În povestirea „Parfumul secretelor” (care se citește în circa 10 minute, la o cafea) este vorba despre o parfumieră care produce parfumuri capabile să deblocheze amintiri. Însă această abilitate a ei o face să retrăiască un trecut dureros.
„Parfumul secretelor”
Autor: Claudiu Neacșu
Dincolo de ușa parfumeriei numită Esențele Eterice se afla o lume specială și fascinantă pentru aproape toți oamenii, o lume în care amintirile puteau fi transformate în mirosuri.
Un singur om putea să producă o astfel de minune: Evelyn Rose, cea care era cunoscută în întreaga Londră drept femeia capabilă să captureze esența momentelor trecute.
Viața lui Evelyn se desfășura, în cea mai mare parte a timpului, în interiorul parfumeriei ei, de care era foarte mândră. Cel mai recent experiment al ei îi solicita toată atenția și concentrarea.
Pe rafturi din lemn, într-un colț curat și tăcut, stăteau câteva sticle din cristal. Fiecare sticlă avea câte o etichetă, cu câte un nume pe care Evelyn îl alesese: Vis de Iasomie, Noapte de Catifea, Răsărit de Lavandă.
În timp ce lucra, Evelyn își purta prins la spate, într-un mod neglijent, părul de culoare roșu aprins. În timp ce ea privea cu atenție la esențele de pe masă, cu ochii ei verzi, mâinile i se mișcau grațioase și precise.
Evelyn făcu un amestec complicat din uleiuri, apoi adăugă în el o picătură dintr-o esență, spunându-și:
– Poate că ar trebui să mai adaug puțină bergamotă.
După câteva clipe, Evelyn simți cum amintirile încep să curgă prin ea, în timp ce aerul din încăpere se umplea cu o aromă exotică, fascinantă.
Brusc, o aromă neplăcută o lovi pe Evelin.
– Nu! Nu din nou!
Însă aroma oribilă se declanșase deja, cu toată forța. Prin fața ochilor lui Evelyn începură să treacă imagini cu flăcări pe care le însoțeau țipetele unei femei. Mirosul pătrunzător de fum era tot mai puternic.
Tremurând ca varga, Evelyn se prăbuși pe scaun. Ea își dorea ca imaginile așa de clare ale acestei amintiri să se evapore cât mai repede.
Inspirând adânc, Evelyn începu să își revină, alungând din minte rămășițele amintirilor cu mama ei pierind în incendiu.
…
Soneria de la ușă reuși să o smulgă complet pe Evelyn din ghearele coșmarului prin care ea tocmai trecuse.
În prag stătea Bryce Barrett, un bărbat chipeș, cu păr negru și ochi albaștri.
Evelyn îl invită pe Bryce să intre.
– Ești bine? zise Bryce. Mi se pare că ești palidă.
– Acum da, zise Evelyn, sunt bine. Ceva mai devreme am trecut printr-o criză. Știu, am nevoie de ajutor. Acum înțeleg că am greșit atunci când ți-am refuzat ajutorul. Însă imaginile alea tot revin… Amintirea incendiului… E ca o povară pe care simt că nu o mai pot duce.
Bryce, cu un aer de îngrijorare, zise:
– Cred că vizita mea este exact ceea ce trebuia să se întâmple azi. Mă bucur că vrei să te ajut.
– Priceperea ta de istoric ar putea să-mi fie de folos.
– Eu, zise Bryce, am auzit unele zvonuri legate de acel incendiu. Va trebui să fac unele investigații, să aflu mai multe. Raportul care s-a făcut atunci este plin de inconsecvențe. Cred că de acolo ar trebui să pornesc căutările.
– Da, foarte bine. Uite, cuvintele tale îmi dau curaj. Trebuie să aflăm adevărul. Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat atunci.
– Bazează-te pe mine, Evelyn!
…
Evelyn și Bryce se îmbrăcare cu haine lejere, adecvate pentru o zi întreagă de alergături. La primele ore ale dimineții, ei ajunseră în fața clădirii Arhivelor Naționale.
Înainte de a urca treptele din piatră ale clădirii, Bryce zise către Evelyn:
– Aici, în construcția asta așa de mare, se pot ascunde multe secrete.
– Iar problema mea, zise Evelyn, și-ar putea găsi rezolvarea în una dintre sălile clădirii.
– Asta încercăm să facem acum.
…
Bryce găsi o masă mai retrasă, la care se așeză pentru a consulta un teanc cu documente vechi. Evelyn îi urmărea cu interes fiecare mișcare.
– Aici ar trebui să fie, zise Bryce. După ce s-a declanșat incendiul de la fabrica de parfumuri pe care o avea tatăl tău, s-a întocmit un raport. În secțiunea asta cred că îl putem găsi. Să mergem!
Bryce se ridică de la masă și, alături de Evelyn, porni pe coridoarele înguste ale clădirii.
– Tatăl meu, zise Evelyn, a fost un om bun. Și totuși, el a ascuns ceva cu privire la noaptea aia.
