Acolo, la felul în care mergem pe stradă sau la cum ne uităm unii la alții la rând la magazin, e un fel de grabă mută, ca și cum am fi cu toții într-o cursă unde nu există decât un singur premiu și ne e teamă că, dacă clipim, vecinul de lângă noi o să ni-l fure. Mi-am dat seama că trăim sub o vrajă urâtă care ne-a făcut să credem că viața e un ring de box unde, ca să fii tu bine, altcineva trebuie neapărat să o ducă rău. Ne-am obișnuit cu ideea asta otrăvită că trebuie să fim mereu „peste” cineva, să avem mașina mai mare, gardul mai înalt sau să ne lăudăm că ne-am descurcat mai bine, chiar dacă asta a însemnat să călcăm pe sufletul cuiva.
Lumea în care ne-am trezit să trăim acum e plină de o rivalitate sălbatică, o luptă care ne macină pe dinăuntru fără să ne dăm seama. Această dorință de a ne întrece este prezentă peste tot, de la cel mai mic gest până la marile decizii care se iau în birourile de sticlă ale orașelor mari. Indivizii au ajuns să lupte între ei pentru firimituri, convinși fiind că resursele inimii și ale pământului sunt atât de puține încât nu ajung pentru toți. Ai observat probabil cum oamenii au în minte ideea asta fixă că e absolut în regulă ca unii să piardă, iar alții să câștige. Ne-am învățat să spunem „asta e viața” atunci când vedem pe cineva prăbușit, de parcă suferința celuilalt ar fi prețul obligatoriu pentru succesul nostru. Rivalitatea asta este văzută precum un fenomen real și firesc, ceva natural cu care ne-am născut, dar adevărul e că este o mare minciună. Nu e nimic natural în a trăi cu frica în sân că semenul tău o să-ți ia locul la masă.
Dacă ridici un pic ochii de la problemele tale zilnice și te uiți la ce fac statele lumii, o să vezi exact aceeași poveste urâtă, dar la o scară care ne dă fiori reci. Tot ce auzi tu la televizor despre geopolitică, despre strategii și interese mari, nu e altceva decât bătălia statelor pentru resurse. Această rivalitate între țări este sâmburele tuturor relelor pe care le vedem în jurnalele de știri. În această bătălie fără sfârșit, se ajunge ca unele state să fie super-bogate, să trăiască în lux și să arunce mâncarea la gunoi, dar fac asta numai pe seama faptului că au reușit să sărăcească alte state, luându-le tot ce aveau mai de preț. Este un principiu eronat care s-a scurs din cancelariile mari până în ograda fiecăruia dintre noi. Unii oameni încearcă tot timpul să prospere pe seama sărăcirii altor oameni, crezând că dacă adună ei mai mult, vor fi mai fericiți, chiar dacă în jurul lor e jale. Chiar dacă la nivel de societate ni se prezintă treaba asta ca fiind ceva firesc, eu îți spun că e o cale care ne duce direct spre prăpastie.
De aici, de la faptul că am acceptat lupta aceasta precum ceva normal, apar toate necazurile care ne apasă umerii zi de zi. Din cauza acestei gândiri avem războaie, avem invidie și avem sentimentul ăla greu că suntem singuri împotriva tuturor. Tocmai de aceea, este nevoie de o schimbare majoră în felul în care ne vedem unii pe alții. Avem nevoie de o mișcare care să ne curețe inimile de veninul ăsta al întrecerii și să-l înlocuiască, prin blândețe și pace, cu mentalitatea că sprijinul reciproc este mult mai bun pentru toți. Trebuie să înțelegem că dacă eu te ajut pe tine să crești, nu înseamnă că eu scad, ci înseamnă că lumea noastră devine un loc mai bun pentru copiii noștri. Această dorință de a lucra împreună trebuie să se vadă peste tot, de la felul în care ne salutăm pe stradă până la modul în care țările își împart resursele pământului.
Abia după ce toți oamenii, de la cel mai simplu până la cel mai învățat, își vor însuși această mentalitate, lumea va putea trece la următorul prag al civilizației. Imaginează-ți o clipă cum ar fi să trăiești într-o lume fără războaie, unde mamele nu-și mai plâng fiii trimiși la moarte pentru petrol sau pământ. Ar fi o lume fără conflicte sângeroase și fără sărăcia aia care îți rupe inima, o lume în care toți oamenii vor prospera, pentru că energia pe care o consumăm acum să ne păzim de dușmani ar fi folosită să construim spitale și școli. Toate țările ar înflori dacă am înceta să ne mai măsurăm puterile prin numărul de arme și am începe să ne măsurăm valoarea prin numărul de oameni fericiți.
Și să știi că tu, cel care citești acum aceste rânduri, ai o putere pe care nici nu o bănuiești. Fiecare om poate contribui la implementarea acestei noi gândiri, refuzând să mai intre în jocul rivalității sălbatice. Nu trebuie să fii președinte ca să schimbi ceva. Fiecare om poate trimite către alți oameni acest gând bun al schimbării, pur și simplu arătând prin faptele lui că sprijinul reciproc este mai valoros decât orice bogăție strânsă prin luptă. Tu sigur nu vrei războaie și cu siguranță nu vrei sărăcie nici pentru tine, nici pentru cei pe care îi iubești. Dar trebuie să înțelegem că ele nu dispar de la sine, ci sunt rezultatul acțiunii statelor care caută mereu noi resurse, dar sărăcind alte popoare. Te simți mic, știu, te gândești că ești un om obișnuit și nu ai cum să oprești tancurile, fiindcă nu ești tu cel care stă la butoane.
Și totuși, există o cale prin care tu poți ajuta la construirea unei lumi în care să nu mai existe aceste orori. Puterea ta nu stă în arme, ci în mintea și în inima ta. Fă în așa fel încât alți și alți oameni din jurul tău să înțeleagă de ce întrajutorarea este mai bună decât bătălia pe resurse. Vorbește cu vecinii tăi, cu prietenii tăi, cu cei cu care muncești și arată-le că nu suntem dușmani, ci tovarăși de suferință care pot deveni tovarăși de prosperitate. După ce toți oamenii simpli își vor schimba mentalitatea, politicienii care conduc lumea vor afla acest lucru. Ei sunt foarte atenți la ce gândește poporul, pentru că puterea lor depinde de acceptarea noastră. Atunci când vor vedea că noi nu mai vrem luptă, ci vrem pace și ajutor, își vor modifica și ei acțiunile.
Politicienii își ajustează comportamentul în funcție de ceea ce gândesc oamenii, chiar dacă uneori pare că fac ce vor. Dacă noi toți, oamenii de rând, suntem convinși că este mai bună colaborarea și că rivalitatea este ceva rău, ei nu vor mai avea nicio scuză să pornească războaie. Vor înlocui principiul întrecerii cu principiul sprijinului, pentru că vor înțelege că asta este singura cale prin care pot rămâne la conducere. Și astfel vor dispărea din toată lumea războaiele și sărăcia, fiindcă izvorul lor, lupta pentru resurse, va seca în sufletele noastre. Schimbarea lumii începe cu felul în care te uiți tu la cel de lângă tine astăzi. Fii tu cel care schimbă foaia și o să vezi cum, încetul cu încetul, viața noastră o să înceapă să strălucească altfel, fără frica de a fi pierzător într-o cursă care nici nu ar fi trebuit să existe.
Autor: Claudiu Neacșu
