În povestirea „Pumni și Chardonnay” (care se citește în zece minute, la o cafea), este vorba despre un grup de gospodine plictisite dintr-o suburbie perfectă, care decid să înființeze un club secret de lupte, dezlănțuind o latură ascunsă a lor.
„Pumni și Chardonnay”
Autor: Claudiu Neacșu
Casele imaculate din Whisperwood Estates păreau desprinse direct din revistele de design interior. De-a lungul străzilor largi, peluzele perfect tunse încântau privirile tuturor celor care aveau ocazia să treacă pe acolo.
Într-o după amiază de miercuri, sub soarele arzător, Nina Fowler stătea relaxată pe veranda din fața casei ei. Cu un zâmbet fericit afișat pe chip, ea sorbea dintr-un pahar de limonadă și îi privea pe gemenii ei, care se jucau liniștiți pe gazonul verde. Și totuși, dincolo de această relaxare a ei se afla o plictiseală tot mai accentuată.
Gândindu-se la întâlnirea lunară a clubului de lectură, Nina simțea cum monotonia vieții de zi cu zi se risipește cu mare greutate, chiar dacă Makenna Hamilton, cea care găzduia acest club, era vecina perfectă.
Veni seara, iar Nina se prezentă la casa în care era organizat clubul de lectură, o casă care arăta impecabil, atât în interior, cât și în exterior.
Makenna, îmbrăcată cu o rochie elegantă și coafată perfect, o întâmpină pe Nina, zâmbindu-i strălucitor:
– Bine ai venit! În seara asta avem o caserolă perfectă. Sper să-ți placă.
– Mulțumesc! zise Nina. Caserola asta arată minunat.
În realitate, pe Nina nu mai reușeau să o încânte caserolele acestea perfecte. Însă, în club, ea trebuia să-și ascundă adevăratele sentimente.
Începură discuțiile obișnuite, în clubul de lectură, despre o carte foarte plictisitoare. De fapt, nu se afla acolo vreo femeie care să poată spune sincer că citise cu adevărat cartea despre care se discuta.
La un moment dat, Nina privi spre Makenna și văzu ceva care o surprinse foarte mult.
…
Alaia, foarte dornică să știe de ce dorise Nina să se întâlnească numai cu ea, la această oră târzie de noapte, ascultă foarte atentă tot ceea ce avea de spus prietena ei.
– Eram în club, zise Nina. Și m-am uitat spre Makenna. Știi și tu că ea este mereu stăpână pe sine. Dar atunci părea furioasă. Mesteca violent cu lingura în caserolă și se uita urât spre Katherine. Apoi am observat că noi toate trecem prin stări asemănătoare.
– Așa e, zise Alaia. Se pare că nu ne mai ajută clubul de lectură.
– Suntem nevoite să luptăm cu plictiseala reprimată. Și ce rost are să facem așa ceva? Eu vreau să ieșim din rutina asta.
– Și ce propui? Te-ai gândit la ceva?
– Da. O să ți se pară o idee nebunească, dar eu cred că am putea organiza un club de lupte, doar pentru noi, doamnele. Fără reguli, doar descărcare.
Alaia chicoti și zise:
– Pare a fi o idee genială. Nimic nu va mai fi perfect și controlat. Un club de lupte… este exact ceea ce ne trebuie. Gata cu conformismul!
…
După câteva zile, subsolul casei Ninei devenise o mică arenă, cu saltele vechi și perne. În acest club de lupte veni și timida Katherine, apoi Madelyn și, într-un final, Declan Kim, un tată care stătea acasă și era ostracizat de comunitatea masculină.
– Aici, spuse Nina către cei prezenți, putem să ne eliberăm furia. Da, avem această libertate.
Într-o lume care le cerea să fie perfecte, membrele clubului de lupte se bucurau de momentele lor de libertate, cu încăierări hilare, pline de râsete și strigăte.
…
La prima oră a dimineții, Makenna veni acasă la Nina și îi zise:
– Cred că e ceva ciudat aici… Ce faceți voi acolo jos, în pivniță? Am auzit zgomote bizare.
Îngrijorarea o cuprinse brusc pe Nina, după ce înțelese că Makenna începea să își bage nasul acolo unde nu trebuia.
…
În fiecare miercuri seara, clubul de lupte de la subsolul casei Ninei devenea un fel de sanctuar în care femeile râdeau, se distrau în haosul controlat și își eliberau frustrarea acumulată.
Într-o astfel de seară, după ce se încheiase ultima luptă, grupul se așeză pe podea. Fiecare femeie ținea în mână câte un pahar cu vin alb Chardonnay. Declan, partenerul de lupte al acestor femei, zise:
– Să știți că mă simt încă puțin inconfortabil în prezența voastră.
– Nu ar trebui, zise Nina. Noi toate deja te-am acceptat în clubul de lupte.
– Mulțumesc! zise Declan. Vreau să fiu util. Uite, mă uitam acum la aceste pahare pline cu Chardonnay. Vă propun să-i punem un nume clubului nostru. Se va numi clubul „Pumni și Chardonnay”. Ce ziceți?
– Da, e o idee excelentă. Clubul „Pumni și Chardonnay”!
Katherine, cea timidă, spuse:
– Și dacă află cineva despre clubul nostru? Dacă ne prinde? Ce vom face?
Nina zâmbi și spuse:
– Vom nega totul. Cine ar crede că un grup de mame din suburbie are un club de lupte secret? Haideți să vă fac o mărturisire. Makenna a venit la ușa mea și m-a întrebat ce facem noi în pivniță. Se uita pieziș la mine, însă eu nu m-am pierdut cu firea. I-am spus foarte calmă că facem exerciții de fitness, adică nimic ieșit din comun.
– Și, zise Katherine, te-a crezut?
– Nu avea încotro. Urmați-mi exemplul. Noi luptăm pentru libertatea noastră. Dar luptăm și pentru a păstra un secret. Vom lupta și ne vom distra, indiferent de riscuri.
…
Într-o seară de vineri, la ușa Ninei bătu un bărbat înalt și musculos. Nina deschise încruntată ușa, iar bărbatul îi zâmbi larg, afișând un aer de încredere de sine exagerată.
– Eu, zise bărbatul, sunt Adonis Holmes, proprietarul sălii de sport locale. Am auzit niște zvonuri despre un club de lupte pe aici. Mă gândeam că poate aș putea să mă alătur sau să vă ajut să-l transformăm într-o afacere profitabilă.
Un fior rece trecu prin șira spinării Ninei.
– Nu știu despre ce vorbești, Adonis. Nu avem niciun club de lupte aici. Cred că ai înțeleg ceva greșit.
– Mă rog, asta am aflat eu. Uite, îți las cartea mea de vizită. Dacă te răzgândești, mă poți căuta.
…
În aceeași seară, grupul se reuni în subsolul Ninei.
– La mine acasă, spuse Nina, a venit un tip, Adonis Holmes. Mi-a zis că a aflat câte ceva despre clubul nostru.
Declan zise:
– Îl cunosc pe Adonis. Ar trebui să fim mai vigilenți. Poate că ar fi bine să ne întâlnim în alt loc. Sau să încercăm să-i distragem atenția.
Ușa subsolului se deschise brusc, iar Makenna apăru în prag. Avea o privire triumfătoare și ținea în mână o fotografie neclară.
– Știu totul, zise triumfătoare Makenna, către Nina. Cum credeai că poți ascunde asta de mine? Dacă nu încetați imediat cu clubul ăsta ridicol de lupte, voi dezvălui totul. Viața voastră perfectă va fi ruinată.
Nina, furioasă și frustrată, se apropie de Makenna și zise:
– Bine. Dacă asta vrei, dezvăluie totul. Dar noi nu ne vom opri. Clubul ăsta de lupte ne face să ne simțim vii.
…
– Hai, Nina, mai repede! strigă Madelyn. Ai de-a face cu o leoaică, nu cu o pisică.
Nina, transpirată și cu fața roșie, evita cu greu loviturile pe care Madelyn le lansa asupra ei. Reușea, totuși, să riposteze cu precizie tot mai mare. Apoi se feri cu eleganță de un pumn cu care Madelyn intenționa să o dea gata.
Katherine aplaudă entuziasmată și strigă:
– Foarte bine, Nina! Cred că nici măcar Makkena nu s-ar fi așteptat la o așa evoluție.
– Makenna, zise Nina, e prea ocupată cu planurile ei. Dar noi suntem gata pentru orice, nu-i așa? Noi, aici, în clubul „Pumni și Chardonnay”, ne-am găsit o familie. Și ne vom apăra familia!
…
Într-o seară, Nina primi un apel telefonic neașteptat, de la Adonis.
– Nina, nu aș fi vrut să te sun, însă trebuie să vorbim. Makenna are de gând să organizeze o confruntare publică la clubul country și să vă expună în fața tuturor. Dar eu am o idee. Vreau să ne întâlnim și să-ți explic cum vom proceda.
Nina ezită puțin, însă, până la urmă zise:
– Bine, fie. Accept să ne întâlnim. Dar vreau să fii foarte discret.
– Desigur. Te aștept la sala mea de sport.
…
Adonis, în sala de sport, îi prezentă Ninei planul său:
– Trebuie să facem ceva îndrăzneț. O diversiune. Comunitatea trebuie să știe că ceea ce faceți voi în acel club de lupte nu este doar despre violență. Este despre emancipare și sprijin reciproc. Vom discuta eu cu Makenna și vom organiza un eveniment caritabil, prin care să demonstrăm unitatea și puterea voastră.
– Ideea asta, zise sceptică Nina, crezi că va funcționa?
– Voi, zise Adonis, trebuie să întoarceți situația în favoarea voastră. Ideea mea este singura voastră șansă. Accepți planul meu?
…
Makenna, făcând un gest amplu spre sala de bal goală, spuse către asistenta ei:
– Trebuie să arate perfect. Am angajat cei mai buni decoratori din oraș.
– Desigur, zise asistenta. Totul va fi pregătit la timp.
– Nu doar la timp. Vreau ca totul să fie spectaculos. Vreau ca toți să vorbească despre evenimentul nostru caritabil. Uite, acolo…, adăugăm un stand cu flori proaspete. Ar putea fi o atracție foarte elegantă.
– Mă ocup eu de asta. Vor fi cele mai elegante flori.
…
În ziua evenimentului, clubul country era împodobit cu lumini strălucitoare și decorațiuni elegante. Invitații, îmbrăcați în ținute sofisticate, se adunau curioși și nerăbdători să vadă ce surpriză le-au pregătit organizatorii.
La un moment dat, luminile se stinseră, iar un reflector lumină centrul sălii. Nina, cu un zâmbet încrezător pe buze, păși în față.
– Bună seara tuturor! zise Nina. Aceste este un eveniment caritabil, pentru… emanciparea femeilor. În seara asta vă veți distra, dar, în același timp, veți vedea ce înseamnă puterea și unitatea noastră.
Invitații începură să aplaude.
Makenna, aflată în spatele mulțimii, privi cu neîncredere.
…
Femeile din clubul de lupte își începură demonstrația, înainte ca Makenna să poată reacționa. Încăierarea bine coregrafiată începu.
Cu mișcări precise și spectaculoase, luptătoarele din clubul „Pumni și Chardonnay” își aplicau strategiile pe luptătorii gonflabili de sumo. Fiecare lovitură era un spectacol în sine, o combinație de forță și dexteritate, care umplea cu râsete și energie toată atmosfera din acea seară.
Invitații, foarte încântați, aplaudau frenetic. Mulți dintre ei filmară evenimentul, iar videoclipurile deveniră rapid virale.
După doar câteva zile, imaginile femeilor elegante care luptau cu pasiune și forță erau în atenția întregii țări. Oamenii discutau tot mai aprins despre acest subiect:
– Ai văzut asta? Tipele alea…
– Da. E incredibil.
– Incredibil de curajoase. Au vrut să fie ele însele. Nu au mai suportat presiunea.
– E stupid să fii mereu perfect, să zâmbești mereu, să te conformezi mereu…
– Și au spus stop. Ca și cum s-au trezit dintr-un vis urât.
– Au vrut chiar ele să se trezească. Au vrut să fie libere.
– Poate că asta va fi un punct de cotitură.
…
– Makenna, unde crezi că pleci?
Vocea lui Adonis era acum tăioasă ca un cuțit.
Makenna se opri lângă poarta din fier, ținând strâns mânerul valizei.
– Nu pot să stau aici, zise ea cu ochii umezi. Acum toată lumea mă privește ca pe o ciudată, ca pe o ticăloasă. Tu și… prietenele asta ale tale… mă judecați. Văd disprețul în ochii voștri. Ați obținut ce-ați vrut, nu-i așa? Clubul de lupte „Pumni și Chardonnay”… Oribil…
Lui Adonis nu-i plăcut deloc ironia rece strecurată în aceste ultime cuvinte, însă o lăsă pe Makenna să plece.
…
Peste tot vuietul discuțiilor, Nina strigă:
– Declan! Trebuie să vezi asta!
Cu un zâmbet larg, Declan se apropie de masa la care stătea Nina alături de un grup de femei.
– Ce s-a întâmplat? zise Declan. Ai descoperit o nouă rețetă pentru Chardonnay?
– Ba chiar mai bine! Uită-te la articolul ăsta, pe telefon! Vezi titlul? Declan, eroul feminist al comunității.
– Un articol cu numele meu? Asta e tot?
În realitate, Declan se simțea foarte mândru.
– Nu înțelegi? zise Nina. Articolul te laudă. E ca o recunoaștere a contribuției tale.
– Nu doar eu am contribuit. Să ni-l amintim și pe Adonis.
– Da, și pe Adonis. Hai să ne bucurăm de victoria asta, chiar dacă ea a venit după o bătălie dificilă.
Nina ridică paharul ei plin cu Chardonnay.
– Să bem pentru un viitor în sfârșit interesant! Nu contează dacă e un pic… învinețit.
Un zâmbet cald se așternu pe chipul lui Declan.
– Niciodată, spuse Declan, nu mi-am imaginat că un club de lupte ar putea aduce așa de multe schimbări. Sunt foarte mândru de voi toate. A fost o aventură nebună, dar necesară. Clubul de lupte „Pumni și Chardonnay” este acum un fenomen național. Cine ar fi crezut că vom ajunge atât de departe?
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu