În povestirea „Parfumul umbrelor” (care se citește în circa 10 minute, între două stații de metrou), un detectiv are capacitatea de a mirosi emoțiile, folosind ca singure indicii, în rezolvarea crimelor, ultimele sentimente ale victimelor.
„Parfumul umbrelor”
Autor: Claudiu Neacșu
Joshua Briggs mergea pe jos pe o stradă îngustă, pașii săi fiind însoțiți de sunetul liniștit al nopții. Privi îndelung peste balcoanele din fier forjat, la frunzele căzute ale copacilor bătrâni, apoi la umbrele care dansau în lumina felinarelor antice.
Oamenii, preocupați de ritmul alert în care se desfășura viața lor, traversau trotuarele fără să îi intereseze ceea ce se întâmpla dincolo de suprafața realității.
– Ceea ce văd acum pare să fie destul de special, murmură Joshua, în principal pentru el însuși.
Lângă el, partenerul său, Marcus, căscă ușor și zise:
– Nu e doar un oraș, Noul Orleans. E o ființă vie. Vorbește cu tine și încearcă să te atragă pentru a-ți prinde sufletul.
Joshua își întinse mâna și simți mirosul brizei ușoare. În aer părea să fie un fel de electricitate, un anumit parfum.
– Există ceva care nu în regulă cu asta. O simt.
Marcus îl urmări cu atenție pe Joshua, zicându-i:
– Tu ești cel care reușește să intuiască mersul lucrurilor, cu câțiva pași înainte de noi, prietene. Hai să vedem ce ne așteaptă la colțul următor.
Joshua trase adânc aer în piept. Umbrele orașului ascundeau ceva mai mult decât își doreau ochii să vadă. Misterul depășea aparențele.
…
Privind în treacăt la luminile intermitente ale mașinilor de poliție, Joshua înaintă spre apartamentul modest. Îi trecu pragul, ignorând privirile curioase ale colegilor săi. În mijlocul sufrageriei, întins pe podea, stătea trupul lipsit de viață al celei care purta numele Emilia Allen. Trupul nu avea pe el vreo urmă de violență evidentă.
Unul dinte agenții prezenți în acel loc spuse către Joshua, pe un ton îngrijorat:
– Nu este clară cauza morții. Nu am găsit semne de luptă, de otrăvire sau răni. Pare că ea s-a stins așa, pur și simplu.
Joshua nu zise nimic, ci se apropie de trupul Emiliei și închise ochii timp de câteva clipe. Cu mirosul său extrem de fin simți frica, dar și o altă emoție, greu de identificat, ciudată, care lui îi dădea fiori.
– Nu e doar frică, șopti Joshua. E altceva… O senzație… de goliciune, de pierdere.
Marcus întrebă:
– Și ce înseamnă asta?
Joshua se concentră și respiră adânc, zicând:
– Nu știu încă, dar asta nu e o moarte naturală. A fost controlată. Și trebuie să aflu cum.
Marcus întrebă iar:
– Crezi că are legătură cu celelalte crime?
– Vom vedea, zise Joshua. Eu cred acum că aceasta e doar începutul.
…
Joshua intră în salonul uriaș, trecând printre invitații care ciocneau pahare de șampanie, vorbeau și râdeau. În toată această mulțime de oameni eleganți și îmbrăcați cu haine scumpe, Joshua putea percepe mirosul subtil al ambiției și lăcomiei. Simțurile sale ascuțite nu puteau să rateze așa ceva.
Undeva la capătul salonului, înconjurat de câțiva oameni importanți, stătea Greyson Richardson, gazda acestei gale.
În spatele său, Joshua auzi o voce calmă de femeie:
– O noapte bună pentru a face pe spionul, nu?
Joshua se întoarse și văzu o femeie cu păr castaniu, îmbrăcată într-o rochie simplă, dar elegantă.
– Annie Simpson, jurnalistă, spuse femeia și întinse mâna spre Joshua.
– Joshua Briggs. Ce te aduce aici?
– Același lucru ca și pe tine. Greyson Richardson. Trebuie să-mi fac datoria mea de jurnalist.
– Și ai găsit ceva interesant la el?
– Mai mult decât aș vrea. Afacerile lui Richardson nu sunt doar ilegale. Sunt periculoase.
– Periculoase pentru cine?
– Pentru noi, dacă nu suntem atenți.
Annie rostise aceste cuvinte având pe chip o expresie de avertisment, pe care Joshua o remarcă destul de lesne. El era tot mai convins că, sub strălucirea acelei gale, se ascunde un întuneric foarte urât.
…
Având-o pe Annie alături de el, Joshua merse grăbit pe aleea scufundată în beznă. Sprijinit de un zid, cu mâinile în buzunare, îl aștepta Camden Johnson. În aer se simțea deja o tensiune tot mai mare și mai amenințătoare.
Pe un ton aspru, Joshua îl întrebă pe Camden:
– De ce m-ai chemat aici?
Camden, fără să îl privească pe Joshua în ochi, zise:
– Trebuie să renunți, Josh. Nu ai idee în ce te bagi.
Joshua strânse din maxilar și făcu un pas înainte, zicând:
– Să renunț? Știi foarte bine că este vorba despre un criminal în serie. Iar tu îmi spui să renunț? Ce se întâmplă cu tine?
Camden decise să îl privească pe Joshua în ochi și îi spuse:
– Nu înțelegi. Greyson e… mai puternic decât crezi. Nu e doar un om de afaceri corupt. El controlează oameni. Inclusiv pe mine.
– M-ai trădat, zise Joshua. M-ai sabotat. Nu asta așteptam de la un vechi prieten și fost detectiv.
– Nu am de ales. Dacă nu te oprești, vei sfârși ca Emilia… sau mai rău.
Annie interveni:
– Și ce vei face acum? Ne vei da pe toți pe mâna lui Greyson?
…
În apartamentul său, Joshua stătea pe un scaun, cu capul în mâini. Dincolo de apartament, în noaptea densă, rafalele de ploaie loveau fereastra.
Annie intră în cameră, îl privi îngrijorată pe Joshua și îi zise:
– Joshua, trebuie să te aduni. Greyson e la un pas să ne scape, iar Camden e pierdut. Ce facem?
Cu ochii tulburi, Joshua o privi pe Annie și îi zise:
– Nu mai pot… Simțurile mele sunt tot mai slabe. Nu mai știu ce e real și ce e fals. Am impresia că cineva sau ceva încearcă să-mi întunece mintea.
Joshua inspiră adânc, simțind că mirosul din jur era ca un amestec toxic de frică, minciună și disperare. Spuse:
– Greyson îmi joacă feste. Nu mai pot să mă încred nici măcar în propriile percepții.
Annie veni mai aproape de Joshua și îi zise:
– Nu renunța acum. Greyson știe că ești aproape de adevăr, de asta încearcă să te destabilizeze.
Deodată, Joshua simți un miros vag de pericol, un miros neclar, încât el să nu îl poată identifica. Senzația era foarte asemănătoare cu un avertisment. Privind prin toate locurile camerei, el spuse:
– E o capcană aici…
În acel moment, o explozie zgudui ușa din spatele lor. Cu prezență de spirit, Annie îl trase fulgerător pe Joshua în spatele unui dulap. Amândoi scăpară de suflul exploziei.
…
În mintea lui Joshua, la acea oră târzie de noapte, era un haos total. Cu simțurile slăbite și cu încrederea zdruncinată, el stătea pe o bancă dintr-un parc retras. Își ținea mâinile în buzunarele jachetei și capul plecat, încercând să se descurce cu amalgamul de emoții confuze care îl asaltau.
Vocea lui Annie îl aduse pe Joshua în lumea reală. Annie se apropia de el, ținând în mâini un teanc de hârtii.
– Joshua, am găsit ceva.
Însă Joshua ridică cu greu privirea, zicând cu voce scăzută:
– Nu mai contează, Annie. Greyson câștigă. Nu mai am nimic de oferit. Capacitățile mele sunt inutile acum.
– Ba contează, zise Annie. Uite ce am descoperit. O tranzacție ascunsă între Greyson și una dintre victimele sale, Emilia Allen. El o controla prin acele droguri. Avem dovada că a fost implicat direct în moartea ei.
Joshua lua în mână hârtia pe care i-o întinsese Annie. Dovezile acestea destul de clare îi reaprinseră dorința de a lupta.
– Ai dreptate, zise Joshua. Nu pot să renunț tocmai acum. Greyson va plăti pentru toate crimele sale.
…
În depozitul abandonat, sub lumina slabă care venea de la câteva neoane, Joshua stătea față în față cu Camden. Între cei doi bărbați stăruia o tensiune palpabilă, în acel aer apăsător și dens. Joshua îl privea atent pe Camden, simțind frica din sufletul său, amestecul de hotărâre și teamă care îl măcina.
Cu o voce joasă și fermă, Joshua îi spuse lui Camden:
– Nu poți continua să faci asta. Știi bine că Greyson te folosește.
Încercând să evite privirea lui Joshua, Camden zise:
– Nu înțelegi, Josh. Dacă îl trădez pe Greyson, sunt terminat. Mă va distruge.
Joshua încercă să își mențină calmul. Făcu un pas spre Camden și îi zise:
– Știu că ți-e frică. Și pe bună dreptate. Dar te gândești la ce ai făcut? La câți oameni au murit din cauza lui? Nu ești obligat să continui să fii pionul lui.
– E prea târziu pentru mine, zise Camden.
– Nu, nu este prea târziu. Uite, eu am dovezi. Greyson poate fi învins. Dar am nevoie de tine. Fără tine, nu putem opri asta. Împreună, putem pune capăt operațiunii lui.
După câteva momente de tăcere, Camden cedă și zise:
– Ce vrei să fac?
– Dă-mi acces la baza de date a lui Greyson, zise Joshua întinzând un dosar spre Camden. Cu informațiile astea, îl putem termina.
…
La marginea pădurii, Joshua, Annie și Camden erau pregătiți pentru raidul decisiv asupra vilei lui Greyson, vilă care se afla pe un deal, luminată doar de luna palidă.
Joshua își verifică arma și îi spuse lui Camden:
– Tu cunoști foarte bine traseele de securitate. Eu și cu Annie intrăm prin spate, iar tu ne vei ghida.
– În regulă, zise Camden.
Cu mare grijă, cei trei pătrunseră pe domeniul lui Greyson. Simțurile lui Joshua erau acum în alertă, detectând mirosuri de frică, agresivitate și tensiune, care deveniseră reperele lui. După ce ei ajunseră lângă o ușă laterală, o echipă de securitate apăru brusc.
După câteva clipe, focuri de armă începură să răsune în întuneric. Folosindu-și simțurile ascuțite, Joshua reuși să anticipeze mișcările adversarilor și să le evite cu abilitate atacurile.
În mijlocul haosului, un aghiotant masiv al lui Greyson se repezi spre Joshua. Însă Joshua făcu o eschivă rapidă și îl lovi decisiv.
– Prin stânga! zise Joshua către Annie. Apoi înainte!
Acum Joshua putea să simtă mirosul lui Greyson aflat undeva în vilă.
…
Pereții reci și îngustați ai camerei subterane în care ajunsese Joshua păreau să emită o atmosferă opresivă. În mijlocul acestei camere stătea Greyson, cu un zâmbet întunecat pe chip și ținând în mână o fiolă mică.
Jucându-se cu fiola, Greyson zise:
– Știi ce e asta? E cheia controlului absolut. Emoțiile nu mai aparțin celor care le simt. Cu drogul ăsta, eu le orchestrez. Frica, dorința, disperarea… toate devin armele mele.
Simțind în tot aerul mirosul otrăvitor al manipulării și al sadismului, Joshua zise:
– Așa ți-ai controlat victimele. Le-ai luat liberul arbitru.
Încântat parcă de propria lui aroganță, Greyson râse și zise:
– Exact. Și acum te voi face să simți același lucru.
În ultima clipă, simțind mirosul de intenție și frică, precum și un val de furie și scârbă, Joshua evită atacul lansat asupra lui și îl lovi pe Greyson în piept. Greyson încercă din nou să lovească, însă Joshua reuși să anticipeze fiecare mișcare.
– Nu poți controla ceea ce simți, spuse încet Joshua și simțind cum mirosul fricii crește în Greyson.
Folosind o mișcare rapidă, Joshua îl răsturnă pe Greyson la pământ și îl imobiliză. Greyson, învins, scăpă fiola pe podea.
– Jocul s-a terminat, zise Joshua către Greyson, privindu-l fix în ochi și respirând greu.
…
Joshua stătea pe terasa unei mici cafenele din Cartierul Francez, savurând aroma de cafea tare și ascultând muzica străzilor. Annie se apropie de el, zâmbind ușor, cu un exemplar proaspăt al ziarului în mână. Pe prima pagină, titlul spunea tot: „Afacerea Greyson Richardson: Dezvăluiri Cutremurătoare și Justiție pentru Victime.” Într-o mică fotografie alb-negru, Greyson era în cătușe.
Joshua spuse către Annie:
– Ai făcut o treabă extraordinară.
– Nu doar eu, zise Annie. Trebuie să recunosc și meritele tale. Greyson nu mai poate răni pe nimeni. Victimele lui vor avea, în sfârșit, pace. Iar tu ai devenit eroul orașului. Chiar ai făcut diferența. Tot orașul pare că respiră mai ușor.
Privind-o cu recunoștință pe Annie, Joshua zise:
– O povară grea a fost luată de pe umerii mei. Mi-am recăpătat încrederea, abilitățile… Mi-am recâștigat chiar și viitorul.
– Viitorul? întrebă mirată Annie.
Joshua apucă ușor mâna lui Annie, simțind liniștea din aer și mirosul de speranță.
– Da, Annie. Un viitor. Poate chiar unul pe care să-l explorăm împreună.
Annie îi zâmbi cald lui Joshua, considerând că tăcerea ei, în aceste clipe, poate să spună mult mai mult decât cuvintele.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu
