Să luăm acest glob imens în care trăim și să recunoaștem ceva dezastruos, dar adevărat. Sistemul de producție nu este un sistem echitabil. Nu este corect, este un sistem defectuos. Iar defectul se află chiar în mijloc, la cei bogați, capitaliști, în stare și dispuși să acumuleze luxuri și să-și mărească averile pe spinarea și în detrimentul celor săraci. Astfel, averea unui om nu provine inevitabil din cât de mult a muncit, ci din cât de puțin i-a compensat pe ceilalți pentru munca lor și cât de mult a posedat, și-a însușit și a extorcat din mijloacele și viețile altora.
Nu este vorba despre o nedreptate, ci despre o greșeală colosală care trebuie remediată. O casă nu poate fi construită pe o fundație din cărămizi putrezite. Iar bogăția bazată pe exploatare este o bogăție în descompunere. O bogăție în descompunere care aduce teamă, ură și nemulțumire alături de lux.
Cum devine această exploatare un fapt considerat normal? Devine o realitate atunci când angajatul produce haine de lux și lucrează zece ore pe zi în condiții precare, câștigând doar cât să-și plătească chiria pentru a supraviețui, în timp ce angajatorul său zboară cu avionul său privat. Devine o realitate atunci când costul medicamentelor sau al educației este atât de exorbitant încât un om sărac trebuie să aleagă între a-și hrăni copilul și a-și trata boala. Aceasta nu este concurență. Aceasta este lăcomie extremă. Devine un fapt evident atunci când corporațiile multinaționale, jucăriile persoanelor bogate, aruncă toxine într-un râu pentru a economisi câțiva bani, în timp ce mii de oameni se îmbolnăvesc și întreaga comunitate și țara ajung devastate. Asta înseamnă să trăiești într-o lume inechitabilă.
Și cel mai rău lucru într-o lume distrusă este că nu oferă nimănui pace. Cei bogați au conturi bancare cu mai mult decât ar putea avea vreodată nevoie, dar trăiesc în spatele zidurilor înalte, care le reamintesc în fiecare minut că și ei sunt sub amenințare. Totuși, undeva în adâncul sufletului, ei știu că pacea lor nu este deloc pace, ci este cumpărată pentru o noapte, pentru o zi, cu paznici înarmați, sisteme de securitate și toate celelalte accesorii. Ei trăiesc cu suspiciune și cu teama că cei pe care i-au exploatat vor veni să se răzbune. Nu se poate trăi așa. Este ca și cum ai avea o boală care îi face pe toți ceilalți să te evite, dar tu ești în continuare nefericit, în ciuda faptului că ai tot ce-ți dorești în viață.
Această eroare trebuie corectată. Fără întrebări, fără pierderi de timp. Trebuie să fie o schimbare radicală, nu una superficială. Banii trebuie câștigați din muncă cinstită, din crearea de valoare pentru toată lumea, nu de la cei care nu au voce să se apere.
Corectarea începe cu sistemul de impozitare și salariile. Cei bogați, având în vedere puterea lor, ar trebui să-și folosească avantajul pentru a adopta legi care să țină companiile la respect cu salarii tolerabile, tolerabile în sensul că se poate trăi din ele. Dacă cineva lucrează, ar trebui să fie remunerat pentru valoarea pe care o aduce, nu să fie exploatat la maximum. Nu este vorba despre bunăvoință, ci despre simplul respect.
Corectarea înseamnă, de asemenea, să te asiguri că lucrurile necesare nu mai sunt un privilegiu al unei clase sociale. Sănătatea și educația ar trebui să fie asigurate pentru toată lumea, la cel mai înalt nivel. Nu poți avea o lume echitabilă dacă un copil genial nu poate primi o educație pentru că părinții lui sunt prea săraci sau dacă un om moare de o boală care putea fi prevenită pentru că tratamentul este peste posibilitățile lui financiare. A profita de boala sau de lipsa de cunoștințe a cuiva este cea mai josnică formă de exploatare.
Odată cu această ajustare, odată cu eliminarea viciului exploatării din sistemul mondial, schimbarea va fi copleșitoare și instantanee. Va dispărea acea luptă lentă și aprigă care ne constrânge pe toți. Cei bogați vor deține o bogăție adevărată și stabilă, protejată de un sistem respectabil în care toată lumea va avea aceleași intenții morale. Vor fi în siguranță față de vecinii lor, nu vor fi văzuți ca niște dușmani, ci ca niște oameni care au reușit, dar care, în același timp, au fost suficient de empatici pentru a-i ridica pe toți ceilalți.
Aceasta este singura cale de acțiune care va facilita pacea reală. Existența pe care am creat-o, cu intenții de natură capitalistă, bazată pe exploatarea altora, este o greșeală care ne va duce într-o zi la pieire. Persoanele privilegiate dispun în prezent de elementele necesare pentru a face această corecție necesară. Rămâne de văzut dacă vor să fie prizonierii propriilor posesiuni, temându-se constant de sfârșitul social și economic, sau vor să devină creatori ai unei existențe echitabile și stabile, în care o persoană nu câștigă nimic pe seama altei persoane. Greșeala trebuie corectată. Nu este timp pentru a o ignora. Este o chestiune de viață și de moarte. Pentru noi toți.
Autor: Claudiu Neacșu
