Trăim într-o lume care ne-a învățat, încă de când eram mici, că viața e ca un ring de box. Ori dai, ori primești. Ori ești deasupra, ori ești călcat în picioare. Peste tot pe unde te uiți, pe la televizor, pe internet, prin ziare sau chiar la locul de muncă, auzi același lucru: trebuie să fii competitiv. Trebuie să fii mai bun decât colegul tău, trebuie să ai mașina mai frumoasă decât vecinul, trebuie să te lupți pentru locul tău sub soare, de parcă soarele ăsta ar fi o bucată mică de pâine pe care trebuie să ne-o smulgem unul altuia din mână. Ne-au băgat în cap ideea asta că e normal ca unii să piardă pentru ca alții să câștige. Ne uităm la cel de lângă noi nu ca la un prieten sau ca la un frate, ci ca la un adversar. Și știi ce e cel mai trist? Că am ajuns să credem că asta e ceva firesc, că așa e natura umană, că așa merge lumea și n-avem ce-i face. Însă aici e marea păcăleală. Toată ideea asta de concurență sălbatică e o mare greșeală, e un defect de fabricație în mintea noastră, pe care am ajuns să-l luăm drept adevăr absolut.
Gândește-te un pic la cum te simți tu când ești într-o cursă continuă. Ești mereu încordat, mereu cu teama că vine altul din urmă și îți ia locul, mereu cu ochii în patru să nu fii păcălit. Asta nu e viață, asta e supraviețuire de junglă, deși noi ne pretindem oameni civilizați. Și buba cea mare e că mentalitatea asta nu se oprește la gardul casei noastre sau la ușa fabricii unde lucrăm. Ea merge mult mai sus. Statele lumii, țările alea mari și puternice, fac exact același lucru pe care îl facem noi la scară mică. Se bat între ele ca niște lupi pe o pradă. Toată politica asta mare despre care auzi la știri, cu geopolitică și strategii, nu e de fapt decât o luptă crâncenă pentru resurse. Unii vor petrolul, alții vor gazul, alții vor pământurile roditoare sau apa. Și cum fac ei să aibă mai mult? Păi, simplu și crud în același timp: caută să aibă ei mai mult prin faptul că îi fac pe alții să aibă mai puțin. Este o competiție între țări, unde unele prosperă și trăiesc în lux doar pentru că au reușit să sărăcească alte state, să le ia resursele pe nimic sau să le țină în genunchi prin tot felul de jocuri murdare.
Această logică strâmbă se aplică peste tot. Vezi oameni care încearcă toată viața să adune averi uriașe, dar, dacă te uiți cu atenție la cum au făcut banii ăia, o să vezi că de multe ori s-au ridicat pe spinarea altora care au rămas cu nimic. Și societatea noastră le bate pe umăr și le zice „Bravo, ești un învingător, ești descurcăreț.” Dar cine a pierdut ca să câștigi tu? Câți oameni au rămas fără pâine ca tu să ai trei rânduri de case? Ni se prezintă asta ca fiind ceva natural, ca evoluția speciilor. Dar noi nu suntem animale sălbatice care trebuie să ne mâncăm unii pe alții ca să trăim. Noi avem minte, avem suflet și avem capacitatea de a înțelege că dacă mie îmi este bine doar pentru că ție îți este rău, atunci lumea aia e viciată din temelii. De aici apar toate necazurile. De la acceptarea asta tăcută a concurenței ca fiind motorul lumii. Din cauza ei avem stres, avem invidie, avem ură și, la scară mare, avem războaie și mizerie lucie în locuri unde pământul ar putea hrăni pe toată lumea.
Uite, sunt sigur că tu, ca orice om așezat la casa lui, nu vrei războaie. Nu vrei să auzi că mor tineri pe front, nu vrei să vezi orașe dărâmate și mame plângându-și copiii. Și nici sărăcie nu vrei, căci știi și tu cât de greu e când n-ai de niciunele. Dar te-ai întrebat vreodată de ce există ele, totuși, de mii de ani? Există pentru că statele se bat între ele. Războiul e doar concurența dusă la extrem, e momentul în care pumnul ia locul cuvântului pentru că cineva vrea resursele altcuiva. Și tu probabil zici acum: „Măi, ai dreptate. Dar ce pot să fac eu? Eu sunt un om simplu, nu sunt nici președinte, nici ministru, nu conduc armate și nu stau la masa unde se împarte harta lumii. Cum aș putea eu să opresc războaiele sau să șterg sărăcia de pe fața pământului?” Pare că suntem prea mici, că suntem doar niște frunze bătute de vânt în fața unor coloși care decid pentru noi.
Dar aici e secretul pe care vreau să ți-l spun. Există o cale, și e mai simplă decât crezi, prin care tu poți ajuta la construirea unei lumi unde să nu mai existe aceste orori. Totul pleacă de la ce avem în cap. Este nevoie de o schimbare uriașă de mentalitate, o mișcare care să cuprindă pe toată lumea, dar care nu se face cu arme, ci cu înțelegere și cuvânt bun. Trebuie să înlocuim, încetul cu încetul, ideea asta de concurență cu ideea de cooperare. Cooperarea nu e o utopie sau un vis de adormit copiii, e cea mai deșteaptă metodă de a trăi. Gândește-te cum ar fi dacă o țară n-ar mai încerca să fie peste vecini, ci ar încerca să lucreze cu ei pentru ca tuturor să ne fie mai ușor. Dacă, în loc să ne luptăm pentru o felie de resurse, am pune mână de la mână să facem ca resursele alea să ajungă la toți.
Poate te întrebi cum ajunge gândul tău de om simplu la urechile celor care conduc lumea. E mai simplu decât pare. Politicienii ăia mari, oricât de puternici se cred ei, au o mare slăbiciune: ei își ajustează comportamentul după cum bate vântul în popor. Ei fac ceea ce văd că oamenii acceptă și cer. Dacă noi toți, oamenii de rând, rămânem blocați în mentalitatea concurenței, atunci și ei vor continua să se bată între ei pe resurse, pentru că asta e „regula jocului” pe care noi o validăm prin felul nostru de a fi. Dar dacă tu, și eu, și vecinul, și colegul tău de muncă, începem să înțelegem și să spunem sus și tare că e mai bună cooperarea decât lupta, lucrurile încep să se schimbe. Când un număr mare de oameni simpli își schimbă mentalitatea, se creează un val de energie care ajunge până la vârf.
Politicienii simt imediat când oamenii nu mai vor luptă, ci vor ajutor reciproc. Ei vor afla că mentalitatea poporului s-a schimbat și, pentru că vor să rămână la putere, vor fi obligați să-și modifice și ei acțiunile. Vor înlocui principiul ăla greșit al concurenței cu cel al cooperării, pentru că asta va fi noua „cerință a pieței”, ca să zic așa. Și uite așa, pas cu pas, vor dispărea războaiele, pentru că nu va mai fi nimeni care să vrea să susțină o luptă pentru resurse când toată lumea înțelege că prin cooperare obținem mult mai mult. Sărăcia va dispărea și ea, pentru că atunci când cooperăm, bogăția se împarte altfel, nu mai rămâne blocată în buzunarele câtorva în timp ce restul se uită pe geam.
Fiecare dintre noi poate contribui la asta. Nu trebuie să faci fapte eroice. E de ajuns să faci în așa fel încât alți și alți oameni să înțeleagă de ce cooperarea e mai bună decât concurența. Vorbește cu prietenii tăi, spune-le ce gândești, trimite mai departe ideea asta că nu suntem dușmani, ci suntem cu toții în aceeași barcă. După ce toți oamenii simpli se vor convinge că e mai bine să ne dăm mâna decât să ne dăm coate, politicienii vor renunța și ei la lupta pentru resurse. Ei își ajustează comportamentul în funcție de ceea ce gândim noi, majoritatea. Dacă noi suntem convinși că legea e cooperarea, ei vor trebui să facă din ea legea lumii.
Abia după ce ne vom însuși cu toții această mentalitate, omenirea va trece la următorul prag al civilizației. Va fi o lume pe care nici nu ne-o putem imagina acum, o lume fără grija zilei de mâine, fără frica de bombe, fără copii care plâng de foame în sate uitate de lume. Va fi o lume în care toate țările vor prospera împreună, pentru că progresul unuia va însemna progresul tuturor. Nu mai e loc de invidie când știi că binele tău e legat de binele meu. Această implementare mondială a cooperării stă în puterea ta. Schimbarea asta pașnică, de la inimă la inimă, e cel mai puternic instrument pe care îl avem.
Gândește-te la asta ca la un fenomen care se răspândește. Tu spui la doi oameni, ăia spun mai departe la alți patru, și tot așa, până când toată lumea va înțelege că vechiul mod de a trăi prin concurență a fost doar o eroare tristă a tinereții omenirii. Acum e timpul să ne maturizăm. E timpul să înțelegem că pământul ăsta are de toate pentru toți, dacă știm cum să cerem și cum să ne organizăm. Lupta pentru resurse e o pierdere enormă de energie. Gândește-te câți bani și câtă inteligență se irosesc acum pentru a inventa arme mai sofisticate, când toți acei bani și toate acele minți luminate ar putea fi folosite pentru a vindeca boli, pentru a curăța planeta sau pentru a ne face viața mai frumoasă prin tehnologie pusă în slujba omului.
Totul depinde de noi. Dacă noi continuăm să credem că celălalt e un pericol, așa va fi. Dar, dacă alegem să credem că celălalt e un partener de drum, atunci lumea se va transforma sub ochii noștri. Nu te lăsa păcălit de cei care spun că „așa a fost mereu”. Faptul că a fost greșit mii de ani nu înseamnă că trebuie să fie greșit și de acum încolo. Suntem în momentul în care putem alege să facem un salt uriaș. Și saltul ăsta nu se face prin tehnologie, ci prin bunătate și logică simplă. Cooperarea e singura soluție reală pentru pacea mondială și pentru prosperitatea fiecărui om de pe această planetă.
Tu ai puterea asta, chiar dacă n-ai studii înalte sau funcții importante. Puterea de a schimba mentalitatea ta și de a-i ajuta și pe alții să o facă e cea mai mare putere din lume. Spune-le tuturor că nu mai vrei să concurezi, că vrei să cooperezi. Spune-le că vrei o lume unde succesul tău să nu însemne eșecul altuia. Când masa critică de oameni va gândi așa, conducătorii lumii nu vor mai avea de ales. Vor trebui să se alinieze dorinței noastre de pace și bunăstare comună. Și atunci, războaiele și sărăcia vor deveni doar niște pagini urâte în cărțile de istorie, ceva ce copiii noștri vor citi și se vor mira cum de am putut trăi așa atâta timp.
Fă acest pas! Începe de azi să privești lumea prin ochelarii cooperării. Fii tu cel care schimbă tonul discuției la tine în familie sau în grupul de prieteni. Arată-le că e mai mult profit în a lucra împreună decât în a te bate de unul singur. Prosperitatea tuturor e la un pas de noi, trebuie doar să avem curajul să întindem mâna și să o apucăm. Este o mișcare pașnică, dar de neoprit. Este viitorul nostru și al copiilor noștri. Hai să facem cooperarea legea întregii lumi, să înlocuim lupta cu ajutorul și să ne bucurăm, în sfârșit, de tot ce are viața mai frumos să ne ofere.
Imaginează-ți un moment în care te plimbi pe stradă și știi că orice om întâlnești, fie el de aici sau din altă țară, îți este partener. Știi că nimeni nu vrea să-ți ia nimic, pentru că și el are tot ce-i trebuie. Știi că liderii lumii se întâlnesc nu ca să discute despre noi rachete, ci despre cum să facă energia mai ieftină pentru toți sau cum să protejeze natura mai bine. Acea zi este posibilă și depinde de cum gândești tu azi. Nu lăsa concurența să-ți mai otrăvească sufletul. Alege cooperarea și fii mândru de alegerea ta, pentru că ești unul dintre constructorii noii civilizații. O civilizație a luminii, a păcii și a belșugului pentru fiecare suflet de pe acest pământ.
Să nu uităm că marile schimbări au plecat mereu de jos. Istoria ne-a arătat că atunci când poporul își schimbă inima, imperiile se prăbușesc sau se transformă. Acum nu mai vrem să prăbușim imperii, ci vrem să transformăm întreaga planetă într-o casă primitoare pentru toți. Și cheia e la tine, în buzunarul tău, sub forma modului în care alegi să relaționezi cu ceilalți. Cooperarea e drumul, prosperitatea e destinația. Să pornim la drum cu încredere și să nu ne oprim până când ultimul om de pe pământ va înțelege că împreună suntem de neînvins și că singura luptă care merită purtată e cea împotriva propriului egoism și a vechii mentalități de concurență.
Viitorul e al nostru, al celor mulți și simpli care vor liniște și o viață bună. Și, pentru că suntem mulți, suntem de fapt cei care deținem frâiele. Hai să le folosim cu cap și să direcționăm lumea spre cooperare. E timpul ca pacea să nu mai fie doar o pauză între două războaie, ci să devină starea noastră naturală. E timpul ca sărăcia să fie doar o amintire urâtă. Tot ce avem de făcut e să credem în puterea cooperării și să facem ca această credință să devină legea întregului pământ. Tu poți face asta, chiar acum. Spune-le și altora. Schimbă lumea prin gândul tău bun și prin dorința ta de a vedea pe toată lumea prosperând. Așa se face istoria cea nouă. Iar tu ești unul dintre personajele ei principale.
Să ai încredere că ceea ce faci contează. Fiecare discuție despre cooperare e o sămânță plantată într-un pământ care a fost prea mult timp udat cu sânge și lacrimi. E timpul să-l udăm cu înțelegere și ajutor reciproc. Și o să vezi, o să vezi cum vor răsări roadele pe care le-am așteptat de atâtea generații. Lumea fără războaie și fără sărăcie nu e un miracol care cade din cer, e o construcție pe care o ridicăm noi, cărămidă cu cărămidă, prin fiecare gest de cooperare și prin fiecare om pe care îl convingem să renunțe la ideea de concurență. Este cel mai frumos proiect la care am putea lucra vreodată. Și știi ce? O să ne iasă. Pentru că, în adâncul sufletului, toți oamenii vor același lucru: să fie iubiți, respectați și să aibă o viață liniștită. Hai să le arătăm calea spre acea viață prin cooperare.
Numai de noi depinde să ajungem la următorul prag al civilizației!
Autor: Claudiu Neacșu
