Imaginați-vă un om care a transformat durerea în propulsie, vulnerabilitatea în forță, iar distracția copilăriei în carieră de succes. L-ați cunoscut pe cel care poate fi considerat o adevărată legendă a skandenbergului, Andrei Chipreanov, supranumit „Glonțul”? Pregătiți-vă să pătrundeți în universul său fascinant, unde ambiția, perseverența și dorința de a depăși limitele devin ingredientele cheie ale succesului.
Claudiu Neacșu: Ce v-a inspirat să transformați skandenbergul dintr-o glumă de copil într-o carieră serioasă și de succes?
Andrei Chipreanov: Skandenbergul e un sport aparent interactiv până apar primele dureri serioase. În acest fel, descoperi că ești vulnerabil, iar această situație confuză te obligă, implacabil, la reflecție. Inspirația apare atunci când realizezi că orice durere fortifică și mai mult țesuturile conjunctive și te face mai puternic. Răbdarea și cumpătul fac din gluma de azi performanța de mâine.
Claudiu Neacșu: Cum ați descoperit predispoziția genetică pentru mișcarea particulară care v-a adus renumele de “Glonțul” și cum a influențat aceasta cariera Dumneavoastră sportivă?
Andrei Chipreanov: Am observat că avantajul de după start îl pot obține doar dacă reușesc să oblig adversarul să îmi cedeze un unghi favorabil, punct din care să trag mult mai confortabil. La început eram fragil și, totodată, conștient de handicapul forței. Tocmai de aceea, viteza m-a ajutat să devin competent. Am reușit să câștig partide la milisecunde. Practic, nu făceam niciun calcul rațional. Viteza era un produs al instinctului. Astăzi apelez la viteză în funcție de context. Între timp am reușit să aduc și forța la un nivel competitiv.
Claudiu Neacșu: Care a fost parcursul dumneavoastră către câștigarea titlului de campion european la Bratislava și cum v-ați pregătit pentru această performanță?
Andrei Chipreanov: În perioada premergătoare competiției europene am avut la dispoziție 5 săptămâni de pregătire, în care am insistat cu antrenamentul specific de skandenberg de la masă. Cu puțin timp în urmă au avut loc și campionatele naționale. În acest interval am reușit să fac destul de puțin din strategia pe care mi-am conceput-o. O răceală complicată m-a obligat să petrec o săptămână plină de incertitudini. Am ajuns chiar și la spital. Totuși, datorită pregătirii anterioare pentru campionatul național, am reușit să conserv mare parte din performanțe. Totodată, m-a motivat absența durerilor și a inflamațiilor, cât și forța, în general, de care eram conștient. În timpul competiției am realizat că resursele mele energetice mă pot împinge pe podium. Finala a fost acompaniată de spectacol și umbre, adversarul meu Georgian protestând după majoritatea partidelor. S-a reluat partida, iar eu, de fiecare dată, am învins fără îndoială.
Claudiu Neacșu: Ce lecții ați învățat din experiența de a deveni vicecampion mondial în Kazahstan și cum v-au ajutat acestea în evoluția ulterioară?
Andrei Chipreanov: Campionatul mondial din Kazahstan a fost o piatră grea de încercare. Venisem după competiția europeană unde reușisem să produc câteva surprize și momentul acela a functionat ca un catalizator. Aveam motivația, experiența și convingerea că pot ocupa un loc onorabil pe podium. Am ajuns neînvins în finală, ceea ce, pentru mine, a fost o premieră. Lecția pe care am învățat-o este că inspirația ține de felul cum te lupți cu ostilitatea din antrenamente: temperaturi extreme, motivație scăzută, nivel energetic redus sau absența poftei de mâncare. Felul cum reușești să treci de toate aceste obstacole garantează performanța din competiții. Nu există vreun secret, vreo scurtătură, vreun hack.
Claudiu Neacșu: Cum ați înființat clubul de skandenberg și ce provocări ați întâmpinat în crearea și dezvoltarea acestuia?
Andrei Chipreanov: Cariera mea a cunoscut un moment de întrerupere între 2014 și sfârșitul anului 2018. Aveam un club pe care nașul meu, Dan Vatră m-a ajutat să îl fac în 2009. Tot el a fost principalul susținător și finanțator al meu în acele vremuri. A funcționat bine până la un punct, pentru un grup de tineri, care, totuși, obțineau performanțe în realitățile financiare ale crizei economice. A trebuit să plec din România pentru un trai decent. La revenirea mea în țară am primit o ofertă de sponsorizare, exact în momentul în care mă împăcasem cu ideea că nu voi mai concura. Aveam 32 de ani. Frații Spița Sergiu, Tudor și Ion mi-au creat oportunitatea susținerii pe o perioada nedeterminată, urmând ca clubul să funcționeze din nou. Așadar, în anul 2019 clubul Bucovina a apărut din nou în comunitatea skandenbergului. De atunci și până azi, toate cheltuielile, reprezentând deplasări, înscrieri, echipamente și multe alte bunuri, au fost asigurate de cei trei frați, pentru care am o deosebită apreciere.
Claudiu Neacșu: Ce metode și tehnici folosiți pentru a superviza și ghida ascensiunea tinerelor talente din clubul dumneavoastră?
