult se tem de ceea ce se află dincolo de ele. Ei dorm cu un ochi deschis. Urmăresc știrile la fiecare oră, gândindu-se la următorul dezastru, la următoarea protest, la cine le va ataca finanțele sau, Doamne ferește, copiii. Toate aceste preocupări, tot acest stres, toată această anxietate provocată de frenezia creată de inegalitate le distrug fericirea.
Acest zid al fricii s-ar prăbuși într-o lume în care toți ar avea destul. Cei bogați ar umbla pe străzi fără gărzi de corp, siguri că nu sunt înconjurați de adversari înfometați care caută următorul lor salariu, ci de compatrioți fericiți. Bogăția lor nu ar mai fi un mijloc de opresiune, ci un mijloc suplimentar de producție, iar statutul lor nu ar mai fi recunoștința pentru că au atât de mult, ci respectul pentru că au construit o lume atât de minunată în care au atât de mult. Pentru prima dată în viața lor, bogații ar fi cu adevărat fericiți, fără vină și fără teama de a fi răsturnați a doua zi.
Cum ar putea face asta, dacă ar fi uniți? Este destul de simplu. Ei au cărțile și mijloacele necesare. Ar putea începe prin a înceta cu cheltuielile stupide. Construirea de rachete care trimit miliardari în spațiu în timp ce copiii mor de sete nu este doar un lucru negativ din punct de vedere etic, ci și o distribuție deficitară a resurselor. Cei bogați ar putea folosi acești bani, care nici măcar nu le cumpără fericirea, pentru investiții cu randament universal. Investiții în energie verde atât de ieftină încât ar putea fi gratuită pentru toți. Investiții în laboratoare de cercetare care creează apă potabilă pentru întreaga omenire și medicamente care ajută la tratarea celor mai comune afecțiuni, la prețuri foarte mici.
Desigur, acest lucru ar schimba și condițiile economice. Ei și-ar folosi puterea pentru a se asigura că guvernele lumii ar elimina paradisurile fiscale, acele zone obscure în care miliarde de dolari sunt ascunse în seifuri, fără să vadă vreodată lumina zilei și fără să revină în comunitățile din care provin. Ar exista impozite echitabile, dar nu impozite echitabile răzbunătoare, ci abonamente la un univers sigur. Dacă plătești un impozit echitabil pe câștigurile tale, știi că banii se întorc în educația viitorilor tăi angajați și în drumuri bune pentru transportul mărfurilor tale. Asta înseamnă inteligență.
Și să nu uităm de inovare. Acești oameni bogați au la dispoziție cele mai bune și mai strălucite minți din lume. În loc să le ceară acestor minți să găsească modalități de a ne face să consumăm mai multe alimente nesănătoase sau să devenim dependenți de platformele lor de socializare, ar trebui să le ceară să găsească soluții pentru criza locuințelor. Cum să creeze sisteme de construcție rapide, accesibile și ecologice, pentru a se asigura că fiecare ființă umană de pe pământ are un loc pe care să-l numească „acasă”. Nu este doar un gest altruist, ci creează și o piață de zece miliarde de ori mai mare și mai stabilă.
O lume fără oameni săraci este o lume în care se folosește la maxim puterea creierului. Fiecare persoană are potențialul de a avea idei, de a fi creativă, de a rezolva probleme. Când toată lumea este bogată, oamenii ar fi, de fapt, liberi să gândească, să creeze artă, să descopere medicamente, să inventeze lucruri care ar face viața și mai bună chiar și pentru ei, cei mai bogați. La vârf, ar fi o spirală ascendentă, un efect de domino pozitiv. Nu ar cheltui bani pe apărare și pe măsuri anti-revoltă. Ar cheltui pe inovații neîncetate provenite de la miliarde de minți noi.
Acesta nu este un vis fantezist, ci un model de afaceri practic pentru a asigura sustenabilitatea civilizației. Cei bogați au clubul lor privat de putere. Totuși, acest club privat este înconjurat de o mare de nemulțumiri. Singura modalitate de a transforma această mare într-un lac liniștit, plin de oportunități, este de a-i ridica pe toți la noi standarde de bogăție.
Adevărata fericire pentru un om care posedă totul nu ar fi să adune încă un miliard, ci să realizeze că a reparat o eroare istorică uriașă. Să-și trăiască viața și să privească înapoi, mândru, spunând: „Am făcut parte din generațiile care au eradicat sărăcia”. Un astfel de dar nu poate fi evaluat în bani și nu poate fi luat de o revoluție. Oferă liniște sufletească și o existență stabilă, care depășește orice cont offshore. Este crucial ca bogații să facă acest pas. Ei se află deja într-o astfel de poziție de putere. De ce să o irosească din lăcomie, în loc să reinventeze societatea? Au avut întotdeauna această putere. Acum este momentul să o folosească pentru binele comun, care, în mod ironic, este și cel mai mare interes al lor. Să ne unim în sfârșit cu toții. Să încetăm să ne mai luptăm și să creăm o astfel de lume fără săraci. Este cea mai sigură rețetă pentru fericire, adică fericirea pentru toți.
Autor: Claudiu Neacșu
