Zece întrebări în INTERVIUL DE ZECE.
În spatele fiecărui autor există un teritoriu nevăzut, unde realul se îmbină cu instinctul, iar cuvintele devin martori ai unor lumi care nu se lasă ușor dezvăluite. Prin interviul de mai jos pășim tocmai acolo: în spațiul în care un scriitor își negociază libertatea, umbrele și adevărul. Clara Marinescu rămâne una dintre acele prezențe literare care nu pot fi citite pe fugă, ci doar explorate cu răbdare, cu uimire și cu sentimentul că fiecare pagină ascunde o ușă spre un alt fel de adevăr.
Claudiu Neacșu: Cum ați descoperit momentul în care scrisul a devenit nu doar o activitate, ci o formă de eliberare și identitate personală?
Clara Marinescu: Nu ușor. Mi-au trebuit ani să fructific scrisul prin eliberare. Nu m-am gândit niciodată serios să public (acesta a fost, de fapt, pasul care mi-a descătușat pornirea de a scrie) pentru că prea mult timp am scris numai pentru ochii și plăcerea mea. Deci, pentru mine, scrisul a fost dintotdeauna o formă de eliberare. Numai că, la un moment dat, am decis să se mai elibereze și alte persoane citindu-mă. Consider că am reușit.
Claudiu Neacșu: Textele pe care le creați transmit o intensitate emoțională aparte. Cum transformați emoțiile brute în literatură coerentă, fără a pierde autenticitatea lor?
Clara Marinescu: Nu cred că e greu să faci așa ceva. Într-o prea apăsătoare măsură, eu sunt foarte sinceră în ce scriu, sunt parte activă din personaje, sunt și femeie, si bărbat, și creatură ori umbră. Am din toți câte ceva sau EI au din mine și mi-e ușor să-mi creionez personajele după „chipul si asemănarea mea”. Poate fi un neajuns ori o greșeală să mă expun astfel, dar îmi asum. Descriind cu acuratețe părți din ceea ce cu adevărat simt, păstrez întotdeauna autenticitatea, cititorul inalță sprâncenele întrebându-mă, nu de puține ori, dacă chiar am trăit ori am făcut ceva ce și personajul meu face.
Claudiu Neacșu: Stilul dark apare recurent în prozele pe care le semnați. Ce anume vă atrage către această zonă și cum se integrează ea în universul literar pe care îl construiți?
Clara Marinescu: De foarte mică am fost deosebit de impresionabilă. Am avut (am!) o imaginație debordantă. Tot ce citeam căpăta dimensiuni urieșești, vedeam mult, simțeam prelung. Am cochetat cu câteva episoade desprinse de realitate, ceea ce m-a făcut, cumva, mai apropiată de umbre și Întuneric. Repetate fiindu-mi aceste „experiențe”, am ajuns să nu-mi mai fie teamă de ele și să mi le apropii folosindu-le în cărți. Ceea ce scriu are multe pete întunecate, adânci și zguduitoare. Aș vrea să spun cu tărie că este doar o perioadă prin care trec, dar nu sunt convinsă de asta.
Claudiu Neacșu: Colaborarea la romanul „Vigilante” a presupus împărțirea unui univers ficțional cu un alt autor. Cum ați trăit această experiență și ce v-a revelat despre propriul mod de a scrie?
Clara Marinescu: Această colaborare a fost o mare provocare, întrucât am abordat un stil ce nu îmi era tocmai familiar, și anume spionaj. Am încercat să adopt stilul scurt, concis, axat pe acțiuni, mai puțin introspectiv. Nu știu cât am reușit, dar am făcut deseori să se confunde stilul meu cu cel original, al autorului, după care am încercat să mă mulez. Experiența a fost cu atât mai interesantă cu cât celălalt autor mi-a fost și partener de viață pentru o perioadă de timp.
Claudiu Neacșu: Stilul pe care îl abordați este adesea descris ca fiind inconfortabil, brutal, smucit, cu accente fantastice și erotice. Ce credeți că îi determină pe cititori să revină la un astfel de registru, în ciuda intensității sale?
Clara Marinescu: De ce „în ciuda intensității sale”? Tocmai pentru această intensitate cititorii (un anume segment) pot prefera acest stil. Modul meu de abordare este, uneori, profund introspectiv. De aceea, de multe ori, dau impresia că textele mele sunt inspirate din realitate. Ceea ce atrage, nu?
Claudiu Neacșu: „Pe aripile vântului” și trupa Queen ocupă un loc special în preferințele dumneavoastră. În ce fel se reflectă aceste influențe în scrisul pe care îl practicați?
Clara Marinescu: Nu știu dacă se reflectă cumva. Pasiunile mele nu interferează neapărat cu scrierile ce-mi aparțin. Dacă e să mă leg totuși de un amănunt forțat, acela ar fi că protagoniștii masculini din textele mele sunt toți bruneți.
Claudiu Neacșu: Atunci când lucrați la un roman nou, cum arată procesul de creație: disciplină, impuls, ritual sau haos controlat?
Clara Marinescu: Mai degrabă impuls. Ori haos controlat. Dacă sunt, însă, limitată de timp, reușesc să mă adun și îmi disciplinez creativitatea și punerea ei pe foaie. La momentul actual scriu pe computer, cu mai multe ferestre și fișiere deschise, ca să mențin continuitatea și cursivitatea. Când îmi vin idei care nu sunt, neapărat, în stricta continuare a celor deja scrise și ordonate, le introduc într-un alt fișier intitulat chiar așa: „Idei”. Asta ca să-mi pară „haosul” mai organizat.
Claudiu Neacșu: Noul roman la care lucrați este descris ca fiind extrem de sincer. Ce v-a determinat să vă expuneți atât de direct în această etapă a parcursului literar?
Clara Marinescu: Consider că propria viață este atât de ofertantă ca portofoliu de emoții și trăiri, că ar fi cu adevărat păcat să nu le introduc în personaje. Cred că acestea sunt cu atât mai realiste, cu cât împărtășesc cu autorul această gamă variată de experiențe. Nu mă imaginez scriind despre ceva ce nu aș putea trăi cu adevărat. Voi ajunge, probabil, și în punctul acela. Dar mai aștept puțin.
Claudiu Neacșu: Cum gestionați echilibrul dintre ficțiune și fragmentele de realitate personală care se strecoară inevitabil în scrierile pe care le realizați?
Clara Marinescu: Îmi vine mănușă să fac asta. Ține, poate, de puterea imaginației mele. Pentru mine, cuvintele au miros. Oamenii au în mintea mea alte nume care li se potrivesc mai bine. Pe gresia din baie văd cupluri încolăcite. La capul patului este mereu o siluetă lungă, întunecată. Toate astea se amestecă cu realitatea într-un mod care să mă declare, totuși, cu toate țiglele pe casă.
Claudiu Neacșu: Privind înapoi la evoluția literară de până acum, ce considerați că v-a modelat cel mai puternic: lecturile, experiențele personale, colaborările sau curajul de a urma un stil neconvențional?
Clara Marinescu: Din toate câte un pic, dar cel mai mult experiențele personale. E o provocare frumoasă să mă las pradă trăirilor de tot felul, să le simt ramificându-se în mine și, când nu mai au loc, să își continue creșterea în textele mele. Percutez puternic cu personajele principale.
Autor: Claudiu Neacșu
