Există o idee foarte apăsătoare, ideea că, indiferent cât de mult te-ai strădui, parcă niciodată nu e destul. Te uiți în jur și vezi cum toată lumea se grăbește, cum toți par să fie într-o goană nebună după ceva ce nici ei nu știu să explice prea bine. Și, dacă stai să te gândești adânc, îți dai seama că am fost aruncați cu toții într-un joc pe care nu l-am cerut. Ne-am trezit trăind într-o lume care ne spune, de dimineața până seara, că trebuie să fim mai buni decât vecinul, că trebuie să avem mai mult decât colegul de muncă și că viața noastră are valoare doar dacă reușim să trecem în fața altuia.
Rivalitatea asta a devenit aerul pe care îl respirăm. Și am ajuns să o considerăm la fel de firească precum răsăritul soarelui. Dar adevărul este că ea ne mănâncă sufletul pe interior. Această întrecere este prezentă peste tot, de la cele mai mici gesturi până la felul în care ne creștem copiii, învățându-i de mici că trebuie să fie primii, să ia note mai mari, să fie mai rapizi, ca și cum restul lumii ar fi un obstacol în calea lor. Indivizii au început să se vadă unii pe alții nu ca pe niște frați sau prieteni, ci ca pe niște concurenți pe care trebuie să-i depășească. Ai ajuns probabil să ai în minte, la fel ca majoritatea dintre noi, ideea aceea strâmbă că este absolut în regulă ca unii să piardă, iar alții să câștige. Ne-am obișnuit să spunem că „așa e viața” atunci când vedem pe cineva căzut, convinși că eșecul lui e doar o dovadă că noi suntem mai descurcăreți. Vedem această rivalitate permanentă ca pe un fenomen real și firesc, ceva natural ce ține de ordinea lucrurilor pe pământ. Dar te asigur că această credință este rădăcina tuturor necazurilor noastre.
Nu e nimic natural în a trăi cu frica în sân că, dacă nu ești destul de agresiv, cineva o să-ți ia locul la masă. Dacă te uiți la cum funcționează lucrurile între țările mari, o să observi exact aceeași poveste urâtă, dar la o scară care ne sperie pe toți. Statele lumii se comportă exact ca niște oameni care nu se mai satură niciodată, împingându-se unii pe alții doar ca să pună mâna pe o bucată mai mare de pământ sau pe niște resurse ascunse în adâncuri. Dinamica aceasta a lumii, pe care cei de la televizor o numesc geopolitică, are la bază lupta statelor pentru resurse, adică o rivalitate oarbă între țări care ar putea, dacă ar vrea, să hrănească toată planeta fără nicio problemă. În această bătălie continuă, se ajunge ca unele state să prospere foarte mult, să clădească orașe de sticlă și aur, dar fac asta numai pe seama faptului că au reușit să sărăcească alte popoare, lăsându-le în urmă, fără nicio speranță.
Este un principiu complet eronat care s-a scurs din birourile marilor conducători direct în viețile noastre de zi cu zi. Vedem oameni care încearcă tot timpul să prospere pe seama sărăcirii altor oameni, crezând că dacă adună mai mult în cămara lor, vor fi mai în siguranță, chiar dacă în jurul lor e jale. Chiar dacă la nivel de societate ni se prezintă treaba asta ca fiind ceva firesc, ba chiar o dovadă de inteligență sau de spirit întreprinzător, eu îți spun că este o greșeală uriașă. Din momentul în care am acceptat rivalitatea precum ceva normal, am început să culegem roadele amare: stresul care ne îmbolnăvește inima, invidia care ne strică prieteniile și acea singurătate cumplită pe care o simți chiar și atunci când ești înconjurat de mulți oameni.
Tocmai de aceea, este nevoie de o schimbare majoră în felul în care ne privim unii pe alții. Avem nevoie de o mișcare care să ne schimbe mentalitatea tuturor, o mișcare care să pornească de jos, de la noi, oamenii simpli care ducem greul. Trebuie să înlocuim, în mod pașnic și cu multă răbdare, ideea de luptă cu mentalitatea că sprijinul reciproc este benefic pentru toți, nu rivalitatea. Această dorință de a ne ajuta trebuie să se manifeste peste tot, și între țări, și între oameni. Imaginează-ți cum ar fi dacă, în loc să ne gândim cum să-l păcălim pe celălalt ca să obținem un avantaj, ne-am gândi cum să facem ca munca noastră să ajute pe toată lumea de pe strada noastră, din orașul nostru sau din țara noastră.
Abia după ce toți oamenii își vor însuși această mentalitate a ajutorului, lumea va putea în sfârșit să treacă la următorul prag al civilizației. Atunci va fi o lume fără războaie, pentru că nimeni nu va mai simți nevoia să fure pământul altuia când știe că resursele pot fi împărțite cu drag. Va fi o lume fără conflicte sângeroase și fără acea sărăcie lucie care ne face să ne pierdem omenia, o lume în care toți oamenii vor prospera, nu doar o mână de norocoși care au știut să dea din coate mai tare. Aceasta nu e o poveste de adormit copiii, ci este singura soluție reală pentru viitorul nostru, pentru că pământul are de toate pentru nevoile fiecăruia, dar nu are destul pentru lăcomia tuturor.
Să știi că tu, în simplitatea ta, ai o putere pe care nici nu o bănuiești. Fiecare om poate contribui la implementarea mondială a mentalității sprijinului reciproc, refuzând să mai intre în lupta asta acerbă pentru acaparare de bunuri. Tu poți trimite către alți oameni acest spirit al schimbării, pur și simplu prin felul în care alegi să trăiești. Poți alege să nu te mai bucuri de eșecul altuia și să încerci să fii cel care întinde o mână atunci când vezi că cineva se chinuie. Tu sigur nu vrei războaie și sigur nu vrei sărăcie, pentru că nimeni nu vrea să trăiască în frică și lipsuri. Însă trebuie să înțelegi că aceste rele sunt rezultatul rivalității între state, al acțiunii celor de sus care caută mereu noi resurse prin sărăcirea altor țări.
Te simți poate mic și neînsemnat, te gândești că ești doar un om obișnuit și că nu vei reuși să împiedici tancurile sau deciziile luate la mii de kilometri distanță, fiindcă nu ești tu la conducerea celor mai puternice state ale lumii. Și la prima vedere, ai dreptate. Dar există o cale prin care tu, chiar de aici, din locul în care te afli acum, poți ajuta la construirea unei lumi mai bune. Fă în așa fel încât alți și alți oameni din jurul tău să înțeleagă de ce întrajutorarea este mult mai bună decât bătălia permanentă. Vorbește cu vecinii tăi, cu prietenii tăi de pe Facebook, cu cei cu care bei o cafea și explică-le că suntem cu toții în aceeași barcă.
După ce toți oamenii simpli își vor schimba mentalitatea și vor începe să ceară pace și colaborare în loc de ziduri și arme, politicienii care conduc lumea vor afla asta. Ei sunt foarte atenți la ce gândește poporul, pentru că puterea lor depinde de noi. Când vor vedea că noi nu mai suntem dispuși să ne urâm vecinii pentru interesele lor, își vor modifica și ei acțiunile. Vor fi obligați să înlocuiască principiul rivalității cu principiul colaborării, pur și simplu pentru că nu vor mai avea pe cine să bazeze ura lor. Și astfel vor dispărea din toată lumea războaiele și sărăcia, fiindcă politicienii își ajustează întotdeauna comportamentul în funcție de ceea ce gândesc oamenii de rând. Dacă tu te schimbi și ajuți pe altul să se schimbe, acea scânteie se va transforma într-o lumină pe care nicio putere din lume nu o va mai putea stinge. Totul începe cu tine și cu dorința ta de a vedea în cel de lângă tine un prieten, nu un inamic.
Autor: Claudiu Neacșu
