În povestirea „Noua terapie a durerii” (care se citește în circa 10 minute, într-o pauză de cafea) este vorba despre un medic care inventează o nouă metodă de tratare a durerii. Însă consecințele folosirii acestei metode se vor dovedi în curând îngrozitoare.
„Noua terapie a durerii”
Autor: Claudiu Neacșu
Undeva la marginea metropolei New Chicago, într-o clădire modestă, se afla laboratorul doctorului Stephen Taylor. Pe pereții acestui laborator erau mereu afișate tot felul de diagrame. Monitoare și echipamente medicale de ultimă generație ocupau o bună parte din spațiul laboratorului.
Stephen stătea la masa lui de lucru și examina cu foarte mare atenție un mic dispozitiv metalic în formă de disc, conectat la un ecran tactil.
În laborator intră profesorul Warren, un bărbat în vârstă, îmbrăcat cu un halat alb.
Cu o voce gravă, Warren zise:
– Ai ajuns deja foarte departe cu cercetările tale. Dar ești sigur că vrei să mergi până la capăt cu asta?
– Tu, zise Stephen, ai fost mereu mentorul meu și m-ai învățat numai lucruri bune. M-ai învățat că, dacă ajung într-un astfel de punct, nu mai e cale de întoarcere. Absorbitorul de Agonie poate schimba totul în ceea ce privește durerea.
– Dar, spuse Warren cu ezitare, ce preț va trebui să fie plătit pentru asta? Invenția asta este foarte puternică, așa că va fi greu de controlat.
– Însă invenția asta le va oferi alinare multor oameni.
– Sunt de acord cu tine. Vreau doar să îți amintești că ai o mare responsabilitate.
…
Oameni de știință și oficiali din industria medicală, alături de jurnaliști, erau prezenți în sala de conferințe. Stephen veni la pupitru, încercând să se acomodeze cu lumina reflectoarelor.
Cu voce calmă, dar autoritară, Stephen își începu prezentarea:
– Doamnelor și domnilor, vă mulțumesc că sunteți aici astăzi. După ce ani de zile am lucrat la această tehnologie, iată, acum sunt foarte bucuros că vă pot prezenta Absorbitorul de Agonie.
Stephen ridică mâna dreaptă, ținând în palmă un dispozitiv mic. Un murmur trecu prin mulțime. Stephen continuă:
– Acest dispozitiv revoluționar este capabil să transfere durerea fizică de la o persoană la alta. Inițial, scopul său a fost de a ușura suferința pacienților în fază terminală. Cu ajutorul său, aceștia pot trăi fără durere ultimele clipe din viață.
– Dar, întrebă un jurnalist, tehnologia aceasta nu ar putea fi folosită și în mod abuziv?
– Există și riscuri, spuse Stephen. Orice tehnologie nouă vine cu provocările ei. Însă, dacă respectăm reglementările stricte, Absorbitorul de Agonie va transforma medicina modernă.
Un alt jurnalist întrebă:
– Și ce veți face dacă cineva îl folosește pe piața neagră? Cum veți opri asta?
Stephen, cu o privire tăioasă, zise:
– Vom monitoriza îndeaproape fiecare utilizare a dispozitivului. Dar adevărata provocare este să educăm publicul și să ne asigurăm că această tehnologie este folosită pentru binele umanității, nu pentru câștiguri personale.
…
Stephen intră în apartamentul lui Callum Clark, privind șocat la bărbatul slăbit și obosit, care stătea pe canapea. Pe o masă erau împrăștiate câteva Absorbitoare de Agonie, alături de mai multe seringi și fiole goale.
– Callum, zise Stephen, ce s-a întâmplat cu tine?
Zâmbind amar, Callum zise:
– Mă antrenez. Fără durere, fără limite. Nu mai există nimic care să mă oprească.
– Dar uită-te la tine! Dintr-un sportiv de performanță ai ajuns o epavă. Nu pentru așa ceva a fost creat Absorbitorul de Agonie.
– Fără dureri, am atins performanțe uluitoare. Dar da, prețul… Nici nu mai știu ce e real sau nu. Mă simt de parcă aș fi pe marginea unei prăpăstii.
– Te distruge, Callum! Trebuie să renunți înainte să fie prea târziu. Ai nevoie de ajutor.
– Eu doar… am fost primul care a încercat. Ce mai pot acum să fac? Știi și tu că toți vor să scape de durere, să fie invincibili.
Stephen îl apucă pe Callum de umeri și îi spuse:
– Promit că voi găsi o soluție.
…
Cooper Thompson, îmbrăcat impecabil într-un costum scump, stătea la biroul său luxos, jucându-se absent cu un Absorbitor de Agonie. Stephen intră furios și zise către Cooper:
– Știu ce faci! Folosești dispozitivul meu pentru a-ți reduce la tăcere dușmanii. Ești un monstru!
Cooper zâmbi ironic și zise:
– Ce naiv ești… Tu, de fapt, ai creat o armă. Iar armele sunt folosite. Eu doar… profit de ocazie.
– Absorbitorul de Agonie a fost creat ca să aline suferința, nu să o provoace!
– Te rog, zise Cooper râzând. Hai să fim serioși! Tu încă nu ai reușit să vezi adevărata putere a invenției tale. Însă va veni vremea în care va trebui să plătești.
– Ce vrei să spui? Ce ai de gând să faci?
– Te pot distruge, Stephen. Am tot ceea ce-mi trebuie pentru a face asta. Oamenii te vor considera vinovat pentru tot ce se întâmplă pe piața neagră. Eu deja mi-am acoperit urmele. Însă tu… Tu vei fi terminat.
Stephen își dădu seama, în acele momente, că toate cărțile sunt în mâna lui Cooper. El, Stephen, trebuia să găsească urgent o modalitate prin care să le dovedească tuturor adevărul. Dacă nu reușea să facă asta, era pierdut.
…
Într-un bar izolat și întunecat, la o masă plasată într-un colț, Stephen se întâlni cu Delaney May, o jurnalistă de investigații cu o privire pătrunzătoare. Zâmbind cinic, ea îi spuse lui Stephen:
– Trebuie să-ți zic că ai produs un… dezastru. Comunitatea medicală s-a întors împotriva ta. Ce mai urmează?
– Am nevoie de ajutorul tău, zise Stephen cu voce obosită. Cooper Thompson a pus la cale totul. El controlează piața neagră și vrea să mă distrugă.
– Și de ce aș risca să mă implic? Toată lumea crede că ești un nebun.
– Pentru că tu ești singura care poate dezvălui adevărul. Ai investigat corupția din New Chicago ani de zile. Știi ce se întâmplă în spatele cortinei.
– Și ce ar trebui să fac? Să scriu un articol? Să expun toate dedesubturile? Cooper m-ar distruge înainte să apuc să trimit materialul la tipar.
– Eu nu cer doar un articol. Vreau să mă ajuți să găsim dovezi, să expunem întreaga schemă. Vreau să le arătăm oamenilor adevărul. Absorbitorul de Agonie nu trebuie să fie o armă. Încă poate fi folosit pentru a face bine.
Delaney se gândi câteva secunde, apoi zise:
– Bine. Te voi ajuta. Dacă e să cadă cineva, măcar să fie cu un foc de artificii…
…
La marginea orașului, într-o clădire abandonată, Stephen era legat de un scaun, înconjurat de gorilele lui Cooper. Lângă el, pe podea, stătea întinsă Delaney, legată și ea, având pe chip urmele unor lovituri.
În aceeași încăpere, întinsă pe o targă, inconștientă și conectată la un Absorbitor de Agonie, se afla Rylee Price, o femeie forțată să își vândă durerea pentru a-și întreține copilul bolnav. Acum ea suferea însă de efecte secundare debilitante.
– Nimeni nu scapă de mine, zise Cooper zâmbind satisfăcut. Privește la mama asta, Stephen. O priveliște tristă, nu-i așa? Săraca Rylee… O mamă care ar face orice pentru copilul ei. E păcat că tu ai decis să te bagi în treburile mele.
– Las-o în pace! strigă Stephen. Ea nu trebuie să plătească pentru ce-am făcut eu.
Cooper râse și zise:
– Mai degrabă e despre ceea ce nu ai făcut. Ai avut șansa să lucrezi cu mine, dar ai ales să fii un erou patetic. Acum Rylee va suferi din cauza alegerii tale.
Cu voce slabă, Delaney zise:
– Dacă tu, Cooper, crezi că oamenii nu vor afla ce ai făcut, te înșeli. Adevărul va ieși la iveală.
– Adevărul e relativ, zise Cooper. Controlul e ceea ce contează. Iar eu dețin controlul aici.
…
În celula mică și umedă, Stephen făcea eforturi să gândească limpede. Delaney, aflată lângă el, își păstra luciditatea, deși forțele îi slăbiseră.
– Am pierdut tot…, zise Stephen. Prieteni, reputație… Tot.
– Nu încă, zise Delaney cu hotărâre. Mai avem o șansă. Mi-am amintit acum că mi-ai spus ceva despre… empatia durerii…
– Da, da. Absorbitorul de Agonie poate și să creeze între oameni un fel de empatie forțată. Din fericire, am la mine un Absorbitor de Agonie, mai mic și modificabil.
– Și ce vrei să faci cu el?
– Îl voi modifica puțin, în așa fel încât durerea lui Rylee să se transmită către întreaga populație a orașului. Toți ar simți ceea ce simte ea. Șocul ăsta îi va face pe toți să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat.
– Adică tu, zise surprinsă Delaney, vrei să faci întreaga lume să simtă durerea ei… Dar asta ar schimba totul…
– Exact. Eu chiar pot să fac asta. Însă am nevoie să mă ajuți să îmi dezleg funiile cu care am mâinile legate.
– Asta va fi mai dificil… Însă nu mă voi da bătută.
…
Toți oamenii care mergeau pe străzile orașului se opriră brusc, confuzi și gemând de durere. Cei care se aflau în locuințele lor intrară foarte repede în panică, după ce se văzură nevoiți să lupte cu dureri groaznice. În toate spitalele, destul de curând, telefoanele începură să sune în neștire, cu apeluri de la oameni care cereau cu disperare ajutor. Medicii erau copleșiți. Haosul cuprinsese întregul oraș.
În interiorul celulei, Delaney îl întrebă pe Stephen:
– Crezi că va funcționa?
– Dar, zise Stephen, dispozitivul funcționează deja, chiar din clipa în care am apăsat pe butonul ăsta de aici.
– Înseamnă că toți oamenii simt acum ceea ce simțea Rylee. Sunt sigură că nu vor mai putea să ignore asta.
– Eu sunt mai liniștit acum. Însă oamenii vor cere răspunsuri, după ce efectul dispozitivului trece. Sistemul corupt nu va putea face față. Dacă vrem să punem capăt pieței negre și să reformăm sistemul de sănătate, acum este șansa noastră.
– Da, însă și prețul… Sper doar că nu am declanșat ceva și mai rău.
– Știi doar că nu aveam de ales. Numai așa puteam să-i facem pe oameni să înțeleagă ce se întâmplă. Urmează să ne asigurăm că lucrurile se vor schimba cu adevărat. Acum hai să ieșim de aici. Paznicii ăia urlă de durere.. Îi auzi? Unul dintre ei sigur ne va da cheia…
…
În biroul său, Cooper lupta cu durerea agonizantă care îl cuprinsese, încercând, în același timp, să fie cât mai atent la știrile transmise la televizor, știri despre haosul din tot orașul. Într-un acces de furie, el încercă să folosească un Absorbitor de Agonie pentru a scăpa de durerea acumulată. Însă dispozitivul începu să scoată sunete stridente, apoi, după ce se supraîncărcă, se defectă.
– Nu, strigă Cooper, nu așa trebuia să fie! Eu trebuia să controlez asta!
Contorsionându-se de durere, Cooper se prăbuși pe podea. Ușa biroului se deschise și intrară Stephen și Delaney. Stephen îl privi cu milă pe Cooper și îi zise:
– Se pare că destinul te-a ajuns din urmă.
Cooper strigă:
– Stephen, oprește asta! Fă-o să înceteze!
Delaney, privindu-l rece pe Cooper, îi zise:
– Nu există un buton magic care să oprească durerea. Acum tu plătești prețul pentru haosul pe care l-ai creat.
– Te rog! strigă Cooper. Oprește durerea!
Stephen, calm, zise:
– Tu ai ales să folosești durerea ca o armă. Acum simți și tu exact ceea ce le-ai făcut altora. Eu nu mai pot face nimic pentru tine.
…
La tribunalul din New Chicago, oamenii așteptau să afle verdictul împotriva lui Cooper și a conspirației din spatele pieței negre.
Judecătorul, cu o voce gravă, zise:
– După analizarea tuturor dovezilor, este clar că domnul Thompson și asociații săi au orchestrat o schemă criminală care a cauzat suferințe nemăsurate. Prin urmare, curtea îl condamnă pe Cooper Thompson la închisoare pe viață fără posibilitatea de eliberare condiționată.
Aplauzele izbucniră din rândurile mulțimii care se afla în sală. Delaney, zâmbind, îi spuse lui Stephen:
– Am reușit. În cele din urmă, iată, s-a făcut dreptate. Mai devreme, toate televiziunile au transmis un reportaj despre reformarea sistemului de sănătate.
– Da, zise Stephen, am reușit. Însă prețul a fost mare. Măcar știu că Absorbitorul de Agonie va fi folosit așa cum trebuie, adică pentru a ușura suferința, nu pentru a o exploata. Asta mi-am dorit eu.
După trei luni, Stephen, în apartamentul său, privi plin de bucurie la transmisia în care Callum Clark, recuperat și într-o formă excelentă, câștiga o medalie de aur la Jocurile Olimpice. Apoi, cu chipul senin, Stephen privi la scrisoarea de mulțumire de pe măsuța aflată lângă el și la fotografia în care Rylee, perfect sănătoasă, își ținea copilul în brațe, perfect sănătos și el.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu
