În povestirea „Destine întrepătrunse” (care se citește în circa zece minute, la o cafea) este vorba despre doi bărbați care, pentru o perioadă limitată de timp, au posibilitatea de a fi blocați unul în trupul celuilalt, fiind forțați astfel să își înfrunte propriile prejudecăți și nesiguranțe.
Destine întrepătrunse
Autor: Claudiu Neacșu
Edison Floyd se simțea foarte obosit. Stătuse o noapte întreagă în garsoniera sa, încercând să găsească idei noi pentru tabloul pe care trebuia să-l creeze. Fiecare minut conta pentru el.
Acum, Edison mergea pe un hol din interiorul clădirii LifeSwap Corporation. Deasupra lui se aflau lumini fluorescente foarte animate și care aruncau străluciri ciudate peste pereții de culoare albă ai acestei clădiri. El se opri pentru câteva momente, frecându-și ochii obosiți și încercând astfel să își alunge oboseala care se adunase în decursul nopții petrecute în fața șevaletului.
În capătul holului, Edison văzu inscripția „Recepție”. Se îndreptă îndată spre ea, simțind în același timp cum îl cuprinde un val de neliniște. Ceva părea că nu avea să meargă prea bine.
Recepționera, după ce îl văzu pe Edison, afișă un zâmbet strălucitor și spuse:
– Bună dimineața! Ești aici pentru procedura LifeSwap, corect?
– Da, spuse Edison cam stânjenit.
– Dacă ai îndoieli cu privire la această procedură, te rog să-mi spui.
– Încerc să fiu cât mai încrezător. Știți și voi că pentru mine este vorba despre ceva nou.
– Uite, hai să te ajut puțin. Tu te-ai înscris la această procedură, fără să te oblige nimeni. Înseamnă că ar trebui să ai încredere.
– Poate că pentru voi pare totul foarte simplu. Însă eu sunt un artist. Și mă aflu într-un moment de disperare, de blocaj creativ. Am nevoie de inspirație, fiindcă următoarea mea creație trebuie să fie gata la timp. Fiecare minut este prețios pentru mine. Cineva mi-a recomandat serviciile de la LifeSwap Corporation.
– Vezi? Acesta este încă un motiv să-ți lași la o parte îndoielile. Cineva ți-a recomandat serviciile noastre. Cineva s-a gândit că, după ce schimbi viața ta cu viața altcuiva, dar pentru un timp limitat, blocajul tău creativ ar putea fi spulberat.
– Și oare asta nu este o greșeală uriașă?
– Mulți oameni înaintea ta au apelat la serviciile noastre. Prin urmare, fii încrezător.
– Bine, fie. Voi face și încercarea asta. Spune-mi care sunt următorii pași.
– Trebuie să scoți din buzunare toate obiectele personale și obiectele de valoare. Le vei lăsa aici, la recepție. Înainte de începerea procedurii vei trece printr-o scanare specială.
***
Clark Bailey scoase un țipăt imediat după ce se simți smuls din apartamentul său penthouse.
– Nu, nu, nu!
Însă era prea târziu. Procedura fusese deja declanșată.
***
Edison se trezi și privi dezorientat la ceea ce se afla în jurul său. Tot ceea ce vedea îl uluia: pereți decorați foarte bogat, împodobiți cu lucrări scumpe de artă, covor de pluș sub picioare. Se ridică de pe pat și își scutură puțin picioarele.
– Unde mă aflu? se întrebă el.
Se îndreptă spre fereastră și trase draperiile. Dincolo de geam el văzu peisajul unui oraș care începea o nouă zi. Razele soarelui mângâiau deja fiecare clădire a orașului. Timp de câteva clipe, el își uită propria viață. Admiră pe îndelete zgârie-norii falnici și străzile pline de viață care se întindeau la picioarele acestora.
***
Clark Bailey începu să se plimbe, cu pași greoi, prin sufrageria destul de mică a lui Edison. Privi, cu ochii măriți, la studioul amenajat cam neglijent, la șevaletul pătat cu vopsea și la pânzele împrăștiate mai peste tot. Își spuse:
– Ce fel de om ar putea trăi în mizeria asta de locuință?
Un gând oribil îl înfioră pe Clark.
„Am renunțat la un imperiu corporativ, doar pentru a ajunge într-o sufragerie mizerabilă. Oare ce-a fost în mintea mea? Chiar așa de rău arată sărăcia?”
Clark merse la frigider și încercă să găsească în el ceva de mâncare. Ar fi vrut ca cei de la LifeSwap Corporation să-l scoată imediat din această nouă realitate. Însă termenii contractului erau destul de clari. Ieșirea din noua realitatea nu se putea face înainte de data stabilită.
Clark și Edison erau blocați unul în pielea celuilalt, mai degrabă unul în trupul celuilalt.
***
Șocul de a se trezi în apartamentul de lux al lui Clark încă îl urmărea pe Edison, atunci când acesta se poticnea pe străzile necunoscute. El se deplasa acum printr-o lume în care fiecare om părea că îl privește cu dispreț. Chiar dacă cei care treceau pe lângă el erau îmbrăcați cu costume elegante și cu haine de firmă, aerul de superioritate pe care ei îl afișau îl deranjau destul de mult.
Edison se opri în fața unui magazin de lux. Un vânzător îl observă, apoi veni mai aproape de el și îl întrebă:
– Vă pot ajuta cu ceva?
– Doar mă uit, zise Edison.
Ochii vânzătorului îl măsurară pe Edison din cap până în picioare.
– În raionul nostru cu reduceri cred că putem găsi ceva mai potrivit pentru dumneavoastră.
Edison, tot mai nesigur pe el, simți cum fața i se încălzește din cauza jenei. Se gândi imediat că locul său nu era aici, în lumea celor bogați. Locul lui era într-o altă lume, plină cu creativitate și artă.
***
Clark părăsi garsoniera în care nu demult locuise Edison și începu să se plimbe prin cartierul cu străzi înguste. Găsi o cafenea locală și intră în ea, sperând că va găsi ceva care să-l ajute să se acomodeze mai repede cu noua realitate.
În cafenea se aflau câțiva bărbați care, după ce îl văzură pe Clark, îl întâmpinară cu priviri snoabe și conversații în șoaptă.
Unul dintre bărbați, cu un corp plin de tatuaje, îi spuse lui Clark:
– Nu te-am mai văzut pe aici. Cine ești?
– Eu, spuse Clark, sunt un artist, la fel ca voi.
– Pe mine, zise bărbatul, nu mă păcălești. Nu ești unul dintre noi. Ești doar un aspirant care încearcă să se strecoare în clubul nostru.
Clark simți cum furia crește în el. Cum putea tipul ăsta să-l judece? Și de unde știa el că nu are în față un artist adevărat?
***
În zilele următoare, Edison și Clark înțeleseră tot mai mult că aveau de-a face cu provocări tot mai mari în noile lor vieți. În același timp, ei înțeleseră că vechile lor vieți nu erau chiar așa de perfecte cum crezuseră.
***
Într-o dimineață, Edison dădu peste un muzician stradal care cânta la colțul străzii. Frumusețea muzicii acestuia îl convinse pe Edison să arunce câteva monede în cutia chitarei artistului.
– Ești destul de bun, zise Edison. Cum te numești?
– Tobias Mills, zise muzicianul. Îți mulțumesc pentru bănuți. Încerc și eu să supraviețuiesc.
– Crede-mă că ȘTIU cum te simți… Numele meu este Clark.
– Mă bucur să te cunosc, Clark.
***
În cealaltă parte a orașului, Clark ajunse la o cantină pentru săraci. Se gândi că nu ar fi rău ca el să-și facă măcar un prieten în această lume nouă. Singura soluție pe care o găsi era voluntariatul. Sub îndrumarea unei asistente sociale cu inimă bună, pe numele Maggie Robinson, el ajută la diverse treburi ale acestei cantine.
Dedicarea lui Maggie pentru munca ei reuși să-l inspire pe Clark. Și, pentru prima dată în viață, el simți că poate produce o diferență.
La sfârșitul zilei, Maggie îi spuse lui Clark:
– Mulțumesc pentru ajutorul tău de azi!
– A fost plăcerea mea, spuse zâmbind Clark.
În minutele următoare, Clark nu putea scăpa de sentimentul că Maggie era o persoană cu totul specială. Totodată, el nu știa că Edison avea același fel de sentimente față de Rebecca Nelson, o pictoriță talentată…
***
Cronometrul cu numărătoarea inversă de la LifeSwap Corporation funcționa fără să înțeleagă prin ce stări sufletești treceau Clark și Edison.
În fiecare clipă, Edison și Clark știau că, după ce numărătoarea inversă se încheie, ei vor reveni la vechile lor vieți, în propriile lor corpuri. În același timp, ei știau că, dacă doresc, pot alege să nu se întoarcă la vechile lor vieți, chiar dacă numărătoarea inversă de la LifeSwap Corporation se încheia. Și, în curând, ei aveau să își dea seama că vor fi puși în fața unei alegeri dificile…
Edison stătea în apartamentul penthouse, alături de Rebecca Nelson, o tânără care reușise să îl uimească destul de repede cu tablourile ei minunate.
– Rebecca, spuse Edison, azi aș vrea să discut cu tine ceva foarte important.
Cu ochii plini de curiozitate, Rebecca zise:
– Te ascult. Ce s-a întâmplat?
Edison respiră adânc și zise:
– Știi, tu vezi că eu sunt un om foarte bogat. De fapt, în adâncul sufletului meu se ascunde o pasiune mai veche… și neîmplinită, o pasiune pentru pictură. Aș vrea, dacă s-ar putea, să împrumut cât mai mult din talentul tău. Aș vrea, de fapt, să fiu alături de tine, mereu. Cred că numai așa ai putea să-mi hrănești foamea mea de creativitate, de inspirație.
– Eu, zise Rebecca, aș fi fericită dacă aș putea face asta pentru tine.
– Și totuși, este așa de complicat… Dacă m-aș întoarce la vechea mea viață, poate aș reuși să pictez mai bine, însă nu aș mai fi alături de tine… Iar eu vreau să te am alături de mine, pentru totdeauna…
– Nu înțeleg… Care este vechea ta viață?…
– Lasă… E o poveste despre care poate că îți voi vorbi cândva… Tu știi acum că numele meu este Clark și că eu sunt un bărbat bogat și de succes.
– Ar mai trebui să știu altceva?
– Nu. E suficient. Cred că mă decid chiar în clipele astea.
Edison, în sinea lui, se hotărî. Privirea inocentă venită din ochii femeii de lângă el îl ajută să se hotărască.
…
Maggie păși pragul garsonierei în care locuia Clark și începu să privească plină de interes la șevaletul cam murdar și la pânzele împrăștiate peste tot.
– Wow! făcu Maggie. Pictezi?
– Ei…, zise Clark încurcat, sunt doar încercări… Este o veche speranță de-a mea că aș putea ajunge într-o zi un pictor celebru și bogat. După cum vezi, eu acum locuiesc într-o garsonieră umilă și încerc să supraviețuiesc. Cred că voi arunca șevaletul și mă voi apuca de o muncă serioasă.
– Ba nu. Să nu faci asta. Eu cred că ești un pictor destul de talentat, din ceea ce văd aici.
– Vechea mea viață nu mă mai mulțumește… Vreau să încep o viață nouă, alături de tine. Acolo, în cantina aceea pentru săraci, mi-am dat seama că tu ești… sufletul meu pereche. Până acum am întâlnit numai oameni reci, numai oameni care vedeau în mine doar partea lor de profit. Iar tu ai văzut altceva. Ai văzut doar ceea ce simt eu. Iar asta îmi este suficient.
– Oh, ceea ce îmi spui acum pare așa de sincer…
– Dar eu chiar sunt sincer.
– Hai că te cred. Vrei să începi o viață nouă. Păcat că nu vei continua cu pictura. Dar încerc să te înțeleg. Fiecare om are dreptul la o alegere.
Cuvântul „alegere” reuși să declanșeze în interiorul lui Clark un vârtej de emoții. Numărătoarea inversă de la LifeSwap Corporation avea să se încheie în curând. Și atunci, în clipa în care numărătoarea inversă se oprea, el trebuia să facă alegerea. Dacă îi destănuia lui Maggie adevărul, el risca să o piardă pentru totdeauna pe femeia de care se îndrăgostise. Dacă el revenea la vechea lui viață, revenea la lumea de gheață care nu îl mai atrăgea deloc. Acum, în mod ciudat, îi plăcea garsoniera asta sărăcăcioasă. Îi plăcea Maggie și felul în care ea îi vorbea. Dacă Maggie ar fi știut că ea, în realitate, nu lui Edison îi vorbește, ci unui bărbat numit Clark și care nu de mult se scălda în lux…, toată magia acestei noi iubiri s-ar fi spulberat într-o clipită.
Clark voia ca magia iubirii să nu se destrame niciodată. Totul depindea acum de simpla lui alegere…
…
Un an mai târziu…
Edison, aflat singur în apartamentul penthouse, deschise plicul pe care tocmai i-l adusese poștașul. Începu să citească textul de pe hârtia scoasă din plic:
„Această scrisoare este mulțumirea mea către tine. Îți sunt recunoscător pentru noua viață pe care mi-ai oferit-o. Banii pe care cândva îi aveam nu pot să egaleze bogăția din sufletul femeii pe care o iubesc. Numele ei este Maggie. Am decis să nu-i spun niciodată adevărul despre mine și despre tine. E mai bine așa. Până la urmă, oare contează aparențele? Sau contează ceea ce simțim în adâncul inimii? Ai grijă de tine. Rebecca este o pictoriță cu mare potențial. Acum tu dispui de toate mijloacele cu care să o ajuți să devină celebră. Mult succes!”
Edison zâmbi, amintindu-și de scrisoare pe care și el i-o trimisese lui Clark, în urmă cu două săptămâni. În acea scrisoare, Clark citise:
„Pentru mine totul s-a schimbat din clipa în care am văzut, din perspectiva unui om bogat, un muzician care cânta pe stradă. Și, după ce am cunoscut-o pe Rebecca, am știut că arta mea va dăinui prin ea, cu mine alături de șevaletul ei. Aceasta este noua mea viață, pentru care îți sunt recunoscător. Cei de la LifeSwap Corporation m-au asigurat că vor păstra secretul meu și al tău, deși, până la urmă, ei au făcut o faptă bună. Ei ne-au oferit și o lecție, nu-i așa? Din haos și confuzie se pot naște frumusețea și înțelegerea…”
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu