În povestirea „Ora inegală” (care se citește în circa 10 minute, la o cafea), timpul este trăit diferit pentru fiecare individ, iar oamenii îmbătrânesc cu ritmuri diferite, ceea ce duce la o lume haotică și imprevizibilă.
„Ora inegală”
Autor: Claudiu Neacșu
Soarele apunea peste New Chronopolis, pictând cerul într-o paletă de culori calde și reci. Zgârie-norii, ca niște giganți care se întrec în mândrie, se înălțau spre cer, unii strălucind de noutate, alții purtând pe fațadele lor urmele timpului.
În mulțimile care se revărsau pe străzi, fiecare avea o poveste de spus. Unii alergau după visuri, alții după pâine. Noah Cooper, cu ochii adânci ca niște fântâni și părul brăzdat de șuvițe argintii, părea pierdut în gânduri. La 25 de ani, arăta mult peste vârsta lui.
Era în drum spre Senith, sediul unui antreprenor care promitea să trișeze timpul. Zayne Green era numele lui, un vrăjitor al tehnologiei, cum i se spunea. Noah spera ca această întâlnire să fie cheia care să-i deschidă ușa către o nouă viață.
Clădirea Senith era o bijuterie arhitecturală, o oază de modernitate în mijlocul orașului. O recepționeră robotizată cu un zâmbet perfect desenat îl conduse printr-un labirint de holuri strălucitoare. Ajuns în biroul lui Zayne, Noah fu frapat de simplitatea decorului. Un birou transparent, un ecran de perete care pulsa cu informații și un bărbat, Zayne Green, așezat în spatele lui, cu ochii pătrunzători.
Zayne Green era o figură impunătoare. Înălțându-se deasupra celorlalți, cu șuvițele sale argintii perfect aranjate, afișa un zâmbet șiret în timp ce îl aștepta pe Noah.
– Ia loc, spuse Zayne. Am auzit multe despre tine.
– Mulțumesc, spuse Noah. Sper că mă poți ajuta. Problema mea este… timpul. Ceasul meu intern merge prea repede. Și trebuie să-l încetinesc. Numai așa pot avea o viață normală.
– Înțeleg perfect. Ei bine, trebuie să-ți spun că tehnologia noastră este prea complexă și chiar… periculoasă. E și foarte valoroasă, iar asta înseamnă că nu toți oamenii au acces la ea.
Noah, simțind cum își pierde speranța, zise:
– Dar eu am citit câte ceva despre acele… ancore temporale. Cică ele pot să stabilizeze timpul intern.
– Ancorele temporale, zise Zayne, sunt doar mituri. Tu ai nevoie de un remediu real, de ceva concret. Numai că nu este pentru toți un asemenea remediu.
…
Întâlnirea cu Zayne nu decursese deloc cum ar fi vrut Noah. În clipele în care ieșea din biroul acela simplist, deznădejdea pusese stăpânire pe el.
În timp ce traversa un hol pentru a ajunge la ușa de la ieșire, Noah văzu un raft cu mai multe dosare pe el. Se opri pentru câteva clipe, doar atât cât să observe că pe coperta unui dosar era trecut cuvântul Ancore.
Noah privi iute și atent în jurul său. Raftul acela nu avea prin preajmă nicio cameră video de supraveghere.
Ocazia asta chiar era unică. Noah luă rapid dosarul de pe raft și îl ascunse sub haină. Apoi merse cât mai liniștit mai departe, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
După ce ajunse acasă, Noah deschise emoționat dosarul. Se convinse că în dosar se aflau note criptice referitoare la ancorele temporale.
– Acum, își zise Noah, trebuie să găsesc ancorele temporale, cu orice preț.
…
Colacul de salvare părea că se află în fața lui Noah. Și totuși, soluția problemei încă refuza să se arate.
Noah, încordat și concentrat, citi de mai multe ori toate acele rânduri așternute pe paginile dosarului. El încercă să descifreze indiciile referitoare la ancorele temporale. Însă ceea ce voia el să facă părea a fi o misiune imposibilă.
În dosar, Noah găsi și o schiță vagă care reprezenta un ceas de buzunar, fabricat din argint. Își spuse că acel ceas ar putea fi o ancoră temporală. Din păcate, în acest punct se opreau răspunsurile lui.
Noah decise să-l sune pe Axel Mills, un vechi prieten de-al său.
– Axel, am nevoie de ajutorul tău.
– Sigur, zise Axel. Ce vrei să fac pentru tine?
– E mult de spus. Hai să ne întâlnim în barul ăla retras. E cel mai bun loc pentru noi.
…
În bar, la o masă situată într-un colț mai obscur, Noah îi zise lui Axel:
– Știu că tu ești priceput la artefacte rare și valoroase. Și cunoști bine piața neagră. Uite, eu am reușit să fac rost de dosarul ăsta. În el se află informații despre ancorele temporale. Ele ar putea să-mi salveze viața. Însă eu nu pot să descifrez ce scrie acolo.
– Prietene, zise Axel, ancorele temporale nu sunt niște simple obiecte. Dacă vrei să ajungi la ele, trebuie să o iei pe o cale periculoasă… Fluxul temporal trebuie stabilizat, iar asta nu se face prea ușor.
– Dacă nici tu nu mă poți ajuta, înseamnă că sunt pierdut.
– Uite, hai să începem cu ceasul ăsta din argint. Mai demult, la o licitație clandestină, am auzit niște zvonuri despre ceasul ăla. Trebuie să facem în așa fel încât să-l găsim.
…
Comercianți și colecționari de artefacte erau prezenți la licitația organizată într-un spațiu subteran, sub un depozit părăsit. Mărfurile lor erau expuse ochilor celor care intrau acolo.
Noah și Axel se strecurară prin acea mulțime de oameni, fără să atragă atenția asupra lor.
Licitația începu, iar Noah și Axel, pe locurile lor, așteptară cu răbdare până când, în sfârșit, apăru obiectul care îi interesa: ceasul din argint, având pe el amprenta timpului.
De la sumele mici se ajunse destul de curând la sume tot mai mari.
– Trei sute de mii! strigă Axel.
În sală se lăsă tăcerea. Se părea că nimeni nu voia să strige o sumă mai mare. După doar câteva clipe, se auzi o voce de femeie:
– Patru sute de mii!
Noah îl întrebă în șoaptă pe Axel:
– Cine e femeia asta?
– Ea, zise Axel, e Vanessa Horton. Tot timpul căută artefacte rare. E o concurentă nemiloasă.
Axel ridică mâna și strigă:
– Cinci sute de mii!
Vanessa zâmbi încrezătoare și strigă:
– Un milion!
Licitația se încheie brusc. Vanessa învinsese, spre dezamăgirea lui Noah și Axel.
…
Axel veni cu Noah în apartamentul său, încercând să găsească o altă soluție la problemă. Se auzi soneria de la ușă. În prag era Talia McKinney. Noah o invită în apartament și îi zise lui Axel:
– Ea este Talia. E o cercetătoare strălucită.
– Ei…, zise Talia, nici chiar așa. Singurul meu merit stă în teoriile mele foarte controversate. Și cred că vă pot ajuta. Am putea crea un prototip de ancoră temporală. Însă trebuie să lucrăm împreună, dacă vrem să reușim.
…
Pe masa din apartamentul lui Noah era împrăștiate toate documentele din dosarul furat de pe raftul acela din clădirea lui Zayne.
Noah, Axel și Talia erau aplecați asupra acestor documente, plini de concentrare. Câteva echipamente, cabluri, plăcuțe cu circuite electronice se aflau lângă masă.
În timp ce lucra la ajustarea unui dispozitiv, Talia spuse:
– Trebuie să găsim o frecvență de rezonanță specifică.
Noah o întrebă pe Talia:
– Și la ce ne ajută frecvența asta?
Talia zise:
– Dacă tu vei purta ancora temporală, frecvența îți va stabiliza ceasul intern.
– Ar trebui să reușim asta cât mai repede, zise Noah. Mă simt din ce în ce mai slăbit.
Talia îl privi atentă pe Noah și îi zise:
– Dar încă mai ai energie. Concentrează-te la codificarea algoritmilor care ne trebuie ca să sincronizăm frecvențele. Sunt sigură că poți face asta. Ești un programator foarte bun.
– De priceperea mea va depinde dacă voi mai trăi sau nu în zilele următoare.
Talia se întoarse spre Axel și îi spuse:
– Axel, tu te pricepi foarte bine la mecanica artefactelor rare. Vei asambla fizic prototipul.
– Da, spuse Axel, pot să fac asta. Dar trebuie să lucrăm rapid. Văd că Noah arată tot mai rău.
…
Trecură patru zile de muncă fără oprire. Prototipul era gata. Noah, Talia și Axel își priviră realizarea: un dispozitiv mic și circular, complex și elegant, emanând o lumină albastră palidă.
– Acum, spuse Talia, va trebui să testăm dispozitivul. Noah, ești pregătit?
Noah, plin de speranță și teamă, dădu din cap. Era de acord cu testarea. Cu mișcări atente, el își fixă prototipul la încheietura mâinii.
Talia porni dispozitivul.
O vibrație subtilă străbătu corpul lui Noah, iar ochii lui se lărgiră atunci când simți un val de energie nouă.
Noah era acum uimit și ușurat. Cu voce emoționată, el spuse:
– Funcționează! Simt cum ceasul meu intern încetinește.
– Perfect! ziseră Axel și Talia în același timp.
În clipa următoare, ușa apartamentului se izbi de perete. În apartament năvăliră gorilele lui Zayne, spulberând toată bucuria pe care Noah, Talia și Axel o trăiseră ceva mai devreme.
Bărbații masivi și musculoși îi imobilizară rapid pe cei trei, fără să le dea nicio șansă de scăpare.
Zayne intră în încăpere. Privind cu triumf și dispreț la cei trei, zise:
– Te-am avertizat, Noah, că tehnologia asta este periculoasă. Dar nu ai vrut să mă asculți. Oricum, văd că ați dat dovadă de o mare ingeniozitate. Chiar sunt impresionat. Ar trebui să vă felicit.
Zayne se apropie de Noah, privi la dispozitivul montat la încheietura mâinii sale și îi zise:
– Îți ofer două opțiuni. Prima opțiune este ca tu să lucrezi pentru mine. Dacă faci asta, îți voi da acces la resurse nelimitate prin care să perfecționezi tehnologia asta. A doua opțiune nu-ți va plăcea deloc…
Talia, furioasă, reuși să se smulgă din brațele gorilelor, apoi sări chiar lângă Noah, îi trase prototipul de pe încheietura mâinii, apoi îl zdrobi sub călcâiul ei.
– Noi, strigă Talia către Zayne, nu vom fi niciodată complici la planurile tale!
– O greșeală fatală, zise Zayne încruntat. Luați-i!
…
Oamenii lui Zayne îi duseră pe Noah, Talia și Axel într-un complex fortificat, închizându-i într-o celulă.
Cu voce șoptită, Talia îi spuse lui Noah:
– Nu trebuie să disperi. Ai abilități bune de programare. Cum am putea oare să evadăm de aici?
– Există o cale, zise Noah. Intru în sistemele de securitate. Dezactivez camerele de supraveghere și deschid ușa celulei.
– Ești sigur că poți face asta?
– Sunt sigur. Numai că, după ce ieșim de aici, va trebui să ne deplasăm prin întuneric, prin mai multe coridoare. Norocul nostru este că eu am studiat mai demult clădirea asta. Va trebui să ajungem în sala de control. Acolo cred că se află documente care ne pot ajuta.
– Confirm, zise Axel. Despre sala de control am și eu informații. Acolo ar trebui să găsim coordonatele unei peșteri în care se află o ancoră temporală naturală. Cu ea vom reuși să stabilizăm timpul.
…
Planul celor trei decurse exact așa cum ei își doriseră. În sala de control, ei găsiră informațiile despre peștera cu ancora temporală naturală. Reușiră să evadeze din clădire. Apoi, la adăpostul întunericului nopții, traversară orașul și ajunseră la peșteră.
Noah intră în peșteră, cu inima bătându-i accelerat. O lumină orbitoare îl învălui și îi stabiliză ceasul intern.
După aproape un sfert de oră, Noah ieși din peșteră. Axel și Talia, care îl așteptaseră afară, îl priviră uluiți.
– Wow, făcu Axel. Acum tu arăți de vârsta ta, Noah.
– Ancora temporală, zise Talia, a funcționat. Foarte mulți oameni din New Chronopolis își vor schimba destinul.
În depărtare se auzi zgomot de motoare care se apropiau.
– Oamenii lui Zayne, zise încordat Axel. Vor fi îndată aici.
– Să fugim! zise Noah.
– Nu, zise Talia. Îi vom înfrunta. Adevărul trebuie să fie expus.
…
Zayne și oamenii lui înconjurară intrarea în peșteră. Zayne ridică mâna, iar cei care îl însoțeau se opriră.
– Voi trei, zise Zayne, ați făcut ceva impresionant. Dar gata, jocul se termină aici.
În acel moment, Talia activă dispozitivul de comunicare pe care îl ascunsese sub haină.
– Chiar în clipele astea, zise Talia către Zayne, pornește un mesaj direct către toate dispozitivele din New Chronopolis. Oamenii află chiar acum adevărul despre tine și despre tehnologia ta de manipulare a timpului.
Într-un acces de furie, Zayne ordonă către oamenii săi:
– Atacați-i! Acum!
Noah strânse din pumni și privi intens către cei care veneau spre el. Oamenii lui Zayne începură să se miște tot mai încet, până când, în cele din urmă, nu se mai putură mișca deloc. La fel se întâmplă cu Zayne.
Talia și Axel profitară de ocazia neașteptată și îi legară pe Zayne și oamenii lui, cu câteva frânghii improvizate rapid din bucăți din cămășile lor. Talia îl întrebă pe Noah:
– Ce s-a întâmplat? Cum ai reușit să faci asta?
– Nu prea știu, zise Noah. Am simțit în mod ciudat că pot să activez un fel de protecție temporală în jurul nostru, ceva care făcea să se modifice echilibrul timpului.
– Deci asta îi făcea pe ei să se miște cu încetinitorul. Incredibil! Dar e bine așa. Vor veni în curând aici autoritățile. Zayne va fi închis și va sta acolo unde îi este locul.
– Iar noi, zise Noah, îi vom ajuta pe toți cei care vor avea nevoie să scape de povara ceasului intern accelerat.
– Exact, zise Talia. Și nimeni nu va mai manipula timpul.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu