În povestirea „Lumina din spatele jocului” (care se citește în circa 10 minute, într-o pauză de cafea) este vorba despre un grup de prieteni care, în una dintre serile lor de jocuri de societate, primesc un mesaj tulburător, într-o formă incredibilă.
„Lumina din spatele jocului”
Autor: Claudiu Neacșu
În apartamentul confortabil din Brooklyn, la orele serii, lumina caldă a veiozei se împletea într-un mod minunat cu râsetele și murmurul conversațiilor pe care le întrețineau sarcasticul programator Frank Thompson, avocata Marley Mitchell, artista mereu optimistă Delaney Tyler și inginerul Alexander Gomez.
Bentley, în calitate de gazdă, așeză farfuriile pe masă și spuse către ceilalți invitați:
– Cina e servită. Vrea cineva fajitas?
– Eu vreau, zise Marley zâmbind.
Bentley spuse:
– În seara asta va fi numai mâncare bună. Haideți să vedem însă cine va câștiga jocul Dominion.
– Să începem jocul! zise Alexander.
După câteva runde de joc, Frank se uită la ceas și spuse:
– Cred că am nevoie de o pauză. Simt cum creierul meu începe să fiarbă.
– Eu, spuse Marley, nu pot să iau pauză. E prea captivant jocul.
După o oră și ceva, toți luară însă o pauză, îndreptându-și spre Bentley conversația.
– Bentley, spuse Delaney, ce-ai mai făcut cu proiectul tău de arhitectură?
Bentley zâmbi și spuse:
– Îmi imaginez un oraș plin de verdeață, cu clădiri inteligente și energie regenerabilă. Un loc unde oamenii pot trăi în armonie cu natura.
Frank zise:
– E un vis frumos. Dar știm toți că visurile ne țin în viață…
…
Pe ecranul televizorului, jocul de societate Dominion continuă. Frank, triumfător, zise:
– Am pus mâna pe Provincie! Nimeni nu mă poate opri acum!
Deodată, luminile începură să pâlpâie, apoi se stinseră. Timp de câteva clipe, în apartament se lăsă liniștea. Lumina reveni apoi.
– Ce-a fost asta? zise Marley șocată. O pană de curent? Dar parcă e altfel lumina asta…
Deasupra ecranului televizorului se materializă dintr-o dată un ecran holografic. În centrul acestuia, cu litere care străluceau, apăru un mesaj: „Simulare încheiată. Încărcare date reușită.”
Toți amuțiră, uitându-se panicați unul la altul.
– Ce-i asta? zise Bentley.
Frank râse nervos și zise:
– Alex, nu cumva vrei să ne faci o glumă proastă?
Alexander negă repede, dând din cap.
Marley întinse mâna spre ecranul holografic, zicând:
– Nu poate fi real… Nu e adevărat…
Delaney spuse:
– Îmi este teamă. Cred că ar trebui să ieșim de aici.
Bentley privi fix la ecranul holografic, încercând să găsească o explicație logică a acestuia.
– O simulare? zise Bentley. Dar cum?… Eu chiar nu înțeleg cum a apărut…
Toți invitații veniră mai aproape de Bentley, simțind cum teama și curiozitatea se strecoară tot mai mult prin fiecare celulă a trupurilor lor.
…
Bentley, într-o cameră separată, trecu la computerul său și se apucă să își plimbe degetele rapid peste tastatură, navigând pe tot felul de site-uri obscure. Vorbind pentru el, spuse:
– Nu cred că e o coincidență. Întotdeauna trebuie să existe o explicație logică.
Pe ecranul calculatorului începură să apară tot felul de titluri: „Viață extraterestră”, „Teorii ale conspirației”, „Simulări ale realității”… Bentley citea cu aviditate fiecare cuvânt de pe site-urile pe care le găsea. Curiozitatea îi creștea pe măsură ce citea.
Frank intră în cameră și zise:
– Scuze dacă dau buzna… Voiam să știu dacă ai găsit vreo explicație pentru fenomenul din seara trecută.
– Cred că da…, zise Bentley fără să își ochii de la ecran.
Frank veni mai aproape de calculator și zise:
– Simulări? Extraterești? Tu chiar ești serios, Bentley?
– Ascultă-mă, nu trebuie să neglijăm informațiile astea. Există teorii care susțin că trăim într-o simulare, că suntem doar personaje într-un joc uriaș.
Marley, Delaney și Alexander veniră și ei în cameră, curioși să afle ce descoperise Bentley.
Alexander, după ce auzi explicațiile lui Bentley, zise:
– Bine, dar tu tocmai ne-ai spus ceva despre niște teorii științifico-fantastice…
– Vom vedea, zise Bentley. Trebuie neapărat să investigăm mai departe.
…
În timp ce examina cu atenție fiecare centimetru al dulapului vechi aflat într-un colț al apartamentului, Marley șopti:
– Sigur e pe aici pe undeva…
Degetele lui Marley alunecară pe suprafața lemnului, până când găsiră o denivelare foarte mică. Marley apăsă ferm pe denivelare, iar dulapul se deschise, dezvăluind un compartiment secret. Din acesta, ea scoase un dispozitiv electronic mic, dotat cu un ecran care emitea mai multe lumini intermitente.
Toți ceilalți prieteni se adunară uimiți în jurul lui Marley. Alexander luă în mână dispozitivul, îl privi atent și zise:
– Nu înțeleg ce poate fi…
– Cablurile alea, zise Marley, sunt conectate la conductele de ventilație. Asta înseamnă că dispozitivul ăsta ar putea fi un sistem de supraveghere.
– Dar, spuse Bentley, asta înseamnă că cineva ne-a spionat tot timpul…
– Să nu exagerăm, zise Frank cu un râs nervos.
Delaney zise:
– Ba eu cred că ne-au folosit…
Alexander apăsă un buton al dispozitivului, iar pe ecran apărură imagini din apartament. Bentley, tensionat, zise:
– Ne-au filmat în timp ce jucam Dominion. Chiar și când mâncam și vorbeam ne-au filmat. Dar cine a făcut asta? Și de ce ar fi vrut să facă așa ceva?
…
Ecranul calculatorului lumina într-o nuanță palidă chipul lui Bentley, accentuându-i cercurile întunecate care i se formaseră sub ochi.
Frank, ținând în mână o cană cu cafea, intră în cameră și zise:
– Bentley, azi ai mâncat ceva? Arăți rău de tot. Nici măcar nu te-ai mai pieptănat.
– Nu am timp de mâncare, zise Bentley. Simt că mă apropii de un răspuns…
Frank oftă și zise:
– Răspuns? Încă mai cauți un răspuns? Ai stat zile și nopți pe internet. Tu chiar crezi cu adevărat că vei găsi ceva pe site-urile alea? Multe informații sunt pur și simplu false.
Bentley își smulse privirea din ecranul calculatorului și se întoarse spre Frank, spunându-i:
– Știu că există ceva acolo. Simt asta.
– Acolo? zise Frank. Pe site-urile alea ciudate? Dacă vei continua în ritmul ăsta, te vei distruge. Ți-ai abandonat proiectul de arhitectură. Și ce mult te mândreai cu el…
– Proiectul poate să aștepte. Hai, Frank, ai văzut și tu cum a fost cu pana aia de curent. Lumina a revenit foarte repede, dar era schimbată. Apoi a apărut ecranul holografic. Și încă nu am găsit explicația. Cineva ne privește tot timpul. Iar eu cred tot mai mult că trăim într-o simulare…
…
O tăcere apăsătoare învăluia acum apartamentul care în alte seri era plin de râsete și de viață. Toți prietenii stăteau în jurul mesei, fiecare cu gândurile lui.
Cu o voce resemnată, Frank spuse:
– Întâmplarea asta bizară a întrerupt șirul serilor așa de frumoase pe care le petreceam noi împreună… Ce păcat…
– Dar acum? zise îngrijorată Marley. Ce facem acum? Nu mai putem să ignorăm tot efortul pe care l-a făcut Bentley. Iar eu, sincer, încă mă simt urmărită.
– Îți mulțumesc, zise Bentley către Marley. Măcar tu ai remarcat efortul meu, în timp ce ceilalți…
– Noi, spuse Alexander, voiam doar să menținem prietenia noastră.
– Asta vreau și eu, zise Bentley. Însă cineva ne urmărește. Nu e o glumă. Ați văzut toți imaginile alea. Ați văzut ce s-a întâmplat după pana de curent. Oare nu e normal să mă îngrijoreze toate astea? Oare nu e normal să vreau să lămuresc misterul ăsta? O fac pentru noi toți, nu doar pentru mine.
– Dar, spuse Frank, până acum nu ai aflat nimic. Avem numai dispozitivul ăla și nopțile tale nedormite. Care este următorul pas? Să sunăm autoritățile? Știi bine că nu ne va crede nimeni.
…
Deși încercau toți să revină la atmosfera propice jocului lor, în apartament încă stăruia o tensiune neplăcută.
În timp ce ceilalți se pregăteau să înceapă jocul Dominion, Bentley, cu o strălucire ciudată în ochi, scoase din buzunar un dispozitiv pe care el îl crease în secret, apoi introduse în el o secvență de coduri.
Frank observă ceea ce făcuse Bentley. Pe un ton îngrijorat, îi spuse:
– Bentley, ce faci acolo?
Bentley spuse foarte ferm:
– A venit timpul să aflăm adevărul.
Înainte ca prietenii lui Bentley să apuce să își dea seama ce se întâmplă, camera începu să se învârtă în jurul lor. Apoi totul deveni alb. În clipa următoare, un somn fără vise îi cuprinse pe toți.
