Când oamenii vorbesc despre „prosperitate pentru toți”, adesea se confruntă cu concepția că este o idee minunată, dar nerealistă. Că este o utopie, un vis de copil din care trebuie să te trezești, și că așa trebuie să fie lumea, cu unii bogați și alții săraci, și că nu se poate schimba nimic. Este timpul să punem capăt acestei absurdități. Prosperitatea universală pentru absolut toată lumea nu este un vis minunat și nerealist, ci, dimpotrivă, ceva ce poate fi realizat cu ușurință chiar acum, cu ceea ce știm și avem. Nu este nevoie să așteptăm ca forțele universului să se manifeste, ci, dimpotrivă, să ne folosim mintea și rațiunea pentru a remedia o situație care decurge din organizare, nu din lipsa resurselor.
Să aruncăm o privire asupra stării lumii. Producem suficientă hrană pentru a hrăni de două ori populația globală actuală. Avem mașini care exploatează energia solară și eoliană. Avem roboți care efectuează munci grele și complexe. Internetul ne conectează pe toți. Nu există practic niciun motiv pentru a refuza accesul tuturor. Problema nu este că planeta noastră este epuizată, ci că sistemul de distribuție este corupt, iar regulile jocului sunt stabilite în așa fel încât să perpetueze resursele, bogăția și accesul la vârful unei piramide extrem de concentrate.
Prin urmare, dacă recunoaștem că putem produce suficient pentru a asigura o viață confortabilă tuturor locuitorilor planetei, atunci recunoaștem că sărăcia nu mai este o fatalitate, ci o alegere organizațională greșită. Avem o mașină care funcționează perfect și am echipat-o cu roți pătrate. Nu trebuie să ne plângem că nu funcționează. Idealul abundenței pentru toți nu este un ideal, ci o problemă de inginerie socială care trebuie rezolvată.
Cum ar trebui să arate soluția, lumea în care toți prosperă? Această soluție înseamnă că fiecare persoană, indiferent de locul în care s-a născut, are cele trei elemente esențiale pentru liniștea sufletească: sănătate fără teama de ruină financiară, educație cu șanse legitime și un acoperiș deasupra capului, fără temeri fluctuante. Cu aceste elemente de bază în vigoare, fiecare este liber să fie autonom, să muncească, să creeze. Fiecare este liber să contribuie cu valoare la univers.
Și, mai presus de toate, asigurarea prosperității pentru toată lumea nu este un gest umanitar, ci cea mai bună decizie de afaceri pe care o poate lua omenirea. Lipsa sărăciei înseamnă lipsa criminalității (iar multe dintre infracțiuni sunt comise din cauza situațiilor financiare disperate), lipsa animozității ascunse care provoacă războaie și revolte, lipsa subutilizării masive a potențialului uman. Nu mai este nevoie de paznici, închisori, rețele de siguranță pentru situații neprevăzute, spitale care tratează boli evitabile. Toți banii și resursele pot fi folosiți pentru cercetare, dezvoltare și activități artistice.
O lume prosperă este o lume cu piețe gigantice. Când toată lumea are putere de cumpărare, afacerile înfloresc. Nu mai este nevoie să concurezi pentru o bucată mică din tort. Poți mări exponențial tortul, astfel încât să fie suficient pentru toată lumea. Realitatea că unii oameni nu au putere de cumpărare nu este o garanție, ci un obstacol în calea progresului. Prosperitatea globalizată declanșează un nivel de dinamism pe care nici nu îl putem imagina în acest moment.
Care este următorul pas? Trebuie să schimbăm regulile jocului. Trebuie să îi convingem pe cei care dețin puterea, pe cei care au influență, să nu mai creadă că averea lor este în siguranță dacă este înconjurată de sărăcie. Ar trebui să creadă că averea lor este în siguranță atunci când este înconjurată de averea tuturor. În esență, acest lucru înseamnă să instituim un sistem fiscal în care sumele mari de bani să nu poată fi ascunse de ochii publicului, ci să fie folosite în mod corespunzător pentru a construi o bază solidă pentru toată lumea. Înseamnă că toți cei care muncesc ar trebui să primească o parte echitabilă din ceea ce creează, nu resturi, ci suficient pentru a duce o viață bună, nu doar una în care abia supraviețuiesc. O persoană devine partener, nu antagonist, când știe că primește ceea ce i se cuvine.
Nu este nevoie de un miracol divin pentru a asigura prosperitatea tuturor, ci doar de dorința și structurarea inteligentă a omenirii pe Pământ. Avem tot ce ne trebuie în acest moment pentru a realiza acest lucru: avem roboții necesari, avem inteligența artificială, avem surplusul de alimente. Tot ce trebuie să facem este să folosim aceste mijloace pentru a răspunde la o problemă elementară de alocare și acces la resurse.
Prin urmare, nu este o lume perfectă. Este doar evoluția naturală a ceea ce ar trebui să facă omenirea pentru a se ridica la următorul prag al civilizației. Omenirea trebuie să înceteze să mai găsească scuze pentru care nu se poate face acest lucru și, în schimb, să treacă la treabă. Este timpul să creăm o lume prosperă, nu numai pentru că este un lucru moral, ci și pentru că este singura modalitate de a trăi confortabil, fără teamă, fără ură, fără excesele generate de sărăcie. Este timpul să trecem de la viziune la acțiune.
Autor: Claudiu Neacșu
