În povestirea „Dincolo de prag” (care se citește în circa 10 minute, la o cafea) este vorba despre un gunoier care constată uimit că, în fiecare noapte, la ușa casei sale se aude câte o bătaie misterioasă.
„Dincolo de prag”
Autor: Claudiu Neacșu
Într-un oraș mic și liniștit, pe o bancă din parcul central, două bătrâne discutau pe îndelete, privind din când în când la copiii care alergau veseli printre alei. Una dintre bătrâne spuse:
– Eu îi cunosc pe toți copiii ăia.
– În orășelul ăsta, zise cealaltă bătrână, oare există vreun om care să nu-i cunoască pe toți ceilalți?
– Pe vecinii mei îi cunosc sigur. Chiar și obiceiurile lor îmi sunt cunoscute, nu doar numele.
– Ai dreptate… Ce frumos apune soarele!
– La fel va fi și mâine vremea. Frumoasă.
– Așa cred și eu. Cred că mâine voi culege niște flori din grădina mea.
…
Tobias Woods, un bărbat înalt și cu părul cărunt, se așeză pe treptele casei sale modeste de la marginea orășelului. Tocmai terminase o zi de muncă, adunând sacii cu gunoi, plasați în câteva locuri neschimbate de ani de zile. După ce își scoase de pe mâini mănușile de lucru, începu să privească la orizontul de culoare roz.
De-a lungul aleilor de piatră ale casei lui Tobias creșteau flori sălbatice. Tobias se putea bucura de faptul că zgomotul orașului nu ajungea până la casa lui mică, dar bine întreținută. De cele mai multe ori îl însoțea doar cântecul păsărilor.
– Mâine, își spuse Tobias, ar trebui să fac ordine prin grădină.
…
Ceața ușoară a amurgului se ridică de la pământ, creând o atmosferă stranie și aproape mistică. Tobias privi pe fereastră peisajul pădurilor dese care înconjurau orășelul. Întotdeauna îl fascina această frumusețe ușor înfricoșătoare a pădurii. În timpul nopții, copacii păreau că prind viață, de parcă ei ar fi fost paznici ai unor secrete ascunse în negura timpurilor.
Cu voce joasă, Tobias își zise:
– Ar trebui să ascult mai atent glasul pădurii… Am impresia că acolo se ascund niște mistere…
Din depărtare se auzi urletul unui lup, sfâșiind liniștea serii. Tobias închise fereastra și se pregăti de culcare.
…
La miezul nopții, Tobias se trezi brusc din somn. Dinspre ușa din față venise un sunet ciudat, un fel de bătaie ritmată.
Inima lui Tobias începu să bubuie. Teama deja se cuibărise în sufletul său.
Tobias se ridică încet de pe pat și se îndreptă spre ușă. Ezită câteva clipe, apoi deschise ușa.
Dincolo de ușă se afla numai întunericul nopții. Tobias privi în jos și văzu imediat, pe prag, o carte care părea să fie foarte veche.
Tobias se uită în jur, apoi ridică temător cartea. Apoi se întoarse în casă, gândindu-se la misterul cărții care ajunsese, nu se știe cum, pe pragul casei sale.
…
Tobias merse la masa din bucătărie, pe care așeză cu grijă cartea misterioasă. O deschise și începu să privească la simbolurile ciudate tipărite pe paginile îngălbenite de timp. Ușor neliniștit, încercă să găsească măcar un indiciu care să îl ajute să descifreze scrisul acela prăfuit.
– Mesaje scriptice…, își spuse Tobias. Oare ce înseamnă ele? Dacă aș putea să aflu mai multe…
Somnul îl părăsise pe Tobias. Foarte intrigat, el se pregăti pentru o noapte lungă și albă, o noapte în care o bătaie bizară în ușă îi întrerupsese odihna. Acum el voia să afle secretul acelei cărți vechi.
…
Trecură mai multe zile, însă Tobias nu reuși să deslușească misterul cărții ajunse în casa lui. Mai mult, în fiecare noapte el auzea câte o bătaie în ușă. Un alt fenomen lugubru îi provoca fiori reci pe șira spinării: fără să existe vreo sursă de lumină, umbre lungi apăreau din neant și dansau pe pereți.
Într-o noapte, în timp ce încerca din nou să descifreze simbolurile din carte, Tobias auzi, venind dinspre fereastră, un foșnet neobișnuit. Trase draperia și văzu cum, afară, ramurile copacilor se mișcau de parcă ar fi vrut să vorbească.
Înfiorat, Tobias se întrebă dacă nu cumva pădurea încearcă să îi spună ceva…
…
La cafeneaua locală a orășelului, Charlie Morgan și Daniella Norris, apropiați de vârsta lui Tobias, discutau pe un ton îngrijorat:
– În ultima vreme, zise Charlie, Tobias se comportă ciudat. Foarte greu răspunde la telefon.
– Știu, zise Daniella. Într-o zi, el mi-a spus ceva despre o carte ciudată. Însă cartea aia pare că îl obsedează. Îi consumă tot timpul. El pierde noapte după noapte.
– Asta nu e bine. Și pe mine mă îngrijorează să-l văd așa. Se va epuiza în curând, dacă nu va avea grijă de el.
…
Charlie și Daniella ajunseră la casa lui Tobias, deciși să îl convingă să ia o pauză. Aici ei observară imediat dezordinea care nu era firească.
– Tobias, spuse Charlie, arăți foarte rău. Ce se întâmplă cu tine?
Tobias își ridică ochii din cartea pe care o studia și zise:
– Știu că vă îngrijorează starea mea, însă eu sunt pe cale să descopăr ceva… uriaș. Cartea asta are niște secrete…
– Înțelegem, zise Daniella. Însă nu vrem să te pierdem. Trebuie să ai grijă de tine. Ești foarte palid.
– Voi fi atent, zise Tobias. Mai am încă puțin…
…
Eforturile lui Tobias dădură, până la urmă, un rezultat. În carte, el descifră textul legat de o legendă străveche care spunea ceva despre un tărâm ascuns. Acel tărâm putea fi accesat doar printr-o secvență precisă de acțiuni.
În fața lui Tobias se dezvăluia povestea unei lumi ascunse, dincolo de realitatea cunoscută.
– Tărâmul ascuns, așadar…, își zise Tobias. Un loc al echilibrului și al cunoașterii. Iar simbolul acesta… nu are nicio legătură cu noțiunea de putere. Totul este despre echilibru.
În carte mai erau destule pagini care rămăseseră nedescifrate. Însă Tobias era hotărât să nu renunțe așa de ușor la cercetările sale.
…
Într-o după-amiază, Tobias auzi o bătaie în ușa de la intrare în casă. Deschise, iar în prag văzu un bărbat înalt, cu părul lung și negru, și cu o privire intensă care părea să pătrundă în suflet.
– Cine ești? întrebă Tobias.
– Numele meu, zise bărbatul, este Zayn Williams. Iar tu ai ceva ce-mi aparține.
– Nu înțeleg.
– Cartea aceea… Eu sunt un fost istoric.
– Îmi pare rău, însă nu-ți voi da cartea.
– Ei bine, dacă nu vrei să-mi dai de bunăvoie cartea, va trebui să ne luăm la întrecere. Amândoi vrem să descoperim tărâmul ascuns. Hai să vedem cine reușește primul să facă asta.
…
După apusul soarelui, simțindu-se epuizat, Tobias se prăbuși pe canapea, ținând pe piept cartea deschisă. Avu un vis în care tot felul de imagini și simboluri din tărâmul ascuns ieșiseră din paginile cărții și îi invadaseră casa.
A doua zi, Charlie îl vizită pe Tobias și îi spuse:
– Am auzit că ți-ai pierdut slujba.
– Eram doar un gunoier, zise Tobias.
– Nu e vorba doar despre slujba ta. Trebuie să încetezi cu nebunia asta. Îți faci rău singur.
– Nu pot să renunț tocmai acum. Sunt foarte aproape de descoperirea secretului cărții. Și îți promit că voi avea grijă de mine.
…
Într-o noapte, profitând de faptul că Tobias căzuse într-un somn adânc, Zayn se strecură în casa acestuia. Știa că Tobias era pe cale să descopere ultimul indiciu, așa că voia să îl împiedice să facă asta.
La adăpostul întunericului, Zayn căută printre foile scrise de Tobias, întinse pe o masă. Însă nu reuși să găsească indiciile pe care le căuta.
A doua zi, după ce se trezi din somn, Tobias observă că unele dintre hârtiile sale fuseseră mutate.
– Ciudat…, își zise Tobias. Se pare că cineva a intrat aici. Dacă Zayn crede că mă poate opri, va trebui să afle că se înșală.
…
Simțind că este prins între două lumi, Tobias ieși în grădina din spatele casei, într-o noapte cu cer senin, plin de stele.
Amintiri frumoase, din viața de dinainte de descoperirea cărții bizare, năpădiră mintea lui Tobias. El se întrebă dacă merită tot acest efort pe care îl făcea. Își pierduse slujba, iar prietenii săi se arătau tot mai des îngrijorați de starea sa de sănătate. O viață nomală? Sau descoperirea adevărului? Aceasta era alegerea care trebuia făcută.
Și totuși, Tobias nu voia să renunțe. El știa că, dacă renunța acum, nu va afla niciodată adevărul.
…
Charlie și Daniella stăteau lângă Tobias, în fața casei sale, privind neliniștiți spre pădurea scufundată în noapte. Daniella îl întrebă pe Tobias:
– Ești sigur că vrei să facem asta?
– Sigur, spuse Tobias. Am nevoie de ajutorul vostru. Acolo, în pădure, este ultimul indiciu.
Toți trei își făcură drum prin pădurea întunecată.
Undeva în inima pădurii, stând nemișcat, Zayn îl aștepta pe Tobias.
– Tărâmul ascuns, zise Zayn, este al meu.
– Tot nu ai înțeles, zise Tobias. Tărâmul ascuns nu este despre posesie. Nu este despre putere. Este despre înțelegere și pace interioară. Iar tu nu vei înțelege niciodată asta.
…
O lumină slabă începu să pulseze în fața celor prezenți în acel loc. Lumina se mări tot mai mult, până când se transformă într-un portal. Charlie, uluit, zise:
– Deci, ăsta e tărâmul ascuns…
Tobias se apropie de portal și trecu prin el, de parcă o forță irezistibilă îl atrăgea.
Fascinat de tentația puterii, Zayn se apropie și el de amestecul de culori și forme care păreau să se schimbe constant. Trecu prin portal și dispăru din fața celor doi amici ai lui Tobias.
Realitatea lui Tobias și Zayn se topise într-un univers suprarealist, în care nimic nu era ceea ce părea.
…
În lumea în care ajunsese, Tobias putea să vadă cum culorile erau mult mai vii. Sunetele, precum o muzică venind dintr-o altă dimensiune, erau eterice.
Zayn îi spuse lui Tobias:
– Amândoi am ajuns aici. Însă numai unul se va întoarce cu adevărul.
– Vorbești ca un cuceritor, zise Tobias. Și tocmai din cauza asta nu vei găsi nimic aici. Încă nu ai înțeles că tărâmul ascuns este despre pace, despre cunoaștere. Tărâmul acesta răspunde la intențiile noastre. Iar tu ai intenția de a controla și de a domina. Eu vreau înțelegere și armonie. Hai să vedem cui îi va răspunde tărâmul acesta…
…
Zayn ajunsese pe o pajiște învăluită de o lumină aurie. Însă el deveni tot mai frustrat și mai furios, cu fiecare clipă care trecea.
– Dar nu are sens! strigă Zayn. De ce am ajuns aici? De ce am putut trece prin portal, dacă tărâmul ascuns nu îmi aparține?
Tobias spuse:
– Nu poți lua ceva care nu poate fi deținut. Trebuie să înțelegi că exact asta este lecția care ți se predă acum.
Zayn, înfrânt și obosit, decise să renunțe la luptă. Tobias însă simți cum o liniște profundă îi inundă sufletul.
…
Charlie și Daniella, care așteptaseră cu nerăbdare în pădure, priviră cum Tobias se întoarce în lumea reală, prin portal.
– Ești bine? întrebă Charlie. Cum a fost acolo?
– A fost incredibil, zise Tobias. Am înțeles răspunsul pe care trebuia să-l înțeleg.
– Dar Zayn? întrebă Daniella. Cu el ce s-a întâmplat?
– Zayn a ieșit prin alt portal, după ce a înțeles că el nu poate să cucerească ceva care îi respinge intențiile egoiste. Poate că în altă parte va trebui să caute răspunsurile pe care le dorește.
Daniella îi prinse mâna lui Tobias și îi spuse:
– Ne bucurăm că te-ai întors cu bine!
…
În casa lui Tobias, a doua zi, avea loc acum o discuție mult mai liniștită.
– Trebuie să vă mulțumesc, zise Tobias către Daniella și Charlie. Ați fost alături de mine chiar și atunci când eram pierdut.
Charlie și Daniella zâmbiră înțelegători. Charlie spuse:
– Nu există provocare care să fie mai puternică decât prietenia noastră.
– Acum, spuse Daniella, ai găsit ceea ce căutai, așa că poți să-ți refaci viața.
– Ai dreptate, zise Tobias. Îmi voi recupera slujba mea de gunoier. Da, ăsta e primul lucru pe care trebuie să-l fac.
…
În următoarele cinci nopți, Tobias nu reuși să doarmă prea bine, neștiind sigur dacă ciocăniturile în ușa lui vor reveni sau nu. Însă ciocăniturile nu se mai auziră.
Cu toate că viața lui Tobias revenise la normal, el nu mai era același om. Munca lui de gunoier nu se schimbase. Și totuși, el se simțea împăcat cu toată lumea și, mai ales, cu sine însuși.
Într-o seară, pe verandă, Tobias discuta cu Charlie despre cartea care îi schimbase viața.
– Știi, Charlie, zise Tobias, cred că am mai învățat o lecție foarte importantă.
– Încă o lecție? zise Charlie curios.
– Da. Am auzit că oamenii sunt uimiți. Nu se aștepta nimeni ca cineva așa de modest ca mine, adică un simplu gunoier, să ajungă să cunoască secretul tărâmului ascuns. Însă tărâmul ascuns nu este un loc în care trebuie să ajungi, ci este o stare pe care o atingi.
– Iar starea ta, Tobias, este de pace interioară și de armonie cu ceilalți.
– Exact. Aceasta este lecția pe care nu din cărți vechi o poți învăța, ci din adâncurile propriului tău suflet.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu
