În povestirea „Orașul invizibil” (care se citește în circa 10 minute, la o cafea) este vorba despre un oraș ascuns și populat cu oameni care au capacitatea de a deveni invizibili, la simpla lor dorință. Însă această abilitate devine și o amenințare pentru ei.
„Orașul invizibil”
Autor: Claudiu Neacșu
O ploaie deasă începuse în orașul Chicago.
Chloe Pierce, jurnalistă de investigații, era îmbrăcată cu un palton lung. Pe cap purta o pălărie care îi proteja părul șaten de picăturile de ploaie.
Se lăsase întunericul, astfel că uneltele de bază ale lui Chloe erau propriul ei instinct și pontul pe care, de câteva zile, nu putea să și-l scoată din minte. Emailul pe care ea îl primise reușise să îi atragă atenția. În acel email era un mesaj referitor la dispariția lui Joshua Larson, un activist fervent pentru drepturile omului.
Chloe ajunse pe o alee întortocheată, întrebându-se când se va opri ploaia. Prin pâcla întunericului ea văzu, deodată, o umbră, o siluetă umană care îi trecu precum un fulger prin fața ochilor.
Deși își iuți mersul, Chloe nu reuși să ajungă din urmă umbra misterioasă. La capătul aleii ea găsi un zid de cărămidă, dincolo de care nu se mai afla nicio ieșire. Era practic, un drum închis.
Chloe se uită cu atenție în jurul ei, sperând că va vedea din nou silueta umană. Însă acum ea vedea doar acest zid.
Dintr-un impuls, Chloe întinse mâna spre zid și îl atinse ușor cu degetele. În clipele următoare, spre surprinderea și uimirea ei, simți cum zidul vibrează ușor. Întunericul din jur începu și el să vibreze, de parcă lumea ar fi vrut să se dizolve.
Acum Chloe nu se mai afla pe o alee întunecată și umedă, ci într-o piață luminoasă, plină de viață și de culori, cu oameni învăluiți parcă într-o lumină pe care ea nu o mai văzuse niciodată.
– Ce-i asta? se întrebă Chloe cu voce tare. Unde mă aflu?
…
O voce bărbătească, plină de calm și de căldură, se auzi de undeva din spatele lui Chloe:
– Bine ai venit în Orașul Invizibil!
Chloe se întoarse și văzu un bărbat cu trăsături fascinante, cu ochi verzi și cu un zâmbet misterios.
– Numele meu, zise bărbatul, este Malcolm Jackson. Se pare că tocmai ai descoperit secretul nostru.
Chloe, încă neîncrezătoare, zise:
– Cum am ajuns aici? Și cine sunteți voi?
– Hai, vino cu mine, zise Malcolm. Aș vrea să ai mai multă încredere.
Chloe și Malcolm porniră prin piața plină de oameni, care îi salutau cu respect și cu o oarecare mirare.
– Noi, spuse Malcolm către Chloe, suntem Invizibilii. O anomalie genetică a dus la abilitatea asta a noastră, pe care o avem de secole. Trăim în umbră și putem să ne ascundem la vedere, dacă se poate spune așa. Numai că trebuie să plătim un preț pentru asta. Suntem nevoiți să trăim izolați de restul lumii.
– Și totuși, zise Chloe, eu cum am ajuns aici? Sigur nu este vorba despre o simplă întâmplare.
– Ai dreptate. Nu este o întâmplare. Tu voiai să investighezi dispariția lui Joshua Larson. Însă el nu este singurul caz de acest fel. Mai sunt și alte dispariții. Tot felul de evenimente ciudate au început să ne afecteze.
– Deci, tu ai făcut în așa fel încât eu să ajung în locul acesta?
– Așa este.
– Și de ce ai făcut asta? Ce vrei de la mine?
– Vreau să mă ajuți. Vreau să descoperi misterul din spatele acestor dispariții.
…
Piața aceea plină cu oameni, cu mirosuri exotice și tarabe cu obiecte artizanale și alimente neobișnuite, era, pentru Chloe, cu totul fascinantă. Și totuși, sub această fascinație, ea simți un fel de tensiune ascunsă.
– Cum a început totul? îl întrebă Chloe pe Malcolm. Eu încerc să înțeleg. Voi sunteți o comunitate neobișnuită. Cum ați reușit să rămâneți ascunși atât de mult timp? Secole… Ați stat prea mult timp în umbră.
Malcolm oftă și își căută cuvintele.
– Este o poveste veche, Chloe. Invizibilii, generație după generație, au fost forțați să trăiască ascunși, în umbră. Le-a fost mereu teamă, fiindcă nu știau ce s-ar putea întâmpla dacă lumea vizibilă ar fi aflat de existența lor. Da, putem să ne ascundem. Putem să devenim invizibili oricând vrem, la simpla noastră dorință. Anomalia genetică ne ajută să facem asta. Însă ceilalți oameni sunt lacomi. Ei sunt și fricoși. Lăcomia și frica lor ne-ar putea face rău.
– Ai dreptate, zise Chloe. În toată istoria lumii, oamenii au avut tendința de a respinge ceea ce ei nu pot înțelege. Frica poate să fie irațională.
– Acum, zise Malcolm, se pare că cineva ne vânează. Mulți semeni de-ai mei au fost răpiți, iar asta mă îngrijorează foarte tare.
– Cred că de la tine aș putea afla multe lucruri. Uite, voi porni acum un reportofon, dacă îmi dai voie.
– Pornește-l. Tu știi bine ce ai de făcut.
– De ce crezi că sunt răpiți semenii tăi?
– Am auzit zvonuri despre niște experimente. Se pare că cineva vrea să ne exploateze abilitățile. În ce scop? Pentru câștig personal, desigur. Abilitatea de a fi invizibil poate aduce foarte mulți bani.
…
La o tarabă apropiată stătea o tânără care îi privea intens pe Malcolm și Chloe, în timp ce ei vorbeau.
Chloe o observă pe tânără și îl întrebă pe Malcolm:
– Cine e tipa aia? Se uită foarte atentă la noi.
– Ea, zise Malcolm, este Avianne Martin. E o femeie foarte curajoasă. A început să investigheze pe cont propriu disparițiile.
– Ar putea și ea să ne ajute.
Malcolm îi făcu un semn discret lui Avianne, care se apropie cu pași rapizi și hotărâți.
– Da, spuse direct Avianne, vă pot ajuta. Sunt pregătită pentru orice.
Chloe îi zâmbi lui Avianne, simțind că se va înțelege foarte bine cu ea. Avianne zise:
– Sunt hotărâtă să descopăr adevărul. Oameni pe care eu îi cunoșteam au dispărut.
– Ne-ai găsit la timp, zise Chloe. Orice informație poate să fie foarte prețioasă. Iar eu cred că tu ai deja informații de felul acesta.
– Ai dreptate, zise Avianne privind în jur, dorind să fie sigură că nimeni nu îi aude. Am descoperit un laborator secret. Cred că cei dispăruti ajung acolo, în laboratorul ăla din lumea vizibilă. Și mai am un nume. Gavin Green.
– Un laborator…, zise Malcolm privind către Chloe. În lumea vizibilă… Iar Gavin Green e un om fără scrupule și cu multă influență. El e în spatele multor lucruri întunecate care se întâmplă în Chicago. Deci, un laborator… Dacă e așa, înseamnă că nu mai trebuie să pierdem timpul. Trebuie să aflăm ce se întâmplă acolo, înainte să fie prea târziu.
…
Malcolm, folosindu-se de lumina palidă a lunii, se uită foarte atent spre clădirea veche, aparent abandonată, cu uși masive din fier și cu ferestrele bătute în cuie.
– Ești sigură că ăsta e locul? zise Malcolm către Avianne.
– Da, da, zise Avianne cu ochii strălucind. Eu am urmărit câțiva dintre oamenii lui Gavin Green, până aici.
Chloe se uită la structura masivă și zise:
– Ar trebui să vedem cum intrăm în clădire. Ne trebuie un punct de acces.
Avianne zâmbi complice și zise:
– Acolo, în spatele acelui panou lateral ruginit, se află o ușă. Este singura cale de intrare pe care o putem folosi.
…
Cei trei pătrunseră ghemuiți prin ușa pe care Avianne o indicase. Ajunseră într-un coridor strâmt și întunecat. Cu simțurile ascuțite și cu neliniștea ascunsă în suflet, înaintară prin aerul umed și rece al coridorului. Încercau să nu facă nici cel mai mic zgomot care ar fi putut să îi dea de gol sau să le facă simțită prezența.
După ce coridorul se termină, ajunseră într-o sală destul de mare, luminată slab de becuri fluorescente albastre. În sală erau instalate mai multe computere legate între ele prin cabluri care formau o rețea destul de complicată, alături de alte echipamente. Undeva în capătul sălii se afla un rând de capsule translucide. În fiecare capsulă se afla câte o siluetă umană.
Avianne se apropie de capsule și, privindu-le cu ochii mari de emoție, zise:
– Uitați-vă aici! Îi recunosc pe oamenii ăștia.
Chloe și Malcolm veniră și ei lângă Avianne. În una dintre capsule, Chloe îl recunoscu pe Joshua. Descoperirea asta îi făcu inima să bată ca o tobă. Joshua era imobilizat în capsulă, cu ochii închiși și un chip care arăta o luptă interioară.
– Oh…, zise Chloe. Așa ceva nu mi-aș fi imaginat…
– Faci fotografii? întrebă Avianne.
– Desigur. Fotografiez totul, chiar acum. Și filmez, cu minicamera asta. Dar ce vor ei să facă aici? E inuman totul.
– Experimente, zise Malcolm. Ei încearcă să reproducă abilitatea noastră de a deveni invizibili la dorință. Însă costul va fi îngrozitor.
– Dacă ei reușesc asta, zise Avianne, vor avea o armă incredibil de puternică.
– Nu le vom da voie, zise Chloe. Trebuie să-i scoatem de aici. Pe undeva trebuie să existe un panou de control. Trebuie să dezactivăm toate dispozitivele astea instalate aici. Numai așa îi putem elibera.
– Un panou de control…, zise Malcolm. Cred că l-am găsit. E în colțul ăla. Hai, veniți aici.
Cei trei ajunseră lângă panoul de control, încercând să descopere comenzile de dezactivare a tuturor echipamentelor instalate în sală. Deodată, un sunet se auzi din spatele lor.
Gavin Green apăru în pragul ușii. O echipă de gardieni înarmați îl însoțea.
…
Afișând un zâmbet viclean, Gavin spuse către Chloe, Malcolm și Avianne:
– Ați venit exact în locul în care eu voiam să ajungeți. Chiar așa de naivi puteți fi? Cum credeați că veți intra aici fără să vă observe nimeni?
Chloe, simțind cum i se strânge stomacul, să strădui să își mențină calmul.
– Tu, zise Chloe către Gavin, ai distrus viețile acestor oameni. Nu ai cum să scapi nepedepsit.
– O, da, zise Gavin zâmbind cu satisfacție, însă voi veți fi cei distruși. Iar ceea ce voi dezvălui eu va schimba totul.
Avianne simți că acesta era cel mai bun moment ca ea să acționeze. Atenția lui Gavin era îndreptată spre conversația cu Chloe.
Cu o mișcare fulgerătoare, Avianne scoase de sub haină o grenadă de fum și o aruncă spre gardienii lui Gavin. Fumul dens se răspândi rapid, iar Chloe și Malcolm înțeleseră imediat că aceasta era șansa lor de a scăpa de aici.
Malcolm le trase pe Chloe și Avianne spre o ieșire laterală, strigând:
– Acum! Avem un mic avantaj.
…
Chloe, Malcolm și Avianne alergară printr-un alt coridor strâmt, de data aceasta mult mai lung decât primul coridor. După ce ieșiră din el și ajunseră în exteriorul clădirii, lumina palidă a zorilor începea să lumineze cerul orașului. Își acordară câteva minute pentru a-și trage sufletul.
Chloe se întoarse spre Malcolm și Avianne și le zise:
– Trebuie să ajungem la Derek Lindsey. Numai el ne poate ajuta să demascăm totul. Avem destule dovezi care să pună în mișcare o investigație oficială.
Chloe trimise către Derek un mesaj codificat, folosindu-și telefonul mobil. După câteva minute, ea primi de la Derek acest mesaj:
„Vă aștept în parcul de la marginea orașului. Coordonatele sunt trecute mai jos. E un loc de întâlnire sigur.”
…
Derek ajunsese primul în parc. Îi întâmpină cu o privire hotărâtă pe Chloe, Avianne și Malcolm.
Chloe îi arătă lui Derek toate dovezile cu filmările și fotografiile din laboratorul lui Gavin. Derek oftă ușurat și zise:
– Voi mobiliza o echipă. Vom face un raid în laborator înainte ca Green să-și dea seama ce se întâmplă. Între timp, trebuie să facem publice aceste informații.
O oră mai târziu, postul de televiziune local transmitea un interviu exclusiv în care Chloe se adresa lumii:
– Realitatea pe care o vedeți în aceste imagini a fost ascunsă foarte mult timp. Va trebui să înțelegeți că Invizibilii sunt oameni ca și noi. Ei nu ne amenință și nu vor să ne facă rău. Ei suferă și trăiesc în frică, din cauza unor oameni cruzi și lacomi, așa cum este Gavin Green.
Reacția publicului nu se lăsă așteptată prea mult. Împotriva lui Gavin Green se dezlănțui o adevărată furtună mediatică. Autoritățile, obligate astfel să acționeze, desfășurară un raid rapid asupra laboratorului. Gavin Green, acuzat de răpire, experimente ilegale și încălcarea drepturilor omului, fu arestat.
…
După o săptămână, Chloe, Malcolm și Avianne stăteau împreună pe o bancă în parc, admirând răsăritul soarelui.
– Victoria aceasta, spuse Malcolm, este importantă pentru noi toți.
– Îți mulțumim, Chloe, zise Avianne. De la investigația ta s-a ajuns aici. Invizibilii primesc acum ajutor de la tot felul de organizații de sprijin. Pe zi ce trece, ei nu mai trăiesc în frică.
– Eu, zise Chloe, voi lupta mereu pentru drepturile Invizibililor. O viață liberă și mai bună va lua locul fricii.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu