Viața a devenit parcă un fel de ring de box unde toată lumea dă în toată lumea și unde singura regulă e să rămâi în picioare, chiar dacă asta înseamnă să-l calci pe cap pe cel de lângă tine. Trăim într-o lume în care concurența e peste tot, ne-a intrat în sânge ca un venin despre care ni se spune că e de fapt medicament. Ne trezim cu ea în casă, o vedem la televizor, o simțim la fabrică sau la magazin. Ni s-a băgat în cap ideea asta că e normal să ne batem între noi, că e firesc ca unii să câștige totul și alții să rămână cu buza umflată. Dar aici e marea păcăleală a timpului nostru. Toată ideea asta că trebuie să fim lupi unii cu alții e o mare greșeală, o eroare care ne mănâncă zilele și ne otrăvește liniștea, chiar dacă toți „deștepții” de la televizor ne zic că așa e natural.
Uită-te un pic la cum ne purtăm noi, oamenii de rând. Ne-au învățat că dacă vecinul tău are o mașină mai bună, tu trebuie să te simți prost și să muncești până pici ca să ai una și mai și. Ne-au învățat că la muncă trebuie să-i iei fața colegului, să fii tu ăla care iese în față, chiar dacă asta înseamnă să nu-l mai ajuți când îi e greu. Am ajuns să credem că succesul înseamnă să fii deasupra cuiva. Dar cine a stabilit regula asta strâmbă? De ce am acceptat noi că viața e o prăjitură mică din care trebuie să ne batem pe firimituri? Asta nu e ceva natural. E o minciună care ne ține singuri și speriați. Atunci când tu vezi în celălalt un concurent, de fapt pierzi un prieten, pierzi un sprijin, pierzi omenia aia care ne făcea să trăim frumos la sate, unde toți se ajutau între ei, fără să numere cine a dat mai mult.
Trebuie să înțelegem că viața nu este o bătălie continuă. Și, dacă te uiți mai sus, la treburile alea mari de care se ocupă statele, o să vezi că e exact aceeași mizerie. Țările astea mari se bat între ele de parcă pământul ar fi o pradă pe care trebuie să o sfâșie. Toată politica asta mondială, geopolitica despre care vorbesc toți cu cuvinte grele, nu e decât o luptă pentru resurse. Unii vor petrolul, alții vor gazul, alții vor metalele scumpe, iar pentru asta sunt în stare să calce peste cadavre. Și ce se întâmplă de fapt? Unele state ajung să fie putred de bogate doar pentru că au reușit să le sărăcească pe altele. Prosperitatea lor e clădită pe foamea și pe lipsurile altor popoare. E exact același principiu greșit pe care îl vedem între oameni: eu am pentru că ți-am luat ție sau pentru că te-am împiedicat pe tine să ai. Este o lume viciată unde hoția și lăcomia sunt numite strategii de stat. Din cauza acestei concurențe nesfârșite între țări apar războaiele care ne bagă în sperieți.
Tu sigur nu vrei războaie. Cine ar vrea să-și vadă copiii trimiși pe front sau să se teamă că pică vreo bombă peste casa lui? Nimeni cu scaun la cap nu vrea sărăcie, să se uite în buzunar și să nu știe dacă are cu ce să plătească lumina sau să ia o pâine. Dar războaiele și sărăcia nu sunt accidente. Ele sunt rezultatul direct al acestui sistem de concurență. Atunci când un stat vrea cu orice preț să pună mâna pe resursele altuia, apare conflictul. Atunci când o țară vrea să fie „cea mai tare”, le apasă pe celelalte pe cap. Și tu, ca om obișnuit, te simți mic și neputincios. Te gândești că n-ai nicio putere, că nu ești tu ăla care stă la masa aia mare unde se împarte harta lumii. Și e adevărat, nu ești la conducerea marilor puteri. Dar ascultă-mă ce-ți spun: ai o putere pe care nici nu o bănuiești.
Puterea ta stă în ceea ce gândești și în ceea ce le spui celor din jur. Lumea asta se ține pe picioare pentru că noi toți acceptăm ideile astea despre concurență. Dar dacă noi, oamenii simpli, ne schimbăm mentalitatea, tot sistemul ăsta de sus se va clătina. Avem nevoie de o mișcare pașnică, o mișcare a minților noastre, prin care să înlocuim concurența cu cooperarea. Cooperarea e singura care ne poate salva pe toți. Înseamnă să înțelegem că dacă eu te ajut pe tine, de fapt ne ajutăm pe amândoi. Înseamnă că statele, în loc să se bată pe resurse, ar putea să le împartă și să colaboreze pentru ca niciun om de pe planeta asta să nu mai fie flămând. Imaginează-ți cum ar fi ca toată energia și toți banii care se duc acum pe arme și pe rachete să se ducă pe spitale, pe școli și pe a face viața mai ușoară pentru toată lumea.
Poate te întrebi cum o să afle politicienii ăia mari despre ceea ce gândești tu. E simplu: politicienii sunt ca niște oglinzi. Ei fac ceea ce văd că oamenii acceptă și cer. Dacă majoritatea oamenilor crede că e normal să ne batem, politicienii ne vor da războaie. Dar dacă noi toți, oamenii simpli, ne schimbăm mentalitatea și începem să fim convinși că legea cea bună este cooperarea, politicienii vor simți imediat schimbarea. Ei își ajustează comportamentul în funcție de ceea ce gândește poporul, pentru că au nevoie de susținerea noastră ca să rămână acolo unde sunt. Atunci când vor vedea că oamenii nu mai vor luptă, că oamenii văd concurența ca pe ceva rău și distrugător, vor fi obligați să renunțe la vechile lor obiceiuri. Vor fi nevoiți să înlocuiască principiul concurenței cu cel al cooperării, pentru că altfel nu-i va mai asculta nimeni.
Schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Fiecare om pe care îl ajuți să înțeleagă de ce cooperarea e mai bună decât concurența e o cărămidă pusă la temelia unei lumi noi. Nu trebuie să fii învățat ca să înțelegi asta. E o logică simplă: dacă ne tragem unul pe altul în jos, picăm toți. Dacă ne ridicăm unul pe altul, ajungem toți la lumină. După ce noi, oamenii simpli, ne vom schimba felul de a privi lucrurile, lumea va trece la următorul prag al civilizației. Va fi o lume fără războaie, fără certuri între neamuri și fără sărăcie lucie. Va fi o lume în care toți oamenii vor prospera, pentru că nu ne vom mai irosi forțele încercând să ne furăm unii altora resursele, ci le vom folosi împreună.
Fă în așa fel încât cei de lângă tine să vadă adevărul ăsta. Spune-le prietenilor tăi, spune-le colegilor de muncă, trimite gândul ăsta mai departe către oricine poți. Dacă tu reușești să schimbi mintea unui singur om, ai făcut deja un pas uriaș pentru întreaga planetă. Nu te lăsa păcălit de ideea că „așa a fost mereu”. Faptul că omenirea s-a bătut mii de ani nu înseamnă că trebuie să o facă la nesfârșit. Suntem destul de maturi acum ca să înțelegem că ne merge mai bine împreună. Concurența e o boală a copilăriei noastre ca specie, dar e timpul să ne vindecăm și să creștem mari.
Cooperarea trebuie să devină noua regulă a pământului. Gândește-te ce liniște ar fi pe lume dacă n-ar mai trebui să te temi că o altă țară vrea să-ți ia pământul sau că un alt om vrea să-ți ia locul de muncă, prin vicleșug. Atunci când toți oamenii își vor însuși mentalitatea cooperării, toate resursele planetei vor fi folosite cu cap, nu risipite pe distrugere. Prosperitatea nu va mai fi un lux pentru câțiva, ci un lucru firesc pentru toți. Și totul pleacă de la tine, de la decizia ta de a nu mai accepta concurența ca fiind ceva bun. Tu poți trimite acest semnal al schimbării în toată lumea, de la inimă la inimă, până când vocea noastră va fi atât de puternică încât cei care conduc statele nu vor mai avea de ales și se vor schimba și ei.
E timpul să fim deștepți cu adevărat. Deșteptăciunea nu stă în diplome, ci în a înțelege că suntem toți în aceeași barcă. Dacă barca are o gaură, nu contează că tu ești la clasa întâi sau la cală, te scufunzi la fel. Hai să astupăm gaura aia numită concurență și să începem să vâslim împreună spre o lume mai dreaptă. Atunci când toți oamenii simpli vor fi convinși de asta, pacea și belșugul vor veni de la sine, pentru că nu va mai fi nimeni care să hrănească monstrul luptei pentru resurse. Tu ești cel care poate porni acest motor al schimbării. Vorbește, explică, fii un exemplu de cooperare în tot ceea ce faci. Viitorul tău, al copiilor tăi și al întregii lumi depinde de acest mic pas în mentalitatea noastră.
Pacea și prosperitatea sunt posibile pentru toți. Uită-te la istorie și o să vezi că marile schimbări au venit mereu de jos, de la oamenii care s-au săturat să fie folosiți și care au înțeles că puterea e la ei. Astăzi, puterea noastră e să refuzăm să ne mai batem între noi și să cerem o lume a ajutorului reciproc. După ce politicienii vor vedea că nu mai au cui să vândă ura și frica, se vor schimba. Se vor transforma din stăpâni în administratori ai binelui comun, pentru că asta le vom cere noi, prin tot ceea ce suntem. E un drum lung, dar e singurul care merită parcurs. Iar fiecare om pe care îl convingi să renunțe la ideea de concurență e o bătălie câștigată pentru pacea mondială.
Nu te teme să fii cel care dă vestea asta. Chiar dacă unii vor râde și vor zice că ești visător, tu să știi în inima ta că ai dreptate. Lumea asta s-a săturat de „realismul” ăsta crud care ne aduce numai necazuri. Avem nevoie de curajul de a crede în cooperare. Fă acest lucru pentru tine, pentru liniștea ta și pentru ca nepoții tăi să trăiască într-o lume în care să nu știe ce e ăla război sau ce e aia foame. Totul stă în puterea noastră de a ne schimba gândirea și de a-i ajuta pe ceilalți să facă la fel. Cooperarea e legea viitorului. Hai să o facem să fie legea prezentului nostru chiar de azi.
Imaginează-ți o zi în care te trezești și știi sigur că nicăieri în lume nu se mai trag focuri de armă, pentru că nimeni nu mai simte nevoia să demonstreze că e mai tare. Imaginează-ți că nicio țară nu mai e săracă, pentru că bogățiile pământului sunt folosite pentru toți, nu doar pentru cei care au armata mai mare. Acea lume nu e un basm, ci e rezultatul firesc al schimbării noastre de mentalitate. Dacă noi toți vrem asta, politicienii vor face asta. Ei nu pot guverna împotriva curentului minții noastre. De aceea, treaba ta e cea mai importantă: să faci mentalitatea cooperării să devină stăpâna pământului.
Avem o singură lume și o singură viață. E păcat să le irosim în bătălii care nu ne aduc nimic bun. Alege să fii un om al păcii și al cooperării. Arată-le tuturor că e mai bine să împarți un codru de pâine cu drag decât să mănânci un festin singur, cu frica-n sân. Atunci când vom fi destul de mulți care gândim așa, lumea se va schimba într-o clipită, ca prin minune. Dar minunea aia o facem noi, prin fiecare vorbă bună și prin fiecare gest de solidaritate. Hai să pornim la drum și să transformăm planeta asta într-o casă adevărată pentru toată lumea, o lume a prosperității și a iubirii de oameni, unde cooperarea să fie singura lege după care ne ghidăm.
Autor: Claudiu Neacșu
