De ce lumea asta e făcută în așa fel încât tu să fii mereu pe fugă, mereu cu grija zilei de mâine, în timp ce alții au atât de mult încât nici nu mai știu ce e aia o factură sau un preț la raft? E o chestie care ne apasă pe toți, chiar dacă nu o spunem mereu cu voce tare. Dar fii atent aici la ce mi-a trecut prin minte, că e o idee care ar putea să schimbe tot ce știm noi despre viață. Imaginează-ți ce s-ar întâmpla dacă toți bogații ăștia mari ai lumii, ăia care învârt miliardele pe degete de parcă ar fi boabe de porumb, s-ar trezi într-o dimineață cu o idee fixă în cap. Dar nu ideea de a mai face încă un miliard, ci ideea de a-și uni forțele toți, ca o echipă de fotbal imbatabilă, ca să facă ceva ce n-a mai văzut pământul. Ce-ar fi dacă s-ar pune la aceeași masă și ar zice că de azi înainte nu mai vor să vadă niciun om sărac pe fața pământului? Și nu așa, cu vorbe goale cum auzim la televizor pe la campanii electorale, ci pe bune, cu planuri făcute cu cap, ca să transforme toată sărăcia asta lucie într-o prosperitate de să ne frecăm la ochi și să nu ne vină să credem.
Poate o să zici că bat câmpii sau că am citit prea multe povești. Dar stai să vezi unde bat. Tu știi bine că majoritatea relelor de pe lumea asta vin din lipsă. Omul, când n-are ce pune pe masă, când vede că-i plânge copilul de foame sau că n-are cu ce să-l încalțe pe timp de iarnă, devine încrâncenat. Se supără pe viață, se supără pe vecinul care o duce mai bine și, încet-încet, în sufletul lui se adună un venin care, mai devreme sau mai târziu, dă pe dinafară. De aici vin toate conflictele, toate bătăile, toate hoțiile și chiar războaiele alea mari care ne sperie când deschidem televizorul. Toată lumea se bate pe o felie de pâine mai mare, în timp ce unii stau pe tot muntele de grâu. Acum, gândește-te cum ar fi dacă bogații ăștia ar reorganiza lumea din temelii. Ar putea să folosească tehnologia aia deșteaptă de care tot auzim, roboții și calculatoarele lor, nu ca să ne lase pe noi fără muncă, ci ca să producă tot ce ne trebuie la prețuri de nimic sau chiar gratis. Ar putea să facă în așa fel încât tu să nu mai ai grija chiriei, să ai o casă a ta care să nu te coste o viață de sclav la bancă, să ai mâncare bună și sănătoasă la discreție și să știi că, dacă te doare ceva, cei mai buni doctori te repară fără să te întrebe câți bani ai în buzunar.
Într-o lume ca asta, pe care o numim prosperă, tu n-ai mai avea de ce să fii supărat pe bogatul de la etajul treizeci. De ce să-i mai porți pică sau de ce să mai vrei să-i dărâmi gardul, dacă și tu ai tot ce-ți trebuie? Dacă viața ta e plină de bucurie, dacă ai timp să stai cu familia, să te plimbi, să înveți ceva ce-ți place sau pur și simplu să stai la soare fără să te gândești că te dă cineva afară din casă, atunci dispare toată ciuda aia care roade societatea. Și aici e schepsul cel mare, că bogații ar câștiga și ei ceva ce n-au avut niciodată, oricâte zerouri au în cont: ar câștiga liniștea aia adevărată. Tu îți dai seama că nici lor nu le e ușor acum? Stau cu frica-n sân că vine o criză, că se ridică poporul cu furcile, că le fură cineva mașina scumpă sau că trebuie să stea după garduri de trei metri cu sârmă ghimpată și cu paznici la poartă. Aia nu e fericire, aia e pușcărie de lux.
Dacă ar crea o lume unde toți suntem prosperi, bogatul ar putea să iasă pe stradă liniștit, să dea mâna cu tine și să nu se teamă că vrei să-i iei ceva, pentru că n-ai avea ce să-i iei, din moment ce ai și tu de toate. Avuția celor bogați ar fi cu adevărat protejată nu de garduri, ci de faptul că nimeni n-ar mai avea motive să fie violent. Ar dispărea orice fel de convulsie socială, cum îi zic deștepții, adică nu s-ar mai ieși în stradă cu scandal, n-ar mai fi greve, n-ar mai fi ură. Ar fi o lume în care fericirea ar fi peste tot, nu doar în câteva insule private. Gândește-te că bogatul ar fi ferit de orice pericol pentru că furia aia a săracului, care e ca un vulcan gata să explodeze, s-ar stinge de la sine. Nu mai ai de ce să faci revoluție când viața e frumoasă și ai tot ce-ți poftește inima. E o investiție mult mai bună pentru ei să dea o parte din ce au ca să repare lumea, decât să dea banii pe sisteme de securitate care oricum nu-i apără de ura oamenilor.
O lume a prosperității universale ar însemna că fiecare om de pe pământ, de la ăla care sapă șanțuri până la ăla care face rachete, se simte un om împlinit. Tu ai avea timp să fii mai bun. Când nu ești hăituit de datorii, ai timp să-ți ajuți vecinul, ai timp să zâmbești pe stradă, ai timp să te bucuri de o floare sau de un apus de soare. Acum suntem toți ca niște lupi care se bat pe un os ros, dar, într-o lume organizată de bogați cu scopul de a elimina sărăcia, am redeveni oameni cu suflet. Ar fi o lume fără conflicte, pentru că majoritatea conflictelor pleacă de la „eu am și tu n-ai”. Dacă amândoi avem, ne vedem de treabă și ne bucurăm de ce ne-a dat Dumnezeu. Bogații ar trebui să înțeleagă că bogăția lor e ca un castel de nisip la marginea mării. Când vine valul supărării celor mulți, castelul dispare. Dar dacă ei transformă toată plaja aia în ceva solid, atunci castelul lor rămâne în picioare pe vecie și toată lumea e mulțumită.
Și mai e ceva la care să te gândești. În ziua de azi, un om bogat e mereu privit cu suspiciune. Lumea se întreabă de unde are, pe cine a păcălit, cui i-a luat pielea. E o imagine urâtă care îi urmărește peste tot. Dar dacă ei ar fi cei care ar scoate omenirea din noroi? Atunci ar fi văzuți ca niște salvatori, ca niște oameni care și-au pus mintea și resursele la treabă pentru binele tuturor. Respectul ăla ar fi pe bune, nu cumpărat cu bani. Ar fi iubiți și apreciați, iar asta e o formă de fericire pe care nicio sumă de bani n-o poate cumpăra în sistemul ăsta strâmb de acum. Ei ar trăi într-o siguranță deplină, pentru că dragostea oamenilor e cel mai bun scut din lume. Nimeni nu vrea să rănească pe cineva care i-a făcut viața o bucurie.
Imaginează-ți cum ar arăta satele și orașele noastre. N-ar mai fi case care stau să cadă, lângă blocuri de sticlă. Totul ar fi îngrijit, curat, verde, pentru că, atunci când oamenii o duc bine, încep să aibă grijă de locul în care trăiesc. Nu mai arunci gunoiul pe stradă când simți că strada aia e și a ta, că e parte dintr-o lume care te respectă. Bogații ar trăi într-un mediu mult mai frumos, nu doar în interiorul vilelor lor, ci peste tot pe unde s-ar plimba. Ar fi o lume unde ar dispărea frica de a merge noaptea prin cartierele mărginașe, pentru că nu mai există cartiere mărginașe, există doar cartiere prospere. E o schimbare care ar vindeca sufletul omenirii, care acum e tare bolnav și plin de răutate.
Această reorganizare a lumii ar trebui să fie una urgentă, pentru că tu vezi cum stau lucrurile, parcă totul se duce de râpă. Tensiunea asta care crește între cei de sus și cei de jos e ca o coardă întinsă la maximum. Mai e un pic și se rupe. Bogații au acum șansa să fie deștepți și să nu aștepte să se rupă coarda. Dacă își unesc forțele, pot să creeze un sistem în care resursele pământului să ajungă la toți. Avem destulă mâncare, avem destulă energie, avem destul loc sub soare. Singura problemă e cum sunt împărțite. Dacă ei ar decide să împartă cu cap, nu ca o pomană, ci ca o regulă nouă a lumii, atunci am trăi toți într-o armonie de n-am mai văzut nici în vise. Conflictul ar deveni o amintire urâtă despre care ar citi copiii noștri în cărțile de istorie și s-ar minuna cum de am putut trăi atâta timp în ură și în lipsă.
Tu, ca om simplu, ai avea șansa să-ți descoperi talentele. Poate ești bun la tâmplărie, poate ai un glas frumos, poate știi să crești flori cum n-a mai văzut nimeni. Acum nu poți să faci asta, pentru că trebuie să te gândești cum să mai faci un ban de chirie. Dar, într-o lume prosperă, darul tău ar înflori. Și toată lumea ar beneficia de pe urma talentului tău. Bogații ar avea o lume plină de artă, de muzică, de mâncare gustoasă făcută cu drag, nu sub presiunea foamei. Ar fi un schimb de bunătate care ne-ar ridica pe toți la un alt nivel de civilizație. Conflictele dispar acolo unde există înțelegere și unde nevoile fiecăruia sunt împlinite. E o logică simplă de tot, pe care bogații ar trebui să o îmbrățișeze pentru propria lor salvare.
Gândește-te ce fericiți ar fi bogații să știe că avuția lor nu mai este o țintă pentru nimeni. Că nu mai trebuie să se ascundă, că nu mai trebuie să fie invidiați, ci pot fi parte dintr-o mare familie prosperă. Prosperitatea nu se termină dacă o împarți, ci se înmulțește. Un om fericit lângă tine te face și pe tine mai fericit. O lume plină de oameni care n-au nicio grijă e o lume în care creativitatea și iubirea ar fi noile monede de schimb. Bogații ar fi cu adevărat fericiți pentru că ar trăi într-o realitate pe care ei au creat-o ca să fie perfectă, nu doar pentru ei, ci pentru toată specia umană. Ar fi ca un fel de paradis pe pământ, construit cu mâinile și mințile lor, folosind capitalul pe care l-au adunat, ca pe un motor al binelui, nu ca pe o barieră între ei și restul lumii.
Convulsiile sociale de care se tem ei sunt ca niște boli ale unui corp slăbit. Sărăcia e microbul care îmbolnăvește societatea. Dacă bogații ar acționa ca niște medici deștepți și ar elimina acest microb, corpul omenirii ar fi sănătos și puternic. Conflictele ar dispărea complet, pentru că n-ar mai avea pe ce să se sprijine. Când toată lumea e la adăpost, agresivitatea scade. Oamenii devin mai calmi, mai raționali. Bogatul ar vedea că, oferind prosperitate, primește în schimb ceva mult mai valoros decât banii: primește o lume stabilă în care el și familia lui pot prospera pe termen lung, fără teamă că totul s-ar putea sfârși într-o noapte de haos.
Uneori stau și mă uit la cer și mă gândesc că stelele alea nu se bat între ele pe spațiu, ci stau acolo fiecare cu lumina ei. Așa am putea fi și noi. Bogații ar putea fi sorii care dau energia, iar noi ceilalți am putea fi planetele care înfloresc sub lumina lor. E un vis frumos, dar e un vis care poate deveni realitate dacă bogații înțeleg că fericirea lor e legată de a ta. Nu poți fi cu adevărat bine când știi că la doi pași de tine cineva suferă. Undeva, în adâncul sufletului, chiar și cel mai bogat om simte o strângere de inimă când vede mizeria din lume. Dacă ar elimina acea mizerie, ar scăpa și de acea strângere de inimă. Ar fi liber la suflet, o libertate pe care n-o poți avea într-o lume plină de nedreptate.
Te rog să te gândești la cât de mult am putea evolua dacă n-am mai pierde timpul cu certuri pe resurse. Am putea explora spațiul, am putea înțelege secretele naturii, am putea trăi sute de ani în sănătate deplină. Bogații au banii să pornească acest motor al evoluției pentru toți. O lume de oameni prosperi e o lume de oameni inteligenți și educați. Iar o lume de oameni deștepți e mult mai ușor de gestionat prin bun simț decât o lume de oameni disperați prin forță. Conflictele dispar când rațiunea ia locul instinctului de supraviețuire. Iar prosperitatea e cea care dă omului liniștea necesară să fie rațional.
Bogații lumii ar fi cu adevărat feriți de orice pericol dacă ar deveni partenerii noștri în această aventură a vieții, nu stăpânii noștri. Să creezi o lume fără săraci e cel mai nobil lucru pe care l-ar putea face cineva vreodată. Și e și cel mai egoist în același timp, în sensul bun, pentru că le-ar asigura lor o viață de vis, fără nicio grijă legată de siguranța averii lor. O avuție care servește tuturor e o avuție sfântă, pe care nimeni n-ar îndrăzni să o atingă cu gând rău. Ar fi o protecție naturală, venită din recunoștința și din mulțumirea fiecărui om care beneficiază de pe urma acestui sistem nou și drept.
Să știi că puterea lor de a schimba lucrurile e uriașă. Dacă doar zece dintre cei mai bogați oameni s-ar pune de acord, ar putea să rezolve problema foamei și a lipsei de educație în câțiva ani. Dar dacă s-ar uni toți, ar putea să șteargă sărăcia de pe hartă ca și cum n-ar fi fost niciodată. Gândește-te la ce forță ar fi aia! Ar fi cea mai mare revoluție din istorie, dar una făcută cu pace, cu bani și cu inteligență. Tu, ca un simplu om, ai vedea cum viața ta se transformă dintr-o luptă continuă într-o vacanță creativă. Și n-ai mai simți niciodată nevoia să te revolți împotriva nimănui, pentru că ai avea tot ce-ți trebuie ca să fii fericit.
Fericirea bogaților ar fi una completă, pentru că ar trăi într-un mediu în care succesul lor nu mai generează suferință pentru alții. E greu să fii fericit când știi că profitul tău vine din faptul că cineva e plătit prost. Dar, dacă succesul tău vine dintr-o lume în care toți suntem prosperi, atunci acea fericire e curată ca lacrima. Conflictele ar dispărea de la sine, pentru că baza lor, care e inegalitatea strigătoare la cer, ar fi eliminată. Bogatul ar dormi ca un prunc, știind că lumea de afară e un loc sigur, prietenos și plin de recunoștință.
Este timpul ca bogații să vadă dincolo de ziua de mâine și de bilanțul lor contabil. Lumea are nevoie de o viziune mare, de o schimbare care să ne aducă pe toți la aceeași masă a bucuriei de a trăi. Sărăcia e o eroare a sistemului, o greșeală de organizare pe care ei o pot corecta. Făcând asta, se vor salva pe ei înșiși de orice risc viitor. Vor crea o lume în care moștenirea lor nu va fi doar o grămadă de bani, ci o civilizație prosperă care îi va pomeni cu drag sute de ani de acum încolo. E cea mai frumoasă moștenire pe care o poți lăsa: o lume fără lacrimi de foame și fără frică de semenul tău.
Conflictele care ne fac azi să sângerăm, toate neînțelegerile dintre nații și dintre oameni, sunt ca niște umbre care dispar când aprinzi lumina prosperității. Să creezi o lume unde nu mai există săraci înseamnă să aprinzi soarele pentru toată lumea. Bogații ar fi cei care țin torța, iar noi ceilalți am fi cei care întreținem focul cu munca și cu entuziasmul nostru, de data asta dintr-o poziție de oameni liberi și mulțumiți. Ar fi un parteneriat istoric, un pact al fericirii universale pe care merităm să-l trăim.
Nu e ceva imposibil. E doar o alegere. O alegere pe care cei bogați trebuie să o facă pentru propria lor liniște și pentru fericirea noastră a tuturor. O lume fără oameni săraci e o lume fără pericole, o lume în care viața fiecăruia devine o operă de artă. Să sperăm că vor înțelege acest lucru înainte ca valul să crească prea mare. Prosperitatea pentru toți e cheia către o lume fără conflicte, unde bogații sunt cu adevărat fericiți și păziți de însăși bunătatea pe care au semănat-o în jurul lor. E singurul viitor care merită construit, pentru tine, pentru mine și pentru copiii noștri.
Autor: Claudiu Neacșu