– Ești sigură de asta? zise Bryce.
– Doar simt. Însă nu cred că mă pot înșela.
…
Cei doi ajunseră într-un labirint de dosare și fișiere, împresurați de mirosul de hârtie veche și zgomotul ușilor grele din fier.
Bryce se orientă cât de bine putu și găsi raftul pe care îl căuta.
– În sfârșit, zise Bryce. Aici este.
De pe un raft, Bryce trase un dosar gros, acoperit cu praf. Evelyn apucă dosarul și îl deschise cu precauție, parcă temându-se că ar putea să-l distrugă din greșeală. Începu să citească raportul detaliat, întorcându-se cu imaginația în timp, la acele momente îngrozitoare.
– Și totuși, zise Evelyn, ceva este greșit. Ceva nu se potrivește. În raport scrie că incendiul a pornit accidental, de la o improvizație electrică. Însă eu știu sigur că mama mea nu ar fi fost niciodată așa de neglijentă.
Bryce arătă cu degetul o notă din raport și zise:
– Mai e și numele ăsta. Xavier Bailey.
– Xavier… șopti Evelyn.
– Îl cunoști? E investigatorul principal de atunci.
– El conduce compania AromaCorp. Și e concurentul meu. Mereu a fost cu un pas înaintea mea.
– În clipele alea cruciale, el se afla acolo. Dar de ce? Ce urmărea?
– Asta mă întreb și eu.
– El avea legături cu tatăl tău. Trebuie să aflăm mai multe despre asta. Ceva îmi spune că nu a fost un simplu accident.
Evelyn rămase aplecată asupra dosarului și zise:
– Aș vrea să mai citesc ceva din raportul ăsta.
– Sigur, zise Bryce.
După câteva minute de lectură, Evelyn zise:
– Apare de mai multe ori un nume. Kayla Cooper. Era pompieră, prezentă și ea acolo.
– O cunosc, zise Bryce. Ea ne-ar putea oferi niște răspunsuri…
…
Kayla locuia într-o casă situată într-o zonă liniștită a Londrei. Le deschise ușa lui Bryce și Evelyn. Bryce îi zise:
– Avem nevoie de ajutorul tău. Vrem să obținem câteva informații.
Kayla îi invită în sufrageria mică și începu să le povestească despre incendiul care se petrecuse atunci.
…
– În noaptea aia, zise Kayla, eu făceam parte din echipa de intervenție. La prima vedere, era vorba despre un simplu accident. Însă apoi am descoperit că era ceva mai mult. Cineva a vrut să pară că a fost un accident.
Pe Evelyn începu să o încerce un sentiment de frustrare.
– Și totuși, zise Evelyn către Kayla, de ce nu ai vorbit până acum despre asta?
Kayla oftă greu și zise:
– Am primit amenințări. Însă acum este altceva. Mi-ați spus că este implicat Xavier Bailey. Așa că vă voi ajuta.
Bryce și Evelyn priviră unul la altul. Se părea că investigația lor începea să dea roade.
– Xavier, zise Kayla, este un om periculos. Trebuie să ne ferim de el. Este în stare de orice, ca să își protejeze secretele.
– Înțeleg, zise Bryce. Mă bucur că ești aliatul nostru.
…
Evelyn, într-o dimineață, primi un apel telefonic de la un număr pe care nu îl cunoștea. Răspunse și auzi o voce care i se părea familiară.
– Bună, Evelyn, spuse bărbatul aflat la celălalt capăt al firului. Eu sunt Connor Moore.
– Ah, da, zise Evelyn. Îmi amintesc. Jurnalistul de investigații. Bryce mi-a făcut cunoștință cu tine.
– Da. La început nu prea aveai încredere în mine.
– Așa e, recunosc. Dar acum am încredere.
– Te anunț că am descoperit ceva ce trebuie să vezi.
…
După câteva ore, într-o cafenea retrasă dintr-un colț al Londrei, Connor se întâlni cu Bryce și Evelyn. Foarte sigur pe el, le întinse un dosar plin de fotografii și documente.
– În dosar, spuse Connor, sunt dovezi care fac legătura între compania AromaCorp și ceea ce s-a întâmplat în urmă cu douăzeci de ani. Uitați, aici puteți vedea corespondența dintre fabrică și Xavier Bailey, înainte de a se produce incendiul.
Bryce citi cu atenție documentele pe care i le indicase Connor. Apoi spuse:
– Într-adevăr, Xavier a știut cum să folosească în favoarea lui dezastrul acela.
– Ah, zise Evelyn, simt cum mă cuprinde iar furia. Xavier chiar e un ticălos, dacă a orchestrat totul doar ca să își elimine concurența.
– Dacă s-a întâmplat așa, zise Connor, îmi pare rău. Xavier voia să-și consolideze poziția pe piață.
– Iar pentru asta a folosit metoda unui incendiu. Oribil!
– E logic că el acum caută să ne oprească. Nu vrea să se afle adevărul.
Bryce, frecându-și bărbia, spuse:
– Xavier trebuie să plătească pentru fapta sa. Dar cum să reușim să facem asta? Xavier are mulți oameni care-l protejează.
Evelyn zise către Connor:
– Connor, eu am o idee. Crezi că ai putea să publici povestea?
Connor zâmbi și zise:
– Ideea ta nu e rea. Un articol care să atragă atenția tuturor. Însă, după un astfel de articol, ne vom trezi cu un adevărat uragan peste noi…
Evelyn zise:
– Dacă aceasta este singura cale prin care putem demasca minciunile lui Xavier, eu sunt de acord să o folosim.
…
La o oră după miezul nopții, în timp ce Evelyn dormea în apartamentul ei de deasupra parfumeriei, se auzi sunetul alarmei de incendiu. Evelyn se trezi imediat, iar în clipa următoare o cuprinse groaza. Ieși în viteză din apartament și privi înspăimântată cum flăcările devorau clădirea.
După aproape zece minute, sosi în grabă Bryce și încercă să o liniștească pe Evelyn.
– E totul pierdut! strigă Evelyn. Munca mea de o viață…
– Dar tu ești nevătămată, zise Bryce. Pute fi mult mai rău…
– Asta e răzbunarea lui. Nemernicul!
– E răzbunare clară. Xavier vrea să ne oprească. Știe că ne apropiem de el.
O furie mocnită crescu în Evelyn. Ea privea cum stropii de apă cădeau peste ruinele parfumeriei. În același timp, ea se simțea tot mai hotărâtă să acționeze și să facă ceea ce trebuia făcut.
– Asta, spuse Evelyn către Bryce, nu se va termina aici.
…
La cafeneaua în care se întâlniseră Bryce și Connor veni și Kayla. Dintre toți, Evelyn se simțea cea mai tensionată, fiindcă era ziua în care trebuia să apară articolul scris de Connor.
– Cât mai durează? întrebă Evelyn.
Connor, concentrat și calm, se uita pe ecranul telefonului mobil.
– Povestea o să apară, spuse Connor. Nu mai este mult.
Arătându-le tuturor ecranul telefonului, Connor zise:
– Gata! Uitați titlul articolului!
Bryce se apropie de telefonul lui Connor și citi cu voce tare:
– Xavier Bailey și adevărul despre AromaCorp.
– Într-adevăr, zise Kayla, articolul ăsta atrage privirile.
Articolul lui Connor avea și câteva fotografii cu Evelyn și mama ei. Tot mai mulți cititori descopereau povestea în care, în urmă cu douăzeci de ani, Xavier Bailey fusese implicat în declanșarea unui incendiu. Totodată, acuzațiile se îndreptau spre Xavier și în ceea ce privea incediul care distrusese parfumeria Esențele Eterice.
Destul de curând, începură să apară reacțiile, pe toate rețelele sociale. Curgeau, precum un fluviu, mesajele care exprimau indignarea, dar și sprijinul.
Kayla, citind pe telefonul ei comentariile, zise:
– Incredibil! Așa de mulți oameni sunt de partea noastră!
Bryce se uită la Evelyn și îi spuse foarte mândru:
– Ai reușit! Lumea știe acum adevărul.
…
Trecură câteva zile de la data la care apăruse articolul scris de Connor. Evelyn se afla pe stradă, când primi un apel telefonic. Răspunse, iar o voce bărbătească îi spuse:
– Îmi cer scuze că te sun. Eu am lucrat cândva la compania AromaCorp. Și tocmai am aflat povestea ta. Vreau să-ți spun că ei… m-au forțat să tac. Însă acum, gata, vreau să vorbesc. Există prea mulți oameni care vor fi de partea mea. Știu că o astfel de putere mă va proteja.
– Bine, zise Evelyn. Hai să ne întâlnim și să spui ceea ce ai de spus.
…
Într-o sală de conferințe închiriată de Connor, Evelyn se întâlni cu cel care dorise să fie martor, un bărbat în vârstă, care spuse cu regret:
– Am tăcut prea mulți ani și îmi pare rău. Vreau să ți se facă dreptate.
…
În sala de judecată, Xavier Bailey se văzu pus în fața justiției. Evelyn avea de partea ei foarte multe dovezi, plus mărturia acelui bătrân care o sunase.
După prezentarea acuzațiilor, judecătorul deliberă atent, apoi pronunță sentința pentru Xavier Bailey: vinovat de conspirație și sabotaj.
În clipele următoare, Evelyn privi triumfătoare la Xavier, care, furios și cu chipul împietrit, era escortat afară.
Bryce o îmbrățișă strâns pe Evelyn și îi zise:
– S-a făcut dreptate. Și vreau să-ți mai spun ceva. Acum ai foarte mulți prieteni. Ei te vor ajuta să construiești o parfumerie nouă. Și vei crea parfumuri minunate, la fel cum ai făcut până acum.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu
