Uită-te bine la lumea în care trăim. Vești proaste, viruși, copii care plâng de foame, politicieni care ne fură banii, totul, absolut totul, provine dintr-o singură sursă. Nu, nu este o conspirație nebunească din filme, este un război care se pregătește, o bătălie cu iz ideologic care abia se desfășoară sub suprafață, dar care devine din ce în ce mai aprigă între cei care au și cei care nu au. Nu este un război cu tunuri, avioane și tancuri. Este un război subteran, care nu este întotdeauna vizibil, dar care ne umple cu fum toxic fiecare respirație. Aceasta este problema centrală a lumii de astăzi. Cei care au prea mult nu vor să piardă ceea ce au, iar cei care nu au nimic așteaptă în culise să-și ia partea care li se cuvine.
Această luptă mocnită este un cancer pentru societate. Nimic nu se îmbunătățește. Cei săraci nu pot învăța, nu pot munci, nu pot inova. Sunt prea ocupați să supraviețuiască. Iar când există o populație numeroasă, apar lucruri rele. Se comit crime, apare violența și există un sentiment general de nemulțumire și ură peste tot. Chiar și cei bogați, care trăiesc în micile lor lumi închise, în case somptuoase, simt acest lucru. Nu pot merge pe stradă fără să se teamă de un atac. Nu se pot bucura de natură așa cum o făceau înainte. Nu pot avea încredere în nimeni.
Și de ce? Pentru că jocul este trucat. Într-o lume nedreaptă, un om poate deveni miliardar, în timp ce multe alte mii muncesc pe brânci pentru câțiva bănuți. Acest lucru nu este corect, nu este echitabil, nu este uman și nici durabil. Este o defect major al sistemului care trebuie remediat, deoarece atâta timp cât acesta funcționează cu un defect, oala nemulțumirii va fierbe și, în cele din urmă, inevitabil, va exploda.
Și iată cel mai important lucru. Cine poate opri această luptă? Nu săracii. Ei nu au putere, nu au cheia universală și cu siguranță nu au influență politică și financiară. Doar bogații o pot opri. Ei sunt inginerii care au construit această clădire-model a lumii așa cum o cunoaștem astăzi. Ei trebuie să recunoască, de urgență, că singura modalitate prin care pot trăi bine, în siguranță și în pace este reorganizarea lumii acum, pentru a crea o planetă în care să nu existe săraci, ci doar bogați.
Nu este o cerere de caritate, ci una de bun simț și perspicacitate. De ce să trăiești pe o avere în mijlocul unor dușmani nemiloși și înfometați, când o parte din avere poate transforma dușmanii în vecini și prieteni mulțumiți? Conflictul aprins se stinge de la sine în mod natural când nu mai există motive pentru a lupta. Iar motivele pentru a lupta sunt sărăcia, umilința și lipsa de speranță.
Cum se produce această restructurare? Persoanele bogate trebuie să se așeze la masa negocierilor și să spună: „Ajunge! Așa nu mai merge. Ne este teamă să nu pierdem ceea ce avem. Trebuie să schimbăm regulile jocului pentru a ne proteja pe noi și pe copiii noștri”. Trebuie să se asigure că impozitele sunt echitabile și că toată lumea plătește la fel, cu echitate, și că banii se întorc în comunitate în loc să fie ascunși sub palmieri pe insule private. Banii ar trebui să fie folosiți pentru a garanta o educație excepțională pentru orice copil, indiferent de locul nașterii, și îngrijire medicală garantată pentru orice persoană. Este ca și cum s-ar consolida fundația casei lor, care se prăbușește.
Reorganizarea necesită, de asemenea, respectarea muncii. Nu mai poate exista exploatare. Oamenii trebuie să fie plătiți suficient pentru a se asigura că pot trăi fără să-și facă griji pentru ziua următoare. Când un om câștigă un salariu cinstit pentru o zi de muncă cinstită și are siguranța că poate să-și întrețină familia, el nu mai luptă împotriva sistemului, ci îl acceptă și îl protejează. Prosperitatea universală nu este o cheltuială, ci o expansiune vastă a pieței. Cu cât oamenii au mai mulți bani, cu atât sunt mai mulți clienți potențiali pentru companiile producătoare. Aceasta este logica economică pe care ei ar trebui să o cunoască mai bine decât oricine.
Într-o lume reorganizată, în care toată lumea prosperă, conflictul latent nu mai există. Tensiunea care generează criminalitate, corupție și poluare catastrofală este inexistentă. Persoanele bogate pot fi în sfârșit libere și fericite, fără teama că ceva ar putea exploda în orice moment. Fericirea lor este o fericire reală, nu una limitată. Fericirea lor este o fericire obținută prin satisfacție universală.
Prin urmare, să nu ne mai amăgim. Problema cu care ne confruntăm este conflictul de clasă care se dezvoltă sub suprafață, iar răspunsul, o măsură simplă și oportună, este reorganizarea mondială de către puterile actuale. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, cei bogați se condamnă la o viață de paranoia constantă și dezastre internaționale. Ei trebuie să-și dorească pacea și prosperitatea universală, în special pentru ei înșiși, acum.
Autor: Claudiu Neacșu