După ce se treziră din somn, văzură că se aflau într-un spațiu uriaș și steril, plin cu o lumină albă, orbitoare. Nu existau ferestre și uși. Erau doar pereți complet albi.
– Unde suntem? zise șocată Marley. Aici nu e apartamentul nostru.
În centrul camerei apăru o formă luminoasă, o ființă care nu avea o formă definită.
– Bine ați venit! spuse cu o voce calmă ființa. Noi, de-a lungul timpului, v-am observat evoluția. Și v-am selectat pe voi, fiindcă aveți un mare potențial ca să creați un viitor mai bun pentru planeta voastră.
…
În camera aceea albă, ființa luminoasă se apropie de Bentley și îi spuse:
– Ne-a atras atenția pasiunea ta pentru arhitectură. Știm că te interesează foarte mult viitorul planetei tale. Viziunea ta se potrivește cu viziunea noastră.
Bentley, cu glas sugrumat, zise:
– Ce vrei să spui? Nu înțeleg.
Ființa zise:
– Îți oferim o alegere. Poți rămâne pe Pământ și să-ți continui munca de a crea un viitor durabil, sau poți alege să te alături nouă într-o inițiativă multiplanetară.
Marley, îngrijorată, interveni:
– Și ce înseamnă inițiativa asta multiplanetară?
Ființa răspunse:
– Este o mișcare a altor civilizații care și ele vor să își creeze un viitor sustenabil.
– Nu știu…, zise Bentley. Mă simt copleșit. Mă forțezi să iau o decizie foarte importantă. Eu aș vrea să rămân pe Pământ, fiindcă am un proiect foarte important. Dar îmi place și ideea voastră. Aș vrea să contribui la un viitor mai bun pentru alte planete. Cred că am nevoie de un timp în care să mă gândesc mai bine.
– Desigur, spuse ființa, te vom lăsa să te gândești. Însă ține minte că ai de făcut o alegere extrem de importantă.
…
Acolo, în camera aceea imensă și albă, Bentley se gândi timp de doar cinci minute. Apoi spuse către ființa luminoasă:
– Uite, eu apreciez oferta ta. Însă m-am gândit bine. Simt că locul meu este pe Pământ. Acolo sunt rădăcinile mele, alături de prietenii mei.
– Înțeleg, zise ființa. Totuși, gândește-te că potențialul tău depășește ceea ce se află pe planeta ta.
– Este posibil să fie așa, zise Bentley. Însă eu vreau să îmi folosesc cunoștințele pentru a construi orașe mai bune pe Pământ, acolo unde oamenii au cea mai mare nevoie de ele.
Ființa tăcu un timp, părând că se gândește intens la cuvintele lui Bentley. Apoi spuse:
– Tu, Bentley, ești un om cu o viziune puternică. Și da, ai o determinare de admirat.
Prietenii lui Bentley, care în tot acest timp ascultaseră conversația, se uitară cu îngrijorare unii la alții. Marley spuse către ființă:
– Și cu noi cum rămâne?
– Nu vă faceți griji, spuse ființa. Voi sunteți oameni foarte rezistenți. Ne-a impresionat modul în care ați reușit să mențineți o prietenie. Vom continua să vă observăm.
Ființa îi spuse apoi lui Bentley:
– Vreau să facem o înțelegere. Noi îți oferim acces la o parte din cunoștințele noastre foarte avansate. Le vei folosi pentru a-ți pune în aplicare viziunea. În schimb, vrem să ne permiți să te observăm în continuare și să înregistrăm progresul tău.
Bentley se gândi foarte bine timp de câteva clipe, apoi spuse:
– Bine, sunt de acord.
…
În apartamentul care acum părea că se schimbase, prietenii lui Bentley erau adunați în jurul mesei, ca în serile lor bune.
– A fost ca un vis…, spuse Marley cu voce tremurată.
– Însă visul ăsta, spuse Alexander, s-a dovedit a fi realitate.
Delaney zise:
– Mă simt atât de mică în comparație cu tot ceea ce există în univers.
– Și totuși, zise Bentley, noi putem să realizăm lucruri extraordinare.
Frank, dorind să mai destindă atmosfera, zise:
– Pentru serile noastre de joc vom stabili o regulă nouă. Conform acestei reguli, nu vor fi invitați și extratereștrii.
Începură toți să râdă, eliberând din tensiunea care se acumulase.
Marley spuse:
– Ideea lui Frank este bună. Vorbesc serios. Noi trebuie să păstrăm secretul despre ceea ce s-a întâmplat.
– Păstrăm secretul, desigur, spuse Bentley. Însă eu sunt sigur că nu vom uita niciodată experiența uluitoare prin care am trecut. Am dreptate?
– Bineînțeles că ai dreptate, zise Alexander. Nu vom uita niciodată experiența asta.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu
