În povestirea „Demonul eficienței” (care se citește în 10 minute, la o cafea), un grup de angajați obosiți și suprasolicitați invocă din greșeală un demon al productivității, care îi forțează să devină cele mai eficiente versiuni ale lor înșiși, estompând granița dintre succes și nebunie.
„Demonul eficienței”
Autor: Claudiu Neacșu
Luminile fluorescente zumzăiau fără milă deasupra capului lui Charlie Norris.
Era o zi de marți sumbră, în complexul uriaș de birouri numit Dullsville Inc., o clădire plină cu rânduri nesfârșite de cabine identice.
Charlie merse la aparatul de făcut cafea, gândindu-se că va avea de înfruntat o nouă zi în care se va scufunda în oceanul de foi de calcul.
La aparatul de făcut cafea erau deja prezenți cei trei colegi ai săi: Mateo Patterson, Leila Hamilton și Aliyah Thomas. Mateo era un tip stresat tot timpul, cu cercuri întunecate sub ochi. Leila părea mereu optimistă și tot încerca să zâmbească forțat. Aliyah era o tânără mică de statură, sarcastică mai tot timpul.
Mateo sorbi dezgustat din paharul lui cu cafea și spuse:
– Este oribilă! Are gust de apă murdară. Nu cumva ăștia fac aici niște experimente sinistre? Sper că nu suntem noi cobaii lor.
– Chimicalele astea, zise Aliyah, ne țin pe noi treji. Cum crezi că vom reuși să completăm încă un raport? Bei o cafea, completezi un raport. Mai bei o cafea, mai vine un raport.
Leila râse sec și zise:
– Ce ne-am face noi fără cafeaua asta cu gust îngrozitor? Azi o să vină șeful la noi și o să ne spună să ne depășim volumul de muncă. Dar nu ne întreabă niciodată dacă ne-a plăcut cafeaua. Și nu ne întreabă dacă, fără cafea, am fi la fel de eficienți. Ce bine ar fi să existe o altă cale pentru eficiență… Și ce bine ar fi să nu mai fim așa de stresați…
Deodată, un pocnet slab se auzi în aer. Se produse un fel de vârtej care îi ului pe toți cei care stăteau acolo, cu paharele lor de plastic în mâini.
…
– Ce-a fost asta? zise mirat Charlie.
– Priviți! zise uluită Leila.
Undeva în fața celor patru angajați ai companiei se afla o creatură micuță care zâmbea răutăcios, îmbrăcată cu un tricou alb pe care scria: „Productivitate”.
– Salut, prieteni! zise creatura. Eu sunt Kaleb, demonul productivității. Am auzit că voi ați strigat după ajutor, așa că, iată, am venit aici.
– Un demon? zise Mateo. Aici, în clădirea asta așa de plictisitoare? Și spui că vrei să ne ajuți? Adică vrei să ne iei sufletele, dacă noi primim ajutorul tău?
Kaleb râse, apoi zise:
– Nu, nu! Eu nu am de gând să vă iau sufletele. Vedeți ce scrie pe pieptul meu? Productivitate. Voi aveți nevoie să fiți eficienți, nu-i așa? Iar cafeaua pe care o găsiți aici nu vă place deloc. Și oricum nu ați putea să beți prea multă cafea, ca să fiți eficienți. Eu vă voi ajuta. Trebuie doar să-mi spuneți că sunteți de acord, iar eu vă voi transforma în adevărate mașinării ale productivității. Nu veți mai avea nevoie de cafea. Nici de pauze nu veți mai avea nevoie. Nu veți mai fi stresați și nu veți mai fi obosiți. Veți fi doar eficienți la maxim, tot timpul. Ce spuneți? Acceptați oferta mea?
…
Aliyah își încrucișă brațele și zise:
– Hm… Pare prea frumos ca să fie adevărat. Ce capcană vrei să ne pregătești, demonule?
– Nu e deloc o capcană, zise Kaleb. Doar vă ajustez puțin dinamica energetică. Haideți, acceptați, căci nu aveți nimic de pierdut! Veți scăpa de povara ineficienței.
Cei patru schimbară între ei priviri. Mateo spuse către Kaleb:
– Cred că ai dreptate. Nu avem nimic de pierdut. Hai, dă-i drumul! Fă-ți magia!
– Perfect! zise fericit demonul. Să înceapă transformarea!
Se auzi un alt pocnet slab, apoi cei patru angajați simțiră cum o forță invizibilă le trece prin corp și îi umple cu o energie uriașă, împreună cu o claritate incredibilă a gândirii.
– Wow! zise Charlie, asta e fantastic! Mă simt extraordinar! Haideți, dragi colegi! La muncă!
…
După o săptămână, cei patru colegi se aflau în fața șefului lor, Jenkins, care le vorbea pe un ton extrem de binevoitor:
– Vreau să vă felicit pentru rezultatele voastre! Charlie, ai reușit să rezolvi cu toate rapoartele, mult mai bine decât mă așteptam. Iar tu, Aliyah, ești acum un adevărat maestru al negocierii. Ai încheiat cu viteza fulgerului exact afacerile de care aveam nevoie. Felicitări! Mateo, tu, cu capacitatea ta senzațională, ai reușit să transformi sistemele de arhivare în lucrări ultra-precise. Iar tu, Leila, ai conceput niște scheme motivaționale așa de bune, încât colegii tăi sunt acum adevărate mașini de productivitate. Vă felicit încă o dată! Iar rezultatele? O, da, rezultatele nu lipsesc. Acțiunile Dullsville au urcat la înălțimi astronomice. Meritați promovările pe care le-ați visat. Charlie, tu vei deveni analist principal de date, așa cum ți-ai dorit. Iar tu, Leila…
…
Ce se întâmplă atunci când visezi prea frumos?…
Într-o dimineață de luni, Charlie ajunse la biroul său, gândindu-se că nu mai dormise de două zile. Mintea îi funcționa perfect, însă corpul său părea că dă semne de uzură. Se simțea din ce în ce mai mult ca un robot.
În biroul lui Mateo era o ordine perfectă. Toate documentele și toate fișierele erau aliniate impecabil. Un coleg întârzie cu returnarea unui dosar, iar asta îl făcu pe Mateo să explodeze de nervi și să arunce furios cu capsatoare.
Charlie strigă la Mateo:
– Hei, calmează-te! E doar un dosar.
– Doar un dosar? răcni Mateo. A fost încălcată eficiența noastră! Și nu putem admite abateri de felul ăsta!
…
În biroul lui Aliyah, negocierile pe care ea le purta cu clienții deveniseră tot mai dure și mai inflexibile. Pe la ora prânzului, o clientă ieși îmbufnată din biroul unde avusese loc negocierea, gândind cu voce tare:
– Femeia asta pare făcută din piatră. Aș fi avut mai multă încredere în ea, dacă nu ar fi început să vorbească incoerent despre tot felul de diagrame și tendințe de piață…
Nici Leila nu se afla într-o situație prea bună. Deși încerca să rămână optimistă, ea vedea că schemele ei motivaționale nu mai aveau același efect pozitiv asupra colegilor. Dimpotrivă, colegii ei îi primeau cu ostilitate mesajele, încărcați cu un sentiment foarte neplăcut de competitivitate.
Într-o seară, Charlie, Leila, Mateo și Aliyah se adunară din nou lângă aparatul de făcut cafea. Privirile lor erau pline de îngrijorare și oboseală.
– Trebuie să facem ceva, spuse Leila. Kaleb, demonul acela, ne-a transformat în ceva ce nu suntem.
Mateo zise:
– Nu știu ce-am putea face. Kaleb pare invincibil. Și, sincer, dacă revenim la ceea ce am fost, șeful nostru va fi foarte dezamăgit. El va vedea că nu mai suntem la fel de eficienți…
În momentul acela apăru Kaleb, zâmbind ca un maniac.
– Ce faceți, prieteni? De ce sunteți așa de triști?
Charlie strânse pumnii și zise:
– Uite, Kaleb, nu mai putem continua așa. Noi nu suntem niște mașinării. Ne-ai transformat în roboți.
– Dar, zise Kaleb, voi ați cerut asta! Voi ați vrut să fiți extrem de productivi. Voi ați vrut să scăpați de povara ineficienței.
– Dar cu ce preț? zise Aliyah. Cu prețul distrugerii noastre?
– Ei bine, zise Kaleb râzând, aveți de ales. Eficienți și prosperi? Sau obosiți și mediocri?
…
În seara următoare, după ce toți ceilalți angajați ai companiei plecaseră la casele lor, Charlie, Leila, Mateo și Aliyah se adunară în secret în sala de conferințe. La lumina slabă a unei singure veioze, începură să discute.
– Trebuie să-l facem să piardă controlul, spuse Aliyah. El are o sursă de putere. Iar noi trebuie să distrugem sursa aia.
Mateo, pe un ton neîncrezător, spuse:
– Și care e sursa aia? Kaleb e un demon. El nu funcționează după regulile noastre.
Leila, amintindu-și confruntarea din seara trecută, zise:
– Pe Kaleb îl alimentează energia noastră negativă. Am o idee… Haideți să încercăm. Pur și simplu… schimbăm energia asta negativă. Adică emitem energie pozitivă, iar cu ea îl copleșim pe demon.
Charlie se uită la Leila și îi zise:
– Ideea ta e cam ciudată, dar s-ar putea să ai dreptate. Energia negativă ne-a adus probleme. Înseamnă că rezolvarea va fi exact energia pozitivă.
…
A doua zi, după ce toți angajații își începură munca în companie, cei patru colegi începură să se comporte așa cum planificaseră.
Leila se apropie de o angajată pe nume Sarah și îi zise:
– O, ce prezentare frumoasă! Felicitări, ai făcut o treabă grozavă!
Sarah zâmbi, deși era cam nedumerită, fiindcă realizările ei erau destul de mici și nu meritau atâtea laude.
Mateo, în biroul său perfect ordonat, îi spuse lui Peter, colegul lui:
– Nu e nevoie să te grăbești. Avem timp să rezolvăm cu dosarele. Fii mai relaxat, te rog.
Peter îl privi surprins pe Mateo și îi zise:
– Relaxat? Nu te mai recunosc.
– Ai încredere în mine. Ne vom descurca grozav.
Aliyah, aflată la o negociere, în biroul ei, îi spuse clientului:
– Sunt sigură că vom găsi o soluție benefică pentru ambele părți.
Clientul, care auzise unele zvonuri despre cât de inflexibilă era Aliyah, zâmbi cam nesigur pe el. Dar era și fericit că negocierea se încheia cu bine.
În pauza de prânz, Charlie, cu colegii lui de birou, organiză o mică petrecere improvizată, cu muzică, râsete și mâncare bună. Colegii, altădată obosiți și încordați, erau acum relaxați și veseli.
…
Kaleb simți schimbarea de energie, așa că apăru lângă cei patru colegi și le spuse furios:
– Hei, ce încercați voi să faceți aici?
Charlie răspunse ferm și calm:
– Redevenim oameni. Vrem să fim fericiți și să ne bucurăm de munca alături de colegii noștri.
Kaleb râse cu dispreț și zise:
– Ce naivi sunteți! Eu v-am adus succesul! Eu! Fără mine, voi nu sunteți nimic! Fără eficiență, sunteți niște ratați! Credeți că veți scăpa așa de ușor?
Leila zise:
– Te înșeli, Kaleb. Dacă nu mai suntem oameni, succesul nostru nu merită.
Aliyah, cu ochii strălucind de hotărâre, îl privi pe Kaleb și îi zise:
– Puterea noastră este mult mai mare decât puterea ta. Da, noi avem puterea prieteniei și a energiei pozitive.
– Nu se poate! strigă Kaleb. Nu se poate! Nu așa!
Figura schimonosită a lui Kaleb deveni din ce în ce mai clară, până când, cu un ultim țipăt de disperare, ea dispăru complet. Rămase doar liniștea.
Charlie, Leila, Mateo și Aliyah se uitară unul la altul, obosiți, dar triumfători.
– Am reușit! spuse zâmbind Charlie. L-am învins pe demon. De acum înainte vom avea un loc de muncă normal.
…
Într-o după-amiază de vineri, Charlie intră în biroul lui Jenkins, șeful său.
– Charlie, spuse Jenkins, aș vrea să-ți ofer oficial promovarea la care ai visat. Ești noul nostru analist principal de date.
– Mulțumesc! spuse Charlie. Este o onoare pentru mine. Dar, după promovarea asta, nu cumva voi fi supus iar acelor presiuni imense pe care le-am suportat nu demult?
Jenkins râse și spuse:
– Acum nu mai ai motive să te temi. Noi toți am învățat o lecție foarte importantă. Ești liber să-ți organizezi echipa așa cum consideri de cuviință, fără să vă sacrificați sănătatea și fericirea.
Charlie, simțind o ușurare imensă, spuse:
– Mulțumesc încă o dată! Promit să fac tot ce pot pentru a crea un mediu de lucru echilibrat și productiv!
Charlie se întoarse în biroul său, iar aici avu parte de o altă surpriză plăcută. Colegii săi, zâmbind larg, îl întâmpinară cu aplauze. Leila, Mateo și Aliyah erau în fruntea grupului, radiind de fericire și mândrie.
Leila îl îmbrățișă pe Charlie și îi spuse:
– Ai reușit! Eram sigură că vei reuși!
Mateo îi strânse mâna lui Charlie, zicându-i:
– Suntem cu adevărat o echipă. Suntem o echipă de neînfrânt.
…
După o lună, în timpul unei pauze lângă aparatul de făcut cafea, Charlie, Leila, Mateo și Aliyah discutau despre cum mai mergeau lucrurile în compania lor.
– Știți ceva? zise Leila. Azi îmi aminteam de Kaleb. El nu a venit chiar degeaba în viața noastră. Kaleb ne-a învățat o lecție foarte importantă. O lecție dură, dar necesară.
Mateo spuse:
– Cred că ghicesc care e lecția asta. Eficiența fără umanitate este o capcană. Calea cea mai bună este să le combini. Să fim eficienți, dar și umani. Nu ne vindem sufletele pentru eficiență.
– Și mai e ceva, spuse Charlie. Puterea noastră stă în sprijinul reciproc. Reușim numai dacă ne ajutăm între noi. Nimeni nu trebuie să lupte de unul singur. Dullsville Inc. nu mai este doar un loc de muncă. Este o familie. Creștem împreună și ne bucurăm de fiecare moment.
– Aceasta, zise Aliyah, este lecția pe care nu o vom uita niciodată.
Sfârșit
Dacă ți-a plăcut această povestire, dă un share, să o citească și prietenii tăi! Mulțumesc!
Autor: Claudiu Neacșu