Eșecul este o parte naturală a procesului de învățare. Însă lucrul minunat despre eșec este că depinde în întregime de noi să decidem cum să-l privim. Putem alege să vedem eșecul ca pe “sfârșitul lumii” sau ca pe o dovadă a cât de inadecvați suntem. Sau, putem privi eșecul ca pe o experiență de învățare incredibilă, așa cum este adesea. Este în natura umană să pretindem că ceilalți sunt responsabili pentru eșecurile noastre, spunând că, dacă ar fi ascultat sfaturile noastre, totul ar fi fost bine. Toate acestea se datorează faptului că avem o atitudine greșită față de eșec. Însuși faptul că o persoană a întâmpinat un eșec dovedește că a acceptat o provocare, că a fost aventuroasă. Orice acțiune oferă o provocare. Să înveți să conduci, să urci un munte, să dai un examen, să mergi la pescuit în largul mării sau chiar și pentru un copil mic să învețe să meargă reprezintă o provocare. În fiecare sarcină este implicată o anumită cantitate de aventură. Ori de câte ori se întreprinde o sarcină, succesul și eșecul urmează ca o umbră. Așadar, uneori reușim și alteori eșuăm. Înțelepciunea de a învăța din eșecuri este incontestabilă. Cu toate acestea, organizațiile care o fac bine sunt extraordinar de rare. Schimbarea modului în care te gândești la eșec poate contribui, de asemenea, la reducerea sentimentelor de teamă. Eșecul face parte din viață și poate fi o oportunitate importantă de a învăța și de a dobândi noi competențe. Cu siguranță poate fi dezamăgitor, dar este important să păstrezi o perspectivă sănătoasă față de beneficiile potențiale ale eșecului din când în când. Amintește-ți că succesul este adesea atins printr-o serie de eșecuri progresive care conduc la noi informații, abilități și strategii. Eșecul și greșeala sunt practic inseparabile în majoritatea familiilor, organizațiilor și culturilor. Fiecare copil învață la un moment dat că admiterea eșecului înseamnă asumarea vinovăției. Acesta este motivul pentru care atât de puține organizații au trecut la o cultură a siguranței psihologice în care recompensele învățării din eșec pot fi pe deplin realizate. În acest proces, ele ratează oportunitatea de a învăța și de a se dezvolta în urma încercării unui lucru și a obținerii unui rezultat diferit de cel așteptat sau sperat. Atunci când se întâmplă ceva diferit de ceea ce ne așteptam, avem de învățat multe despre situație și despre presupunerile noastre. De asemenea, putem învăța despre noi înșine și despre modul în care gestionăm eșecurile și situațiile neașteptate. Dacă te simți în defensivă în legătură cu un eșec, reformulează situația întrebându-te ce poți învăța. Tolerarea eșecurilor inevitabile ale proceselor în sistemele complexe și a eșecurilor inteligente la frontierele cunoașterii nu va promova mediocritatea. Într-adevăr, toleranța este esențială pentru orice organizație care dorește să extragă cunoștințele pe care le oferă astfel de eșecuri. Dar eșecul are totuși o încărcătură emoțională inerentă; pentru ca o organizație să îl accepte este nevoie de leadership. Dacă unii oameni nu reușesc să ajungă la un răspuns complet din cauza atracției unor succese timpurii, mulți alții eșuează din cauza angajamentului lor bazat pe egoism față de ceea ce a funcționat în trecut. Vedeți adesea acest lucru în cazul persoanelor de rang înalt, în special a celor care și-au făcut un nume prin introducerea unor schimbări critice cu ani în urmă. Eșecul te ajută să descalifici lucrurile care nu merită timpul tău. Eșuează devreme și des în afaceri și vei putea să evaluezi rapid ceea ce funcționează pentru tine. Aici intră în joc învățarea din eșecul tău. În loc să crezi că întregul tău startup este un eșec pentru că te-ai lovit de un obstacol, privește-l ca pe o binecuvântare. Tocmai ai devenit mai înțelept și mai priceput în afaceri. Aceste cunoștințe îți vor fi de folos în atingerea obiectivelor tale finale. Prea des, privim eșecul ca pe o înfrângere supremă. Îl vedem ca fiind punctul în care ne aruncăm mâinile în cap, ne putem întregul proiect și ne auto-sufocăm cu McDonald’s și un exces de Netflix. Multe startup-uri strălucite se blochează înainte de a lua avânt, deoarece fondatorii lor renunță la primul obstacol. Eșecul nu este sfârșitul. Este începutul idealizării produsului tău final și al atingerii obiectivelor tale. Dacă ai eșuat, înseamnă că ai exclus un drum ca fiind o fundătură. Lucrul minunat este că există un milion de alte drumuri pe care le poți încerca, iar unul dintre ele te va duce la succes. Trebuie doar să te ții de el. Oamenii se învinovățesc repede pentru eșec. Dar faptul că nu faci ceva pentru că ți-e frică să începi nu te va ajuta să te dezvolți. Dacă definești eșecul ca fiind discrepanța dintre ceea ce speri să obții (cum ar fi obținerea unei oferte de muncă) și ceea ce ai putea obține (învățând din experiență), te poți concentra pe ceea ce ai învățat, ceea ce te ajută să te recalibrezi pentru provocările viitoare. De asemenea, este important să stabilești obiective de abordare în loc de obiective de evitare: concentrează-te pe ceea ce vrei să realizezi, mai degrabă decât pe ceea ce vrei să eviți. Crearea unei “liste de temeri” poate fi, de asemenea, de ajutor. Aceasta este o listă cu ceea ce s-ar putea să nu se întâmple ca urmare a fricii tale – costul inacțiunii. Și, în cele din urmă, concentrează-te pe învățare. Jetoanele nu vor cădea întotdeauna acolo unde dorești – dar dacă te aștepți la această realitate înainte de a participa la un eveniment, poți fi pregătit să extragi cea mai mare valoare din orice rezultat. Nimănui nu-i place să eșueze, dar este important pentru creșterea noastră. În loc să te temi de eșec, privește-l ca pe o realitate neplăcută care îți va accelera creșterea dacă îi permiți. Atunci când ne acceptăm eșecurile, învățăm din ele. Această cunoaștere este cheia pentru a reuși mai departe. Așadar, cu cât eșuăm mai mult, cu atât mai mult vom reuși. Eliberarea minții noastre prin eliberarea fricii ne dă voie să fim creativi și îndrăzneți. Nu renunța la nimeni doar pentru că a eșuat o dată, pentru că ar fi un eșec și mai mare din partea noastră. Oportunitățile ar trebui să fie disponibile nu doar pentru cei care au triumfat, ci și pentru cei care au căzut. În zilele noastre, doar învingătorii primesc recunoaștere, în timp ce învinșii sunt adesea ridiculizați. Dar, în loc să-i ridiculizăm pe cei care pierd, ar trebui să-i încurajăm. Oamenii sunt entuziaști doar dacă li se oferă încurajarea de care au nevoie.
Sursa: Claudiu Neacșu