Andrei Chipreanov: În primul rând, orice tânăr care dorește să se alăture clubului din opțiune personală, este chestionat cu privire la obiectivele lui. În a doua etapă se analizează potențialul în raport cu progresul lui, fiind necesare câteva antrenamente de acomodare. Există destule momente când personal strâng mâna unui om de pe stradă și pot să îmi dau seama dacă acesta e făcut pentru performanță. Nu e niciun secret pentru un sportiv această metodă de a detecta potențialul unui individ citindu-i în palmă. Această poate reprezenta o metodă de recrutare pentru performanță. În Skandenberg , palma spune totul, deși mulți sunt tentați să aprecieze un atlet uitându-se, cu predilecție, la brațe. Criteriul de selecție principal rămâne aspectul genetic al individului. Genetica și disciplina sunt armele cele mai valoroase ale unui atlet.
Claudiu Neacșu: Ce impact considerați că are skandenbergul ca disciplină pedagogică în dezvoltarea tinerilor și în ce moduri poate contribui la rezolvarea conflictelor și la orientarea lor profesională?
Andrei Chipreanov: Skandenbergul poate fi o platformă de interacțiune pentru tineri. Promovarea colaborării și împărtășirea de bune practici ajută la dezvoltarea personalității. Activitățile instructive și definirea unei mentalități sănătoase poate crea un culoar metodologic pentru diverse activități care se pot armoniza cu realitatea socială în care se dezvoltă un tânăr practicant de skandenberg. Astfel că, de la responsabilitatea achiziționării unui bilet de avion, cât și respectarea orarului de competiție, alături de rezervarea unei cazări, pot contribui la susținerea formării personalității. Conflictele, desigur, au loc din momentul responsabilizării, tânărul fiind ajutat să depășească situațiile care îi provoacă disconfort, prin gestionarea propriilor performanțe, care depind, în mare măsură, de felul în care el reacționează la provocări după ce a fost instruit cum să o facă. Avem în club atleți care au familie, business-uri și practică profesii despre care s-ar putea spune că nu au nimic în comun cu skandenbergul. Avem polițiști, fermieri, pantofari, elevi olimpici la matematică, studenți la politehnică, liber profesioniști, angenți vânzări birotică, antreprenori constructori. Toate aceste categorii sociale pot explica modul în care le este influențată cariera profesională pe lângă care practică, la un nivel apreciabil, un sport pe care trebuie să-l introducă în configurația unei zile. Acest lucru nu se poate realiza fără a încadra skandenbergul într-un concept pedagogic operațional.
Claudiu Neacșu: Puteți să ne povestiți despre un moment sau o experiență din cariera dumneavoastră care v-a motivat să continuați și să vă dezvoltați ca sportiv și antrenor?
Andrei Chipreanov: Dorința și aspirațiile sunt dirijate de performanțe. Nu pot să indic un asemenea moment de la care să-mi fi dorit să sper. Aș putea să spun că există o persoană care mi-a inspirat întreaga carieră. Este vorba despre legenda skandenbegului mondial, americanul John Brzenk. Modelul lui de consecvență și tenacitate a revoluționat caracterul acestui sport. Am avut oportunitatea să îl aducem aici la Rădăuți chiar la campionatul național în iunie 2021. Cât despre coaching, consider că, dacă vrei să te dezvolți ca individ în acest sport, ai nevoie de o echipă bună, iar eu am ținut ca atleții clubului să ajungă la un nivel de top, astfel încât fiecare să beneficiem de un antrenament calitativ.
Claudiu Neacșu: Cum vedeți evoluția skandenbergului în viitor și ce pași considerați necesari pentru a crește popularitatea și recunoașterea acestui sport?
Andrei Chipreanov: Dorința mea și a comunității atleților de skandenberg este ca acest sport să devină olimpic. Există probleme reale din perspectiva dopajului, ceea ce mă face să cred în existența unei comisii de etică, un tribunal sportiv, o organizație serioasă care să producă valul unei schimbări printr-un pachet legislativ coerent. Popularitatea acestui sport va coincide cu lansarea lui către acceptarea loială a regulilor jocului, a spiritului general de joc, într-un singur cuvânt FAIR PLAY. Dacă ne uităm pe o statistică, cei mai dominanți sportivi din World Armwrestling Federation provin din țări unde nu există o legislație clară asupra deținerii și consumului de substanțe anabolizante. În România, acest sport e departe de a se putea disputa în condiții de egalitate de șanse.
Claudiu Neacșu: Care sunt obiectivele dumneavoastră pe termen lung pentru cariera sportivă și pentru dezvoltarea clubului și a modelului revoluționar de coaching pe care îl promovați?
Andrei Chipreanov: Obiectivul a fost atins în mare măsură . Am o carieră muncită până la ultimul strop de transpirație, cu multă suferință, eșecuri și incertitudine. Ca orice sportiv, cel mai prețios trofeu e câștigarea medaliei de campion mondial. Îmi doresc să fiu sănătos și să pot ataca acest titlu ori de câte ori voi avea o șansă. Un alt obiectiv important este că am reușit să fac parte din această generație de transmisie care poate ceda idei și principii de antrenament către cei din generația tânără. Prin intermediul paginii de Facebook am reușit să contactez și să fiu contactat de tineri cu potențial genetic, zona Bucovinei fiind recunoscută pentru astfel de tineri născuți și echipați de la natură cu trăsături de armwrestler. Când serviciile sociale sprijinite de instituțiile statului vor înțelege valoarea resurselor umane pe care le avem, atunci putem spera la triumful oricăror metode de coaching, care, în realitate, se pot pune în valoare doar cu susținerea aparatului de stat inspirat de valori pro-europene.
Autor: Claudiu Neacșu