În povestirea „Îmblânzirea sălbăticiei” (care se citește în circa 10 minute, la o cafea) este vorba despre un tânăr cowboy care, având o relație tensionată cu tatăl său, face eforturi pentru a îmblânzi un armăsar sălbatic.
„Îmblânzirea sălbăticiei”
Autor: Claudiu Neacșu
Peste câmpiile vaste din Montana, pe cerul albastru, soarele strălucea puternic. Căldura era vizibilă prin aburii care se ridicau deasupra pământului. Tufe de bumbac stăteau aliniate de-a lungul râului Snake, care traversa peisajul uscat.
În centrul acestei sălbăticii se afla ferma Porter, cu acoperișuri din tablă ruginită și garduri de lemn.
Max Porter, privind peste câmpuri, cu o privire obosită, zise:
– Troy! Adu-mi sculele alea. Avem treabă de făcut înainte să ne doboare soarele.
Troy, un tânăr cu privirea hotărâtă, veni în fugă, zicând:
– Imediat, tată! E o zi bună să ne punem pe treabă, nu?
– Zi bună sau nu, zise Max oftând, munca nu așteaptă. Nu uita asta, băiete.
…
Ochii armăsarului Maverick îl fixau pe Troy, parcă privindu-l cu sfidare.
Înghițind în sec, cu un zâmbet nervos, Troy îi vorbi armăsarului aflat în țarc, hotărât ca, odată și odată, să reușească să învingă bestia asta neîmblânzită:
– Să știi că azi nu intru acolo, să stau lângă tine. Însă o să încerc să mă împrietenesc cu tine.
Pe Maverick nu-l impresionară cuvintele lui Troy. El continuă să își scuture coama și să fornăie.
La marginea țarcului, ținându-și brațele încrucișate, apăru Max, tatăl lui Troy.
– Armăsarul ăsta, zise Max, e mai periculos decât pare. Dacă vrei să-l îmblânzești cu vorbe dulci, te înșeli. Nu ți-ai dat seama ce fel de animal ai în fața ta?
Troy, hotărât, spuse:
– E de ajuns să îi câștig încrederea.
– Iar eu îți spun că Maverick nu-i un cal obișnuit. Ai grijă…
…
În grajdul fermei, Max se ocupa cu treburile obișnuite. Troy se apropie de el, încercând să mai risipească din atmosfera tensionată.
– Doar o șansă, spuse Troy. Atât vreau. Simt că pot să-l îmblânzesc pe Maverick.
Max, iritat, își ridică privirea și spuse:
– Trebuie să înțelegi. Tu ești ambițios, mult prea ambițios. Calul acela e incontrolabil și e un pericol, nu doar pentru tine.
Troy își ridică vocea:
– Dacă tu nu ai încredere în el, nu înseamnă că eu nu pot să-l îmblânzesc.
…
În zorii zilei, Troy se strecură în grajd, mânat și de dorința de a câștiga respectul tatălui său. Purta o pălărie de cowboy și bocanci de călărie. Maverick stătea liniștit în țarcul lui. Troy se apropie de el și îi spuse cu voce blândă:
– Suntem doar noi doi aici.
Calul, curios, ciuli urechile.
– Vom fi prieteni, zise Troy. Ne vom cunoaște mai bine. Și vom avea încredere unul în celălalt.
Troy se uită cu atenție la toate reacțiile armăsarului. Încerca să îi înțeleagă spiritul sălbatic.
Era o dimineață tăcută. Restul fermei încă dormea, în timp ce Troy încerca să creeze o legătură cu Maverick.
…
Max și Troy stăteau în picioare lângă pământurile arse, sub soarele care părea să pârjolească totul.
– Seceta asta, zise Max oftând, o să ne omoare. Ea e inamicul nostru necruțător. Trebuie să găsim o soluție, dacă vrem să trecem cu bine de vară.
Troy, încruntat, zise:
– Dacă ar putea să ne ajute vecinii…
– Vecinii, zise Max pe un ton pesimist, nu au surplusuri. Pe ei nu ne putem baza, mai ales în vremurile astea. Cred că va trebui să facem niște sacrificii. Vezi și tu cum s-au ofilit toate culturile. Iar crăpăturile din pământ parcă niciodată nu au fost așa de adânci.
– Și ce facem, tată? Renunțăm? Eu nu vreau să renunțăm. Trebuie să găsim o cale prin care să supraviețuim.
…
Anthony Wood, un bărbat bine îmbrăcat, cu un zâmbet alunecos, intră în biroul mic al lui Max. Ignorând dezordinea din încăpere, se așeză pe un scaun și zise către Max:
– Trebuie să înțelegi, până la urmă. Eu îți ofer șansa de a salva ferma de la ruină. Și să știi că este singura ta șansă.
Max îl asculta pe Anthony, deși îl incomoda foarte mult vizita acestuia.
– Tu, zise Max, ai venit aici pentru un câștig rapid. Însă eu îți spun că aici este pământul familiei mele. Și nu vreau să îl vând. Ar însemna să-mi încalc principiile.
– Mai gândește-te. Este în joc viitorul tău și al lui Troy. Seceta te-a lovit în plin, iar oferta mea nu va fi mereu disponibilă…
…
Troy, furios, ținând în mâini câteva documente, intră în curtea fermei, unde îl găsi pe Max.
– Le-am găsit pe masa din bucătărie… Tată, cum poți să faci asta? Ai spus că nu vei vinde nici măcar o parte din fermă.
Max se încruntă și spuse:
– Trebuie să supraviețuim. Nu am găsit altă soluție.
– Dar asta e trădare, nu o soluție. Tu m-ai învățat că trebuie să protejăm pământul, nu să-l vindem pe bucăți.
…
Spectatorii din arena rodeo-ului așteptau cu nerăbdare să vadă demonstrațiile de curaj ale cowboy-ilor. Maverick, agitat, părea că simte emoțiile lui Troy. Max, aflat printre spectatori, urmărea foarte îngrijorat totul.
În difuzoare se auzi vocea entuziamată a prezentatorului:
– Să-i urăm bun venit lui Troy Porter și armăsarului său Maverick! Vom vedea un tânăr cowboy foarte curajos.
Max murmură doar pentru sine:
– Te rog, fiule, fii foarte atent…
În arenă, Troy încercă să-l controleze pe Maverick. Însă armăsarul, simțind emoțiile puternice ale călărețului, începu să sară și să se răsucească, necontrolat.
După câteva clipe, Troy se trezi aruncat la pământ. Toți spectatorii rămaseră încremeniți.
…
În camera liniștită a spitalului, Max stătea pe un scaun, lângă patul pe care Troy, inconștient, zăcea conectat la diverse aparate medicale.
Cu lacrimi în ochi, Max vorbi cu voce tremurândă:
– Îmi pare rău, fiule… Cred că am fost prea dur cu tine…
În cameră intră Brielle Gill, o tânără veterinară, care zâmbi blând și spuse către Max:
– Troy e un luptător. Își va reveni. Și am o idee care ar putea să-ți salveze ferma.
– Cum anume? zise surprins Max.
– Maverick, dacă îl îngrijim cum trebuie, ar putea deveni un armăsar de reproducție valoros. El va fi salvarea.
…
Max privea în depărtare, la câmpurile arse de secetă și la animalele slăbite care mai rămăseseră în viață.
Anthony Wood sosi cu automobilul său, din care coborî cu un aer triumfător. Îi spuse lui Max:
– Gata, am adus contractele.
Max îl privi în ochi pe Anthony și îi zise:
– Am făcut o greșeală. Cred că familia mea merită mai mult. Mă simt de parcă ne vindem sufletul.
După ce Anthony plecă înfrânt și dezamăgit de la fermă, Max își aminti de sfatul pe care i-l dăduse veterinara Brielle.
…
Deși Troy, în camera de spital, încă zăcea inconștient și conectat la aparate, Max o asculta plin de speranță pe Brielle.
– Maverick, spuse Brielle, nu e doar un cal sălbatic. Eu încă mai cred că el ar putea să salveze ferma.
– Știi, zise Max, eu sunt curios, cu toate că scepticismul încă nu-mi dă pace.
– Ți-am explicat că Maverick are trăsături unice. Dacă îl antrenăm corect și îi valorificăm potențialul, ne va aduce mulți bani.
– Dacă Troy își va reveni…
– Își va reveni sigur. Hai să avem încredere. El va ști cel mai bine cum să se apropie de Maverick.
…
Seara, după ce se întoarseră de la spital, Max și Brielle se opriră pe veranda casei. Max, cu vocea plină de emoție, îi spuse lui Brielle:
– Există ceva care mă apasă. Trebuie să afli un secret de-al meu. Eu nu sunt… tatăl biologic al lui Troy…
– Cum așa, Max? zise suprinsă Brielle. L-ai crescut ca pe fiul tău…
– L-am adoptat când era mic. Mama lui mi-a cerut să-l protejez. Am încercat mereu să fac totul pentru el, dar povara secretului m-a făcut să fiu prea aspru.
– Poate că acum ar trebui să-i spui adevărul.
– Da, va trebui să fiu sincer cu el.
…
Pe holul spitalului, alături de Brielle, Max aștepta încordat rezultatele testului ADN. Un medic ieși dintr-o cameră, ținând în mână un dosar.
– Avem rezultatele, zise medicul. Adevăratul tată biologic al lui Troy este Reese Holmes.
– Reese…, zise șocat Max. Nu m-aș fi gândit niciodată.
– Troy va înțelege, zise Brielle. El este puternic. Și își va reveni în curând.
– Și dacă îl voi pierde?
– Nu îl vei pierde. Troy este prea inteligent. Iar acum noi doi vom face o vizită, cuiva…
…
În cabana lui retrasă, Reese Holmes, călăreț de rodeo, îi primi pe Max și Brielle.
– Nu v-am văzut de mult timp, spuse Reese.
Max, ezitând, zise:
– Reese, trebuie să-ți spun ceva despre Troy… E fiul tău biologic. Testul ADN tocmai mi-a confirmat asta.
– Troy? zise Reese surprins. Băiatul despre care am tot auzit la rodeo? Cum de nu mi-ai spus până acum?
– Am vrut să-l protejez, să-i ofer o viață stabilă. Dar acum e momentul să știe cine ești tu cu adevărat.
– Înțeleg, Max… Bine, eu o să-l ajut, așa cum nu am putut să-l ajut până acum.
…
La ferma lui Max, sub cerul albastru, Reese își folosea toată experiența pentru a-l conduce pe Maverick, în timp ce Max privea.
– Maverick are potențial, zise Reese. Este încăpățânat, dar magnific. Trebuie doar să-i arătăm că poate avea încredere în noi. Eu voi avea destulă răbdare cu el.
– Îți mulțumesc pentru ajutor, Reese. Nu m-am gândit niciodată că vom ajunge să lucrăm împreună.
– Mai ales pentru Troy fac asta. Vreau să-l văd cum are succes.
– Îți voi fi recunoscător. Ceea ce faci tu va salva ferma. Și îi va oferi lui Troy un viitor.
…
Cu toate că nu ar fi crezut că Anthony îl va vizita din nou, Max se arătă destul de amabil.
– Mai întâi, spuse Anthony, vreau să-ți spun că îmi pare rău pentru fiul tău…
– Nu mai trebuie. Troy și-a revenit din comă. Acum e la recuperare, cu un fizioterapeut.
– O, asta e o veste bună. Însă seceta tot nu s-a terminat. Oferta mea rămâne valabilă. De ce te chinui să salvezi ceva care oricum va dispărea?
– Am găsit o altă soluție. Voi investi în ceea ce am deja, așa că nu mai e nevoie să vând nimic.
– Foarte bine, Max. Dar să știi că nu vei mai primi o altă ofertă la fel de bună ca a mea.
…
În sala de recuperare, fizioterapeutul îl încuraja tot timpul pe Troy, care lupta cu durerea și cu efortul.
– Hai, Troy! Încă un set! Știu că poți.
Troy, transpirat, zise:
– Maverick mă așteaptă. El are nevoie de mine. Și eu de el.
– Bravo! Așa te vreau! Continuă tot așa și vei merge pe picioarele tale, cât mai curând! Hai, ai făcut deja multe progrese!
Troy, scrâșnind din dinți, continua efortul infernal. Avea o singură dorință: să se întoarcă la fermă, cât mai repede.
…
Max îl vizită pe Troy la spital. Privindu-l cu căldură pe fiul său, Max zise:
– Vreau să știi că sunt mândru de tine. Ai devenit un alt om.
Simțindu-și inima ușurată, Troy zise:
– Am vrut doar să-ți câștig respectul, tată.
Cu lacrimi în ochi, Max veni mai aproape de Troy și zise:
– Îmi pare rău pentru tot ce ți-am ascuns. Adevărul e că întotdeauna ai fost ca fiul meu, indiferent de legătura de sânge.
Troy îl îmbrățișă pe Max, cu căldură.
– Îți mulțumesc, tată. Familia noastră este acum mai puternică decât oricând.
…
Pe câmpul fermei, Troy ascultă sunetul vântului, care îi lipsise așa de mult timp.
Reese, ținându-l pe Maverick de frâu, îi zise lui Troy:
– Ești gata?
– Sunt pregătit, zise Troy. Prea mult am așteptat momentul ăsta.
– Nu te grăbi. Maverick are nevoie de un răgaz, să-ți simtă încrederea.
Max, prezent și el, îl privi cu mândrie pe Troy și îi zise:
– Reese are dreptate. Nu te grăbi. Noi suntem aici pentru tine.
Pentru prima dată, Troy reuși să simtă că el și calul său sunt unul și același lucru. Respectându-se reciproc, Troy și Maverick începură să parcurgă câmpul.
…
Soarele apunea peste câmpiile fermei Porter. Trei călăreți treceau prin peisajul vast, trei membri ai unei familii noi.
Troy privi la cei doi bărbați care călăreau alături de el și le zise:
– Ați fost alături de mine, iar pentru asta trebuie să vă mulțumesc. Sunt convins că putem face foarte multe, împreună.
Reese privi înainte și zâmbi cald.
– E doar începutul, băiete. În mâinile tale se află viitorul fermei.
Max, cu recunoștință în glas, zise:
– Casa noastră este aici, pe aceste câmpuri, în ferma asta pe care am reușit să o salvăm. Și nu doar ferma am salvat. Am salvat familia.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu