Dacă evaluăm cu sinceritate ceea ce se întâmplă în jurul nostru (vești proaste, crize nesfârșite, nemulțumiri publice care umplu aerul), trebuie să acceptăm o singură cauză pentru toată această mizerie. Tot ce este rău în lumea de astăzi, de la corupție la războaie, de la violență la boli, provine din lupta aprigă care se duce, chiar dacă nu este declarată oficial, între cei care au și cei care nu au. Nu este un război cu baionete și tranșee, ci unul subtil, o flacără sub cenușă, care sufocă în mod dureros fiecare aspect al vieții, atât pentru bogați, cât și pentru săraci.
Această luptă invizibilă și aprigă este ca un câmp de forță invizibil care împiedică orice acțiune. Cei săraci, ale căror minți sunt ocupate de temerile pentru ziua de mâine, nu pot gândi, nu se pot dedica educației sau creativității. Ei sunt blocați într-o stare de luptă sau fugă. Iar această entitate colosală de bărbați, femei și copii furioși, o forță nefolosită de producție potențială și ingeniozitate, devine un teren propice pentru distrugere, comportament antisocial, violență și furie care, în cele din urmă, izbucnesc. Și, când o fac, nu discriminează. Nu-i cruță nici măcar pe cei care se cred în siguranță.
Și de ce această luptă continuă? Pentru că sistemul este defectuos. Societatea este construită în așa fel încât interesele celor mai bogați funcționează la o scară atât de mare încât aceștia pot deveni din ce în ce mai bogați, iar interesele celor mai săraci nu numai că rămân nesatisfăcute, ci sunt și mai adâncite în sărăcie. Oamenii bogați devin și mai bogați deoarece sistemul le permite să exploateze munca celor săraci. Oamenii bogați pot evada fiscal prin spălarea de bani. Oamenii bogați pot corupe guvernele pentru a obține și mai multe avantaje. Există o luptă continuă, o nemulțumire constantă care îi face pe toți să fie perdanți.
Oamenii bogați, chiar dacă au tot ce și-ar putea dori, nu pot fi cu adevărat fericiți și împăcați în această lume plină de lupte aprige. Ei trăiesc în teamă constantă că vor pierde totul. Sunt obligați să investească sume uriașe în securitate și izolare, pentru că știu că sunt înconjurați de o furie la care au contribuit. Nu poți avea o viață bună, liberă și fericită când ești prizonierul propriei tale bogății, înconjurat de ziduri și suspiciuni. Aerul din jurul lor este plin de toxicitatea luptei care ne macină.
Prin urmare, pentru a pune capăt acestei lupte, pentru a opri această boală cronică, cei bogați trebuie să intervină și să o facă rapid. De ce cei bogați? Pentru că ei dețin mijloacele de a exercita puterea, dețin capacitatea de a transforma regulile și de a transfera miliarde și miliarde de dolari. Ei trebuie să ia o decizie pragmatică, pentru a reconstrui lumea așa cum consideră ei de cuviință, un glob în care să existe doar oameni prosperi și niciun om să nu fie sărac.
Aceasta este singura modalitate de a opri bomba. Trebuie să eliminăm sărăcia, frustrarea, motivele pentru care oamenii se luptă între ei. Oamenii nu se luptă când au tot ce le trebuie. Ei colaborează, consumă, creează și protejează ceea ce au construit cu multă muncă. Prosperitatea universală este singura garanție care previne violența și anarhia.
Cum putem reorganiza lucrurile în acest fel? Pur și simplu, prin schimbarea fundamentală a priorităților. Cei bogați ar trebui să plătească impozite echitabile în întreaga lume, astfel încât să nu acumuleze bani, ci să investească în ceea ce aduce prosperitate universală: educație completă pentru fiecare copil și sănătate garantată pentru fiecare om. O persoană, ca resursă în ceea ce privește mintea și sănătatea sa, este singura resursă care dă întotdeauna roade și care se răsplătește sub forma unor piețe de consum expansive și a unei forțe de muncă utile și utilizabile.
În plus, trebuie să se asigure că munca este recunoscută și remunerată în mod corespunzător. Nu mai poate exista exploatare. Salariile trebuie să fie astfel încât oamenii să poată trăi, nu doar să existe. Odată ce muncitorul nu mai trebuie să-și facă griji pentru ce va aduce ziua de mâine, el nu mai este un dușman, ci un aliat de încredere pentru promovarea stabilității sociale.
O lume restructurată, lipsită de săraci, este o lume în care războaiele încetează, încrederea înflorește, iar toată energia umană consumată anterior doar pentru a supraviețui este eliberată pentru a promova o civilizație mai bună pentru toți. Cei bogați ar putea fi liberi și fericiți, fără vină și teamă. Liniștea lor nu ar fi cumpărată cu sisteme de securitate, ci asigurată de liniște și fericire universală.
Oricum, problema e clară: lupta aprigă. Răspunsul e simplu și direct: reorganizarea lumii pentru binele tuturor. Cei bogați trebuie să decidă dacă vor să continue să trăiască în această stare de precauție și frustrare fără precedent, protejându-se cât pot, forțați să realizeze că, având această perspectivă asupra vieții, lucrurile se vor prăbuși în cele din urmă. Sau, dacă își folosesc puterea și banii pentru a ajusta lumea, ar putea avea garantată pacea vieții lor, pentru eternitate. Indiferent de situație, ei nu pot amâna în continuare luarea unei decizii. Este timpul să opteze pentru siguranță.
Autor: Claudiu Neacșu
