În povestirea „Mesajul stelar” (care se citește în circa 10 minute, într-o pauză de cafea), un om de știință descoperă că soarele este o ființă sensibilă care comunică prin pete solare.
„Mesajul stelar”
Autor: Claudiu Neacșu
Cerul de deasupra observatorului solar era absolut senin, fără nici cel mai mic nor pe el. Întreaga zonă era inundată cu o căldură plăcută și, în același timp, cu o lumină intensă.
Observatorul solar era dotat cu panouri reflectorizante strălucitoare, care se întindeau pe o suprafață orizontală foarte întinsă.
Decorul natural, combinat cu tehnologia avansată a observatorului, era mediul ideal pentru cei care se ocupau cu studiile solare, cu observațiile astronomice și cercetările atmosferice. De fapt, tot acest loc era un adevărat punct de atracție pentru toți pasionații de știință și natură.
Aerul din jurul observatorului era cald și uscat, învăluind totul într-o atmosferă care transmitea o senzație de ariditate și intensitate. Vântul care venea din deșert adia ușor, aducând cu el particule fine și mirosul distinct al vegetației rare.
Deșertul din Arizona era cunoscut pentru cerurile sale clare și întunecate, perfecte pentru observații astronomice. În interiorul observatorului lucrau cei mai străluciți oameni de știință din lume, astronomi, astrofizicieni, ingineri și teoreticieni. Țelul lor era să descifreze enigmele cosmosului, să studieze stelele îndepărtate, fenomenele cosmice impresionante.
Thomas Harris, unul dintre cei care lucrau în observator, era un astrofizician în vârstă de patruzeci de ani, cu ochelari rotunzi și o privire intensă. Zachary Scott, colegul său, avea mereu o atitudine mai relaxată, deși era și el atent la toate aspectele muncii sale.
…
Biroul de cercetare al lui Thomas, străbătut de o lumină rece, artificială, era plin cu hărți ale soarelui, grafice complexe și o tablă albă acoperită cu formule matematice.
Stând în fața tablei și răsfoind cu frenezie un carnețel în care își păstra notițele de lucru în observator, Thomas îi spuse emoționat lui Zachary:
– Trebuie să vezi asta! Modelele din petele solare sunt prea consistente pentru a fi întâmplătoare. Cred că… soarele ne trimite un mesaj!
– Hai, Thomas, zise Zachary. Zău așa… Soarele nu comunică. El este o masă de gaze fierbinți, nu un poet intergalactic.
– Dar dacă este un mesaj? Ar putea fi un avertisment! Crede-mă, am analizat aceste date timp de săptămâni. Trebuie să cercetăm mai adânc!
Zachary, cu o atitudine de cedare, zise:
– Bine, hai să spunem că sunt de acord cu tine. Însă vom avea nevoie de dovezi solide. Ești pregătit pentru reacțiile celor din comunitate?
Thomas zâmbi încrezător și zise:
– Comunitatea nu mă va opri. Dacă avem dreptate, putem schimba totul! Hai să descoperim ce vrea să ne spună soarele!
…
Cu o expresie alarmantă pe chip, Thomas privea la monitorul care afișa date despre petele solare și hărți stelare. Îi spuse lui Zachary:
– Uită-te la asta! Eu nu cred că este vorba doar despre modele ale unei comunicări. E ceva mult mai mult și mai… terifiant… Sunt avertismente clare despre un conflict interstelar! Trebuie să ne grăbim!
Zachary, cu ochii fixați asupra datelor afișate pe monitor, zise:
– Mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă asta ar fi real… Ce facem dacă mesajele acestea sunt legitime? Trebuie să le prezentăm comunității științifice!
În laborator intră brusc Elliott James, un oficial guvernamental impunător, îmbrăcat în costum. Acesta, afișând un zâmbet rece, zise:
– Bună ziua, domnilor. Mă bucur să văd că lucrați din greu. Ce descoperiri interesante aveți aici?
Thomas zise către Elliott:
– Nu e momentul să glumim. Am găsit dovezi ale unei amenințări interstelare.
– Oamenii din guvern, spuse disprețuitor Elliott, vor să știe de ce ne petrecem timpul cu povești de groază. Cei care investighează prea mult au de obicei probleme… neplăcute.
– Ce vrei să spui? zise Zachary. Crezi că ne ameninți?
Zâmbind malefic, Elliott zise:
– Să spunem doar că un proiect atât de promițător trebuie să rămână în mâini competente. Altfel, s-ar putea să aveți nevoie de ajutorul meu.
…
Într-o cafenea aglomerată din New York, Julia Peterson, jurnalistă și fosta iubită a lui Thomas, stătea la o masă, având în față un laptop deschis și un teanc de dosare. Ea îi spuse lui Thomas, aflat la aceeași masă:
– Trebuie să-mi explici ce se întâmplă cu descoperirile voastre. Am auzit zvonuri despre un conflict interstelar. E adevărat?
Neliniștit, Thomas zise:
– Julia, nu e locul potrivit. Trebuie să fim discreți. E mai mult decât crezi. Ne aflăm într-o situație foarte delicată.
Clara Reed, o tânără lingvistă, intră în cafenea, apoi, după ce îl văzu pe Thomas, veni la masa lui și zise pe un ton amabil:
– Thomas, am descifrat unele mesaje. Cred că sunt legate de amenințarea iminentă.
Clara zise apoi spre Julia:
– Ar fi bine să ții la distanță presa. Poate să complice lucrurile.
Crispată, Julia zise către Clara:
– Îmi imaginez că ești bună în ceea ce faci, dar acest subiect e mai vast decât credeai. Asta ne va expune.
Thomas, încercând să detensioneze discuția, zise:
– Vă rog… Mai întâi trebuie să avem dovezi foarte clare. Abia apoi ne vom ocupa cu răspândirea veștii.
…
În timp ce, cu ochii îngustați, verifica datele afișate pe monitorul din laborator, Thomas zise:
– Trebuie să decodificăm complet mesajul, înainte ca ei să ajungă aici! Elliott ne va acuza de spionaj dacă nu ne mișcăm repede!
Zachary răscoli rapid prin hârtiile împrăștiate în laborator, apoi zise:
– Avem doar câteva minute. Atât. Dacă ei ne prind, tot ceea ce am obținut va fi distrus.
Zachary spuse apoi către Clara și Julia, prezente și ele în laborator:
– Trebuie să plecați!
– Nu! spuse cu hotărâre Clara. Nu ne putem separa acum. Dacă Elliott ne-a urmărit, totul devine prea riscant.
Privindu-i pe Thomas și Zachary, Julia spuse cu o voce ridicată:
– Trebuie să ne organizăm urgent! Thomas, ai un plan?
– Da, spuse ferm Thomas. Aici, în dulap, am niște prototipuri de dispozitive de comunicație. Le putem folosi pentru a trimite mesajul înainte ca ei să ne captureze.
Dinspre ușă se auzi un zgomot tot mai puternic de pași. Ușa de sticlă din fundal se deschise brusc, dezvăluind o siluetă înarmată.
Aruncând o privire rapidă în jur, Zachary zise:
– Acum! Pe acoperiș! Fiecare secundă contează!
Toți patru se îndreptară în grabă spre ușa din spate a laboratorului.
…
Clara și Julia ezitară puțin înainte de a intra în încăperea aceea întunecată și sumbră. Thomas le zise:
– Aveți încredere. E un laborator pe care mi l-am pregătit din timp, pentru astfel de situații.
Thomas activă un ecran de proiecție, zicând către cele două femei:
– Toate datele din celălalt laborator s-au transmis între timp aici. Și tocmai pot să văd ceva noutăți…
Thomas zise apoi către Zachary:
– Îți vine să crezi? Am reușit să decodific mesajul! Soarele ne avertizează despre un atac iminent din partea unei rase extraterestre!
– Este uluitor! zise Zachary. Omenirea trebuie să afle asta, cât mai repede!
Ușa laboratorului se dădu la o parte, iar Elliott intră năvalnic, ținând în mână un revolver. Dintr-un salt, ajunse chiar lângă Zachary, căruia îi puse arma la tâmplă. Thomas, Clara și Julia rămaseră consternați.
Cu o voce rece, Elliott zise către Thomas:
– Dacă nu-mi predai toate cercetările, Zachary va plăti prețul. Asta e realitatea.
Zachary, rămas prizonier al fricii, era incapabil să se miște.
– Nu e corect, zise Thomas cu un ton disperat. Nu poți face asta. Ăsta nu e un joc. Mă pui să aleg între prietenia mea cu Zachary și salvarea lumii.
…
Elliott nu se lăsă impresionat de cuvintele lui Thomas. În laborator plutea o tensiune cumplită.
Cu un zâmbet disprețuitor, Elliott zise către Thomas:
– Încerc să protejez ceea ce este al meu. Toate aceste date pot fi o mină de aur. Crezi că te voi lăsa să mi le iei?
Julia și Clara, cu prudență, făcură un pas spre Elliott, pregătite să intervină, dacă s-ar fi ivit ocazia potrivită.
– Elliott, spuse Julia afișând o privire provocatoare, acum nu este vorba despre putere sau avere. Este vorba despre supraviețuirea omenirii. Înțelegi? Soarta lumii este în joc.
Elliott o privi cu răceală pe Julia și nu se clinti, rămânând cu revolverul îndreptat spre tâmpla lui Zachary, care încă era paralizat din cauza spaimei.
Cu voce fermă, Thomas zise către Elliott:
– Te confrunți cu un inamic mai mare decât orice ambiție personală.
Clara, cu coada ochiului, văzu pe un perete un buton de alarmă. Se răsuci, făcu doi pași mai în spate, apoi apăsă pe buton.
Sunetul declanșat reuși să îl descumpănească pe Elliott, timp de câteva clipe. Zachary profită imediat de acele clipe și se smulse de lângă Elliott, lovindu-i revolverul, care căzu undeva într-un colț al laboratorului.
Furios, Elliott ieși rapid din laborator.
…
După ce șocul momentului groaznic petrecut alături de Elliott se mai diminuă, Thomas reveni la monitorul aflat în funcțiune. El studie cu atenție noile date care se afișau, apoi îi spuse lui Zachary:
– Avem probleme cu o conexiune care trebuie reparată. Fără ea, nu vom putea accesa rețelele globale.
– Încerc să o repar, zise Zachary. Însă interferențele guvernamentale sunt mai puternice decât credeam. Avem nevoie de o soluție rapidă.
Julia veni și ea mai aproape de monitor. Rămase cu ochii fixați pe el, mușcându-și buza, îngrijorată. Spuse cu un ton jos:
– Elliott nu va renunța. Se va întoarce curând. Însă, după ce se va întoarce, totul se va termina pentru noi.
Zachary, cu curajul revenit, zise:
– Atunci, trebuie să-i anticipăm mișcările! Voi crea o diversiune. Thomas, tu ocupă-te de transmisie!
Thomas începu să tasteze și zise:
– Dacă reușim să ne infiltrăm în sistemele internaționale, putem trimite avertismentul direct la fiecare agenție de presă din lume!
După câteva clipe, Zachary zise:
– Am pornit generatorul de semnal.
Thomas apăsă pe un buton, zicând cu voce emoționată și ușor tremurată:
– Mesajul e transmis! Să sperăm că lumea ne va auzi!
…
În centrul de comandă internațional, plin cu hărți globale și echipamente de comunicație, într-o atmosferă electrizantă, lideri și experți din întreaga lume se adunaseră pentru a dezbate strategia de apărare a Pământului. Pe toți îi preocupa amenințarea extraterestră. Pe un perete al centrului de comandă, mai multe ecrane afișau informații despre flota extraterestră.
Cu pași hotărâți, Thomas înainta pe un hol care ducea spre centrul de comandă. După ce ajunse într-o porțiune a holului pe care nu se afla niciun alt om la ora aceea, Elliott țâșni din spatele unei uși deschise, proptindu-se drept în mijlocul holului. Thomas se opri surprins și cu ochii măriți.
– Crezi că vei reuși? zise Elliott cu sarcasm. Amintește-ți că am și eu datele, pe care le-am luat din celălalt laborator. Fără mine, ești pierdut.
Păstrându-și calmul, Thomas zise:
– Nu mai ai puterea să controlezi acest proces. Am expus trădarea ta și lumea știe acum cine ești cu adevărat.
Furios, Elliott se apropie amenințător de Thomas. Exact atunci, de după un colț al coridorului, veniră patru agenți de securitate, care îl imobilizară pe Elliott.
Thomas, grăbindu-se spre centrul de comandă, zise către Elliott:
– Acesta este sfârșitul pentru tine. Oamenii sunt pregătiți să lupte împreună.
…
După ce în centrul de comandă se scurseră douăzeci de minute pline de încordare, în care liderii internaționali și echipele de specialiști acționaseră împreună, Clara și Julia se apropiară de Thomas, care părea epuizat, deși un fir de zâmbet îi brăzda chipul. Julia îi spuse lui Thomas:
– Ai reușit să ne inspiri. Avertismentul tău a salvat toate viețile de pe Pământ.
– Mulțumesc, spuse Thomas. Recunosc că au fost câteva momente în care credeam că nu voi reuși. Elliott a contribuit la starea mea de descurajare. Bine că l-au prins. Iar tu, Julia, sigur ai pregătit ideile care vor umple următorul tău articol.
– Ai ghicit. Voi scrie despre apropierea flotei extraterestre, apoi despre felul în care ea s-a îndepărtat de noi, după ce a constatat că a pierdut elementul surpriză. Extratereștrii au văzut că suntem pregătiți.
– Nu doar eu am contribuit la asta, zise Thomas. Voi m-ați ajutat. Iar fiecare țară a contribuit cu cele mai bune resurse ale ei.
Clara zise:
– Chiar suntem pregătiți să ne apărăm planeta. În loc să fie înspăimântați, oamenii au format un adevărat zid în fața amenințării.
– Acesta, zise Thomas, e doar începutul. Omenirea este unită și pregătită pentru orice provocare.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu
