În povestirea „Atunci când cerul se întunecă” este vorba despre o societate secretă de oameni care pot controla vremea cu ajutorul emoțiilor lor. Această povestire se citește în circa 10 minute, în timpul unei pauze de cafea.
„Atunci când cerul se întunecă”
Autor: Claudiu Neacșu
În piața centrală a orașului Harmony Creek își făcuseră apariția foarte multe baloane colorate, stegulețe și tarabe încărcate cu produse locale.
Orășenii, în această perioadă de vară, cu un soare arzător și care încălzea străzile înguste ale localității, se pregăteau pentru festivalul anual numit „Festivalul Recoltei Armoniei”.
În apropierea pieței centrale se opri o mașină prăfuită, din care coborî Rylan Mills, jurnalist de investigații veteran.
Rylan își puse ochelarii de soare și privi cu scepticism în jurul său. Nu îl interesa deloc atmosfera de sărbătoare care cuprinsese piața orașului. El știa exact pentru ce sosise aici.
…
Copiii care veniseră în piața centrală alergau râzând. În preajma lor, adulții păreau să fie relaxați, discutând între ei și bucurându-se de soarele strălucitor.
Rylan își pregăti camera video, gata să captureze esența festivalului.
Din mulțime se auzi o voce feminină, vorbindu-i lui Rylan:
– Iată, avem aici un jurnalist!
Rylan coborî camera video și privi în spatele său, oarecum surprins. O văzu pe Diana Bennet, proprietara librăriei locale. Diana, zâmbind, îi spuse:
– Vrei să scrii ceva despre festivalul nostru?
– Cam așa ceva, spuse Rylan zâmbind și el. De fapt, eu am mai auzit unele lucruri interesante. Mă intrigă mitul acela local, despre un… spirit comunitar și care cică aduce vremea perfectă. E o fantezie, desigur… Mi-ar face plăcere să demontez mitul ăsta.
– E părerea ta, zise Diana. Dacă tot ai amintit de mitul ăsta, eu zic că ar fi bine să-ți arăt ceva… Hai, vino cu mine!
…
Diana îl conduse pe Rylan la o tarabă plină de cărți vechi și ciudate.
– E librăria ta? întrebă Rylan.
– Nu doar atât, zise Diana. E un loc special, un loc în care oamenii nu vin doar pentru a cumpăra cărți, ci și pentru a găsi răspunsuri la întrebări pe care nu știau că le au.
– Eu aș vrea acum să văd niște cărți despre ritualuri și mituri. Dacă se poate, aș vrea să fie cărți cât mai vechi.
– Desigur, există aici și așa ceva.
Diana găsi destul de repede cărțile care îl interesau pe Rylan. I le oferi, apoi se îndreptă spre un alt vizitator al tarabei.
Rylan începu să răsfoiască una dintre cărțile pe care i le adusese Diana. Deodată, o furtună de grindină izbucni și năvăli peste întreaga piață.
Oamenii începură să alerge în toate direcțiile și să caute un adăpost.
Rylan se gândi că ar fi bine să filmeze momentul acesta. Camera video surprinse un grup de oameni care, adunați sub o umbrelă uriașă, se concentrau intens, având chipurile contorsionate.
Furtuna, în mod inexplicabil, se risipi la fel de brusc cum apăruse.
…
Rylan opri filmarea și zise către Diana:
– Tocmai am văzut ceva foarte ciudat. Indivizii ăia de sub umbrela mare… În timpul furtunii, ei păreau că se concentrează la ceva, toți în același timp. Iar concentrarea lor a dispărut exact în clipa în care furtuna s-a potolit. Am filmat totul.
Diana, privindu-l pe Rylan cu o expresie gravă, zise:
– Știu de ce ești tulburat acum. În oraș există un bărbat bizar, pe nume Edison Robinson. I se mai spune Făuritorul de Vreme. E un excentric, cu teorii ciudate despre controlul vremii. Mă gândesc că ar fi bine să-l cunoști.
– Nu prea sunt convins… Dar aș vrea totuși să-ți dau o șansă.
…
La marginea orașului, într-un loc retras, Rylan se întâlni cu Edison, un bărbat înalt și slab, cu o privire intensă.
– Dacă vrei să știi adevărul, spuse Edison către Rylan, trebuie să afli că oamenii din Colectivul Armoniei cred că își pot canaliza emoțiile pentru a influența vremea. Da, chiar e real asta. Ei au această putere. Însă și prețul pe care ei îl plătesc este destul de mare.
– Spune-mi mai multe, zise Rylan. A început să mă intereseze subiectul ăsta.
– Există o profeție, continuă Edison. Unul dintre oamenii ăștia își va folosi puterea pentru scopuri distructive. Problema este că noi încă nu știm cine este acel om. Nu știm nici măcar cum am putea să-l oprim.
…
În cafeneaua mică de la marginea orașului, laptopul lui Rylan înregistra tot ceea ce Edison spunea despre oamenii din Colectivul Armoniei.
– Ei, spuse Edison, sunt niște orășeni care cred că pot manipula vremea canalizându-și emoțiile prin ritualuri complexe. Își folosesc legăturile emoționale și spirituale pentru a controla clima. Da, aceasta este o putere foarte mare și importantă. Însă nu numai despre putere este vorba aici, ci și despre echilibru. Iar ei pot ajunge să fie dezechilibrați emoțional, cu consecințe grave.
– Și care e scopul lor? zise Rylan. Ei vor doar ca vremea să fie perfectă?
– Nu doar atât. Ei vor să dețină controlul. Există un status quo care îi avantajează pe toți, dar cu un anume cost…Profeția prezice că unul dintre ei va rupe acest echilibru și va folosi puterile pentru scopuri egoiste și distructive.
– Vreau să fii sincer și să-mi spui dacă bănuiești pe unul dintre ei.
– Da, e un tip, Callum Garcia, un bărbat foarte ambițios și carismatic. El e nou în oraș, însă a urcat foarte rapid în ierarhia Colectivului Armoniei. Eu am observat că există unele semne care arată că el încearcă să manipuleze vremea în interes personal: furtuni izbucnite brusc, secete în localitățile învecinate…
– Hm… Ar trebui să avem dovezi. Cum crezi că le-am putea obține?
– O metodă ar fi ca orășenii să depună mărturie. Însă asta nu va fi ușor. Lor le place ideea de vreme perfectă, așa de mult încât au devenit loiali Colectivului Armoniei. Va fi foarte greu să-i convingem să spună adevărul.
– Și totuși, dacă mă ajuți, am putea aranja întâlniri cu unii dintre ei. Dacă vom fi discreți, ei ar putea fi dispuși să vorbească. Important este să nu afle Callum despre planul nostru. Hai, gândește-te la cineva care ar putea fi mai sceptic.
– Soții Emma și John, zise Edison. La ei m-am gândit acum. Ei sunt proprietarii unui magazin cu băuturi. Este posibil ca ei să ne ajute.
…
Emma și John acceptară să îi primească pe Rylan și Edison, în magazinul lor. Cu camera ascunsă, Rylan înregistră tot ceea ce Emma îi vorbi:
– Până când să vină acest Callum, totul era perfect. Știam că cei din Colectivul Armoniei servesc doar comunitatea și echilibrul. Dar, după ce a venit Callum, totul s-a schimbat. Ei au devenit mai secreți, mai agresivi în ritualuri.
John spuse:
– Eu nu am încredere în Callum, chiar dacă cei din Colectivul Armoniei vor să-i demonstreze puterile, într-un ritual foarte mare, în timpul festivalului. Callum sigur ascunde ceva.
După ce plecară de la magazinul cu băuturi, Rylan îi spuse lui Edison:
– Am impresia că aici este vorba despre o conspirație. Trebuie să-l demascăm pe Callum, însă pentru asta avem nevoie de dovezi serioase. Zvonurile și suspiciunile nu sunt suficiente.
…
Într-o seară târzie, în timp ce Rylan își revizuia notițele în camera sa de motel, telefonul sună. Era Adaline Adams, directoarea rețelei sale, care suna pentru a verifica progresul.
– Rylan, spuse Adaline, eu nu am nevoie de conspirații din astea incredibile. Știi bine că mă irită astfel de subiecte. Am nevoie să-mi aduci filmări frumoase și interesante de la festival. Dacă nu faci asta, va trebui să întrerup finanțarea proiectului.
Rylan, încercând să își păstreze calmul, zise:
– Adaline, te rog, ascultă-mă. În orașul ăsta se întâmplă ceva serios. Am deja dovezi că cineva manipulează vremea pentru scopuri personale. Crede-mă că eu sunt pe drumul cel bun.
– Bine, zise Adaline oftând. Dar îți mai dau doar o săptămână. Apoi vreau să-mi aduci materialul ăla drăguț. Dacă nu mi-l aduci, poți să spui adio proiectului.
…
La miezul nopții, în parcul din centrul orașului, Rylan se întâlni din nou cu Edison.
Privindu-l fix pe Rylan, Edison spuse:
– Trebuie să fim foarte atenți. Callum a început să bănuiască ceva. Dacă vrem să-l demascăm, ne trebuie o dovadă extrem de puternică.
– Și cum vom face asta?
– În pădure, la marginea orașului, există o cabană veche, unde Colectivul Armoniei își ține ritualurile.
– Iar noi îi vom surprinde exact în mijlocul ritualului.
– Da. Și astfel vom avea dovada care ne trebuie.
…
Rylan și Edison, chiar în acea noapte, cu adrenalina pulsând în vene, porniră prin pădurea întunecată.
Ajunseră lângă cabană și se ascunseră în tufișuri. Rylan avea camera video pregătită. Prin fereastra întredeschisă, ei puteau vedea siluetele membrilor Colectivului, aranjați în cerc, învăluiți de lumina pâlpâitoare a lumânărilor.
Callum, emanând o aură de putere și control, stătea în mijlocul cercului.
– În această noapte, spuse Callum cu voce gravă, vom demonstra forța adevărată a Colectivului Armoniei. Vom aduce ploaie asupra acestui oraș și vom arăta lumii ce putem face.
Camera video pe care Rylan o ținea în mâini captura fiecare detaliu.
Callum ridică brațele și începu să recite incantații într-o limbă străveche.
Dintr-o dată, cerul se acoperi de nori, apoi un fulger străluci pe cer, urmat de un tunet asurzitor. Ploaia începu să cadă torențial, exact așa cum promisese Callum.
Rylan șopti doar atât cât să-l poată auzi Edison:
– Incredibil!… Însă acum am văzut cu ochii mei. Iar camera video a înregistrat totul.
Edison, cu neliniște în glas, zise:
– Și totuși, ceva mult mai întunecat se petrece aici, ceva ce depășește puterea lui Callum.
În momentul acela, o umbră se strecură în spatele lui Rylan Și Edison. Rylan se întoarse brusc și văzu figura întunecată a unui bărbat, care îi întrebă:
– Cine sunteți voi? Ce faceți aici?
…
Edison îi spuse rapid bărbatului care făcea parte din Colectivul Armoniei:
– Noi am venit aici pentru a înțelege adevărul. Nu vrem să vă facem rău. Vrem doar să arătăm lumii ce se întâmplă.
Înainte ca bărbatul să apuce să spună ceva, un alt fulger străluci și cabana se lumină puternic. Lumina fulgerului îl ajută pe Callum să îi observe pe cei doi intruși. Concentrarea lui se pierdu, iar ploaia se transformă într-o furtună violentă. Membrii Colectivului Armoniei, panicați, părăsiră cabana.
Edison îl trase pe Rylan după el, zicându-i:
– Repede! Să plecăm de aici! Furtuna va scăpa de sub control!
…
Înconjurați de haosul furtunii, Rylan și Edison alergară prin pădure, până când ajunseră la un loc ceva mai sigur, la marginea pădurii.
Rylan strânse în mâini camera video și zise:
– Acum avem toate dovezile. Trebuie să transmitem aceste imagini și să-i facem pe toți să vadă adevărul.
…
În timpul dimineții, pe o vreme liniștită, mai mulți orășeni, adunați printre resturile împrăștiate ale festivalului, discutau despre furtuna care se iscase brusc în noaptea care trecuse.
Rylan se întâlni cu Diana, în librăria ei. Diana spuse:
– Eu pot să-ți ofer acces la conexiunea rapidă de internet a librăriei.
– E perfect, zise Rylan. Îmi trebuie doar două minute ca să montez camera. Apoi voi începe transmisia în direct a imaginilor.
Privind direct în obiectivul camerei video, Rylan zise:
– Locuitori ai orașului Harmony Creek, vreau să vă spun că ceva grav se întâmplă aici. Veți vedea îndată dovada unei conspirații care a manipulat vremea pentru a controla comunitatea voastră.
Publicul virtual văzu imaginile cu ritualul pe care Callum îl condusese în cabană. Comentariile, pline cu mesaje de șoc și indignare, începură să curgă rapid, tot mai numeroase.
Pe măsură ce transmisiunea continua, tot mai mulți orășeni se adunau în fața librăriei, dornici să afle mai multe.
…
Callum, alertat de transmisiune, veni până la marginea mulțimii adunate. Furios, începu să strige:
– Astea sunt minciuni! Colectivul Armoniei a adus numai bine acestui oraș, iar voi știți asta. Vreme perfectă, prosperitate… Cine v-a adus așa ceva? Noi, desigur!
O femeie din mulțime, pe nume Margaret, veni spre Callum și îi zise:
– Dar ce ai să ne spui în privința furtunilor din orașele vecine? Și cum explici secetele? Oare astea sunt prețul siguranței și prosperității despre care ne vorbești?
– Nu înțelegeți, spuse Callum disperat. Fără ritualurile noastre, vremea va deveni haotică, necontrolabilă. Doar eu pot menține echilibrul.
Rylan ieși din librărie, lăsând transmisia live să continue. Zise către mulțime:
– Callum vrea doar să-și consolideze puterea. El a abuzat de puterile Colectivului Armoniei pentru a-și urmări propriile interese. Este timpul să scăpăm de sub controlul său.
Edison se apropie de Callum și, privindu-l fix, îi zise:
– Tu ești cel despre care profeția spunea că va distruge echilibru. Trebuie să renunți, Callum.
…
Înconjurat de oamenii tot mai hotărâți, Callum încercă să invoce din nou puterile sale. Însă furia și disperarea care pluteau în jurul său îi risipiseră capacitatea de a se concentra. Nori negri și tot mai agitați începură să se adune pe cer.
În acel moment critic, Edison se adresă mulțimii:
– Acum este timpul să vă uniți și să vă canalizați energiile. Puterea este acum a voastră, nu a unui singur om.
Oamenii din mulțime, inspirați de cuvintele lui Edison, începură să se concentreze, dorind cu toată ființa lor un viitor mai bun. Norii se risipiră, iar Callum căzu în genunchi, înfrânt.
– Nu se poate…, șopti Callum privind la oamenii aflați în jurul său.
Transmisiunea lui Rylan se încheie cu aceste cuvinte:
– Într-adevăr, poate că Harmony Creek nu va mai avea parte de vreme perfectă. Însă orașul acesta a câștigat ceva mult mai valoros: adevărul și puterea comunității.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu
