În povestirea „Hoțul de aure” (care se citește în circa 10 minute, într-o pauză de cafea), un miliardar găsește calea prin care să fure aurele oamenilor, secătuindu-i de energie.
„Hoțul de aure”
Autor: Claudiu Neacșu
După o noapte pe care o petrecuse singur, cu amintirile sale, detectivul Silas Vance încă era treaz, în biroul său întunecat și trist. Pe pervazul ferestrei rămăsese un pahar de whisky gol, parcă la fel de dezolat ca Silas. Fotografiile vechi și actele prăfuite, împrăștiate prin birou, amplificau această atmosferă sumbră.
Sunetul pașilor unui vizitator îl obligă pe Silas să își ridice privirea și să își abandoneze gândurile negre. Cu o voce răgușită și obosită, Silas zise:
– Intră! Ușa nu e încuiată.
Ușa scârțâi ușor, apoi se deschise. În birou intră o femeie cu părul deschis la culoare, îmbrăcată cu un pardesiu uzat. În ochii ei se putea citi o neliniște destul de evidentă.
– Eu, zise femeia, sunt Journey Baker. Știu că tu ești singurul om care mă poate ajuta. Ceva îngrozitor s-a întâmplat cu Cristian, fratele meu. Cred că el e pe moarte.
Silas o privi pe Journey și constată că aura ei, care ar fi trebuit să fie plină de culori vibrante, era acum ternă, de culoare gri. El oftă și zise:
– Am mai avut un caz de felul ăsta. Văd că aura ta… e aproape dispărută. Cred că la fel i s-a întâmplat și fratelui tău.
…
Cristian, fratele lui Journey, zăcea nemișcat pe patul unui spital ultramodern din inima orașului New Angeles, conectat la numeroase aparate. Lângă el sosiseră Journey și Silas, încercând să tulbure cât mai puțin tăcerea pe care o întrerupeau doar sunetele monotone ale monitoarelor ce arătau semnele vitale.
Cu o voce slabă, Journey zise către Silas:
– Așa l-am găsit acum trei zile. Nu s-a mai trezit de atunci.
Silas privi la aura diminuată a lui Cristian și zise:
– Mda… Exact cum bănuiam. Cineva sau ceva i-a furat forța vitală. E ca și cum i-a secătuit sufletul, dar i-a lăsat corpul viu. Poliția nu va înțelege asta.
Lacrimile începură să curgă pe obrajii lui Journey.
– Dar, zise Journey, crezi că există o cale prin care să-l salvezi?
– Aura lui, zise Silas, este acum ca o umbră palidă. Păcat că tu nu poți să o vezi. Ea ar fi trebuit să fie vibrantă și strălucitoare. Însă acum, pentru ochii mei, e aproape invizibilă. Din cauza asta el nu se mai poate trezi.
– Te rog! Spune-mi că poți să faci ceva pentru fratele meu! Am venit la tine plină de speranțe.
Cu o privire serioasă, Silas zise:
– Trebuie să aflu cine a făcut asta. Și să-l opresc înainte să fie prea târziu.
…
Silas și Journey intrară în clădirea care se înălța ca un monolit rece, dominând peisajul cu structura sa de oțel și sticlă. Ajunseră în biroul luxos al miliardarului Richard Lambert, un bărbat de vârstă mijlocie, cu privire pătrunzătoare.
Silas îi spuse lui Richard, care zâmbea ironic din spatele biroului său:
– Cunosc energia asta. Ești implicat în cazurile cu victimele care au fost lăsate fără aură.
Richard râse rece și zise:
– Ce-i asta? Mă acuzi fără să ai dovezi? Tehnologia mea nu are nicio legătură cu poveștile tale ridicole despre aure. Suntem în New Angeles, nu într-un basm.
Journey spuse cu furie către Richard:
– Fratele meu zace într-un pat de spital din cauza ta! Aura lui a fost furată, iar tu…, tu știi ceva!
Fără să mai zâmbească, Richard spuse:
– Ceea ce spuneți voi acum sunt doar calomnii. Nu aveți dovezi. Așa că vă sfătuiesc să abandonați povestea asta. Unele uși… ar fi bine să rămână închise.
Silas, observând aura ciudat de instabilă a lui Richard, zise:
– Asta rămâne de văzut.
– Ai grijă, detective, zise Richard. Lumea pe care o cercetezi… este mult mai întunecată decât îți poți imagina.
…
După ce se lăsă noaptea, Silas și Journey se retraseră într-o cafenea veche, ascunsă de ochii curioșilor. Cu ceașca de cafea în fața sa, Silas era tăcut și pierdut în gânduri. Journey, cu voce blândă, îi zise:
– Nu putem să ne oprim acum.
– Am mai văzut asta înainte, zise Silas. În timpul unui caz similar, partenerul meu a murit. Richard Lambert e mai periculos decât pare.
– Te înțeleg. Amintirile alea urâte nu-ți dau pace. Și totuși, noi ce vom face? Ne vom da bătuți? Îl lăsăm pe Cristian să moară?
Dilema interioară continua să îl frământe pe Silas. El își trecu mâna prin păr, simțind cum povara eșecurilor din trecut îl apasă foarte greu.
– Eu chiar aș vrea să reușim să-l salvăm pe Cristian. Însă nu știu dacă pot să fac din nou asta…
Journey prinse mâna lui Silas și, privindu-l cu ochi fermi, îi spuse:
– Vreau să știi că eu am încredere în tine. Eșecul din trecut nu te poate împiedica să fii un detectiv foarte bun. De data asta nu vei fi singur. Eu voi fi alături de tine și te voi ajuta. Știu că suntem foarte aproape de reușită.
…
Mascați și îmbrăcați complet în negru, Silas și Journey se strecurară prin labirintul de coridoare înguste, care duceau spre laboratorul subteran al lui Richard Lambert. Ajunseră în sala principală, în care o mașinărie ultra-modernă, de dimensiuni uriașe, emitea ritmic o lumină roșiatică. În mijlocul sălii, un prizonier era conectat la cabluri, în timp ce mașinăria îi secătuia aura.
În șoaptă, Silas zise către Journey:
– Asta face el. Îi fură aura pentru a se menține în viață. Uite, acolo se află avatarul holografic al lui Richard. După cum vezi, avatarul e mai tânăr și mai puternic.
Privind îngrozită toată această scenă, Journey zise tot în șoaptă:
– E oribil așa ceva… Trebuie să oprim cât mai repede asta.
Deodată, în întregul laborator începu să răsune un sunet de alarmă. Gardieni înarmați intrară cu viteză în laborator, îndreptându-se spre Silas și Journey, care rămăseseră înlemniți pe locurile pe care ei se aflau.
Avatarul lui Richard își întoarse privirea spre cei doi. Afișând un zâmbet rece, el le vorbi foarte calm:
– V-am avertizat deja că unele uși ar trebui să rămână închise. Și nu ați vrut să mă ascultați. Ei bine, acum va trebui să plătiți pentru nesăbuința voastră.
…
Cu aura aproape complet secătuită, Journey era prinsă în capcana cablurilor. Silas, legat de un scaun metalic, privea cu neputință cum Richard, având o aură de o intensitate stranie, se apropie de el. Mașinăria care emitea lumina roșie zumzăia din ce în ce mai puternic.
Pe un ton foarte calm, Richard zise:
– Cred că voi doi vă întrebați de ce fac eu asta. Ei bine, trebuie să știți că nu e vorba doar despre putere și control. E ceva mai mult. Conștiința umană… e limitată, fragilă. Eu pot acum să depășesc natura noastră efemeră. Pot să creez o versiune digitală a mea, nemuritoare. Da, nemurirea este visul dintotdeauna al omenirii, nu-i așa?
Zbătându-se pe scaun, Silas zise:
– Ești nebun! Îi omori pe oameni pentru a deveni tu un fel de zeu artificial?
Richard râse încet și zise:
– Ei nu mor. Ei își pierd doar aura, însă trupul lor rămâne viu. Și nu-ți mai face iluzii, Silas. Nici tu nu vei mai conta, în curând.
Cu voce slăbită, Journey zise:
– Nu vei reuși cu planul ăsta al tău diabolic…
Lipsit de emoție, Richard se întoarse spre Journey și îi zise:
– Nu are rost să te încăpățânezi. Pentru mine tu ești doar o altă sursă de energie.
…
Mașinăria din centrul sălii începu să vibreze cu putere, pregătită să secătuiască aura lui Silas.
Un sunet neașteptat umplu sala, apoi o lumină albă orbitoare țâșni din mașinărie. Richard, furios, se întoarse spre monitoare, văzând eroarea declanșată de la o supraîncărcare de energie.
În sală intră Cristian, fratele lui Journey, mergând cu pași apăsați și ținând în mână un dispozitiv mic.
Silas, uimit, dar bucuros, zise către Cristian:
– Dar cum ai reușit să ajungi aici?…
– Journey, spuse Cristian, mi-a trimis un mesaj, în mintea mea. Am știut că trebuie să fac ceva.
Plin de furie, Richard se îndreptă spre Cristian, zicând:
– Imposibil! Ar fi trebuit să fii pierdut! Cum te-ai trezit?!
– Puterea ta, zise sfidător Cristian, nu e așa de absolută cum crezi. Iar dispozitivul ăsta de contrabandă, pe care l-am adus cu mine, emite un impuls energetic. Ar trebui să ai grijă…
– Cristian, strigă Silas, oprește acum mașina aia!
– Nu vă va salva nimic! strigă Richard. Voi lua acum tot ce-mi trebuie.
Richard se aruncă spre Cristian, în timp ce mașinăria emitea tot mai multă energie furată, cutremurând întreaga sală.
…
Mișcându-se cu o viteză supraumană și alimentat cu energia furată, Richard îl atacă pe Cristian, cu o forță brută.
Cu câteva clipe înainte, Cristian reușise să îl elibereze în grabă pe Silas. Acum Silas era și el gata să își înfrunte adversarul.
Aura pulsantă a lui Richard făcea aerul să vibreze, iar mașinăria de alături începu să se supraîncălzească și să scânteieze.
În încleștarea dintre Richard și Cristian, mai multe monitoare se sparseră. Câteva componente ale mașinăriei se defectară, emițând doar un zgomot de fundal. Într-un moment foarte dificil pentru Cristian, Silas se aruncă asupra lui Richard și începu să îl lovească plin de furie, într-o luptă disperată corp la corp.
– Ai furat vieți! strigă Silas. Ai distrus suflete! Dar acum ești doar un om. Iar eu te voi opri din acțiunea ta nebunească.
Richard rânji sălbatic și începu să îl lovească tot mai viguros pe Silas, zicându-i:
– Eu acum sunt mai mult decât un simplu om. Ai uitat asta? Eu sunt nemuritor!
Clătinându-se de la loviturile primite, dar încă în picioare, Cristian sări în ajutorul lui Silas.
– Nemuritor sau nu, zise Cristian, tu nu poți să controlezi chiar totul.
Cu o ultimă lovitură brutală, Silas îl trânti pe Richard la pământ.
…
Deși era încă slăbită și prinsă în cabluri, Journey făcu un efort și întinse mâna spre o parte a mașinăriei care se defectase, pâlpâind intermitent. Atingerea ei curajoasă declanșă o întrerupere în fluxul de energie.
Tocmai atunci Richard se ridica, pregătindu-se să atace din nou. Însă mașinăria începu să dea erori majore. Aura lui Richard începu să se destrame, iar avatarul său digital începu să pâlpâie disperat, pierzându-și forma.
Neputând să își controleze furia, Richard urlă:
– Nu! Nu se poate! Nu mă pot opri acum!
Journey, cu un zâmbet obosit, dar victorios, zise către Richard:
– Nu mai ai de ales. După cum vezi și tu, totul se termină aici.
Silas se ridică și, privindu-l pe Richard drept în ochi, îi spuse cu o determinare liniștită:
– Ai făcut destul rău. Acum este timpul să plătești.
Sub privirile tot mai bucuroase ale lui Silas, aura lui Richard se micșoră tot mai mult, până când se destrămă de tot. Avatarul digital al lui Richard se prăbuși într-un val plin de scântei, apoi se stinse complet. Aurele furate începură să revină, treptat, la victimele cărora ea le fusese furată.
Cristian se ridică și el și veni lângă Journey, îmbrățișând-o fericit.
…
În laboratorul liniștit acum, aura lui Cristian își revenise complet, iar Silas era bucuros să vadă asta. Doar câteva scântei, rămase de la echipamentele avariate, mai luminau acum laboratorul.
După câteva minute, poliția și echipajele de intervenție intrară în forță în laboratorul subteran, arestându-i pe toți gardienii aflați pe coridoare și în alte locuri ale acelui complex construit sub pământ. Richard Lambert, învins și slăbit, incapabil să mai scoată chiar și un singur cuvânt, fu luat în custodie și scos de acolo.
Cristian veni lângă Silas și îi strânse mâna, spunându-i plin de recunoștință:
– Îți mulțumesc… Nu doar pentru mine, ci pentru toți cei salvați.
Stând sprijinit de un perete și încă respirând greu, cu privirea resemnată, dar mulțumită, Silas zise:
– Nu am făcut asta doar pentru voi. Am făcut-o pentru toți cei pe care i-am pierdut. Inclusiv pentru mine.
Journey, cu ochii înlăcrimați, îi zise lui Silas:
– Tu ai fost eroul de care aveam nevoie. Să nu uiți asta niciodată. Ești singurul om care poate vedea aurele celorlalți.
– Poate că sunt un erou, zise zâmbind Silas. Însă eu sper să nu mai fiu niciodată nevoit să lupt pentru a salva aurele oamenilor.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu
